Regizorul Andrei Șerban despre atmosfera din SUA: Ești scos din societate dacă nu ești de acord cu ideile comitetelor neo-bolșevice formate în universități. Îmi amintește de anii 1948 – 1952 în România, cei mai cumpliți ani

Andrei Șerban, unul dintre cei mai apreciați regizori ai teatrului american, a povestit într-un interviu despre cultura anulării sau „cancel culture” din Statele Unite

Reputatul regizor a spus că a devenit foarte greu să expui un alt punct de vedere decât „ideile comitetelor neo-bolșevice formate în universități”. Șerban a precizat că oricine care are idei diferite poate fi eliminat, situația deteriorându-se grav față de perioada în care a ajuns el în America.

„Ești anulat. Ești exclus. Ești pus la zid și umilit prin rețelele sociale care au puterea să distrugă oricând pe oricine. Ești scos din societate dacă nu ești de acord cu ideile comitetelor neo-bolșevice formate în universități. Mulți studenți se simt intimidați. Încep să se teamă să vorbească sau să pună întrebări. Oricine are idei care nu sunt acceptate e în pericol să fie expus și, dacă nu se conformează, poate fi eliminat.

Campusurile universitare erau o arenă liberă când am ajuns în America, o arenă cu adevărat democratică de discuție, care încuraja duelul de opinii critice, se combăteau perspective diverse, opuse chiar. Astăzi dominant e disprețul față de oricine nu aderă la linia „corectă”. Pentru tinerii veniți să studieze e o atmosferă care creează confuzie totală. Ce modele sunt de urmat? În loc să vină la școală să învețe carte, sunt îndrumați să protesteze. E o situație cu totul nouă, care nu știu unde va duce”, a declarat el pentru RFI.

În ceea ce privește rescrierea istoriei și a operelor de artă care „nu mai corespund” normelor corectitudinii politice, Andrei Șerban a dat un verdict categoric.

„E adevărat. E tragi-comic. Este o cumplită încoronare a principiului că cei care nu sunt cu noi trebuie distruși. Mie îmi amintește de anii 1948 – 1952 în România, cei mai cumpliți ani. Erau lozinci precum „Trăiască lupta pentru pace, deci moarte dușmanilor”. Ce absurditate. Râdem, dar nu râdem. Aceleași lozinci revin”, a continuat regizorul.

Șerban crede că și teatrul a devenit politizat, prin invazia ideologiilor, iar din păcate, nu există o „opoziție clară” a artiștilor.

„Nu e deloc clară opoziția și nici pe planul artei nu e deloc o atitudine clară a artiștilor. Simt un aer de nebuloasă finală a lumii pe care o știam. Cum spunea Andrei Pleșu, „Cred că e vorba de o mutație. Nu doar de o mutație a virusului, ci de o mutație spirituală. Când nimic nu va mai semăna cu nimic. Diagnosticul meu e transformarea gândirii în ideologie”.

Da, ideologiile sunt un fel de fast food al gândirii, dar și al artei. Am impresia că teatrul, chiar înainte de criza globală, era într-o criză a sa, o criză provocată de invazia ideologiilor. În loc să ne deschidem spre stele ca să înțelegem ceva despre prezența noastră pe pământ, ne deschidem din ce în ce mai mult spre ideologii, fie de stânga, fie de dreapta, cu extremele lor.

Curentele ideologice dominante azi ascund de fapt o ambiție perversă de putere. Din păcate și teatrul a fost politizat într-un fel în care eu personal nu mă regăsesc. Sper totuși că după ce aceasta molimă ne va părăsi, nimic nu va mai semăna cu nimic și că totul va fi bine!”, a concluzionat regizorul.

Andrei Șerban a fost, el însuși, victima a culturii anulării. În 2019, a demisionat de la Universitatea Columbia după 27 de ani de carieră.

Regizorul a relatat o convorbire cu decanul, care i-a trasat sarcina de a recruta un profesor care să îndeplinească criterii extraprofesionale: să fie femeie de culoare și lesbiană. La întrebarea lui ce să facă dacă totuși un bărbat alb și heterosexual se dovedește cel mai bun dintre concurenți în plan profesional, răspunsul a venit că universitatea nu dorește încă un profesor care se încadrează în această tipologie.

Andrei Șerban și-a dat în cele din urmă demisia după ce a fost criticat că nu are suficientă încredere că un transexual poate juca foarte bine personaje feminine precum Julieta lui Shakespeare. 


Preluat de la: Timpul.md

 Fără categorie