„Partida rusă” din energie / Rusia nu stă cu mâinile în sân în privința politicilor energetice românești

 

Rusia nu stă cu mâinile în sân în privința politicilor energetice românești. În articolul „Managementul strategiei energetice românești și strategiile țărilor zonei extinse a Mării Negre”, publicat în Revista Geopolitica Nr. 78 – 79 din 2019 (fiind numai pe print, am pus o copie aici), spuneam în ultimul paragraf, după o analiză a conflictelor înghețate din jurul și din zona extinsă a Mării Negre:

„Putem spune că Federația Rusă a devenit o amenințare la adresa securității energetice și economice a României. Istoricește, putem deduce un pattern al agresiunii Federației Ruse în zona Mării Negre care se manifestă dupa cum urmează:

  • dezvoltarea unui sistem corupt – cumpărarea sau impunerea unor personaje politice controlabile de la Kremlin, sistemul fiind autocratic sau dictatură, intruziune în alegeri, crearea de forțe politice revizioniste și favorabile Kremlinului
  • achiziția de active în industriile strategice, în special cea energetică
  • ocuparea spațiului mediatic și al rețelelor de socializare – asaltul „fake – news” începând de la retelele de socializare și până la presa quality generat de „fabricile de troli” atașate serviciilor de informații rusești
  • aparitia „omuleților verzi” pe teritorii încă „neexplorate” de aceștia.”

Cât de mult este replicat acest pattern în România, țară NATO? Avem un sistem corupt și putem bănui, dar nu putem demonstra (încă) cine sunt personajele cumpărate / controlate de Kremlin, am trecut razant pe lângă un regim autocratic visat de PSD până acum câteva luni, avem forțe potilice revizioniste favorabile Rusiei (se îndoiește cineva de reaua credință din declarațiile unor personaje politice legate de Covid 19 și vaccinul „miraculos”, tehnologia 5G, sparanghelul nemțesc, apariția țintei Bill Gates, etc … ?).

Și punctul cu capitalurile rusești din România se demonstrează, și punctul cu spațiul mediatic și al rețelelor de socializare e bifat. Avem „omuleți verzi”? Sigur avem! Dacă în Donbas și Crimeea, aceștia erau vizibili dar neidentificabili, la noi sunt invizibili, deci neidentificabili.

Cum putem să îi vedem și să îi identificăm? Dupa urme și consecințe! Cine acționează contrar intereselor României, cine acționează în interesul Federației Ruse (sau aliaților ei). Nu este treaba noastră să îi depistam, dar putem să ne uităm cu atenție și să tragem concluzii.

Gazele din Marea Neagră (problema actuală care doare cel mai mult) nu se extrag și șanse mari de a fi extrase nu sunt. Chiar dacă firma americană Black Sea Oil&Gas face eforturi să aducă conducta la țărm, aceste gaze prin ce conducta și în ce direcție vor curge fără acel apendice BRUA care leagă Litoralul de localitatea Podișor, unde va face joncțiunea cu conducta principală? Reformulez întrebarea: pe unde avem conducte de gaze care traversează (Dobrogea și apoi) Dunărea, conducte care să poată prelua cele 10 miliarde mc / an visate?

Nu știu „tehnologia de influență politică” a rușilor, dar constatăm că numai în acest caz, ea există!

Cum este posibil ca de 12 ani România să nu aibă o strategie energetică?

Un alt subiect de discuție ar fi Strategia Energetică. Există un (nou) draft, supus discuțiilor ce se află pe site-ul Ministerului Mediului și inexistent pe site-ul ministerului de specialitate (MEEMA). Cum este posibil ca de 12 ani România să nu aibă o strategie energetică? (Numai răsfoind-o am găsit că investițiile nu corespund cu cele prevazute în Planul Național de Investiții și Relansare Economică aprobat cu o lună înainte. Problemă ce necesită o analiză viitoare!) (Corectând materialul, mi-am adus aminte că nimeni nu a întrebat cine a scris noua strategie!)

Dar să mai amintim și alte realități pe care am putea să le trecem la capitolul presupuse sabotaje ale invizibilelor gulere albe:

  • România nu a făcut investiții importante în producția de energie în ultimii 30 de de ani (mai puțin cele de la Cernavodă ce erau începute),
  • România nu mai deține nici o rafinărie de petrol,
  • Toate rețelele de distribuție (gaze, carburanti, energie electrica) nu mai aparțin statului român (nu putem socoti nici Electrica SA unde statul nu e acționar majoritar),
  • România nu poate extrage gazele înmagazinate din cele câteva depozite deoarece nu are conductele corespunzatoare,
  • Raportările asupra capacităților de producție existente ale ANRE sunt false,
  • România a devenit din 2019 țară net importatoare de energie electrică,
  • România nu și-a decolmatat lacurile de acumulare de 30 de ani,
  • România este racordată nesemnificativ la rețelele electrice și de gaze europene și regionale,
  • În mai puțin de 5 ani s-a dublat aproape prețul la energie electrică (de la 34 euro în 2016 la 60 în 2020).
  • mai putem continua cu exemplele …

Mi-ar plăcea să văd într-un viitor apropiat cum instituțiile abilitate să îndepărteze „omuleți verzi invizibili și cu gurele albe” de la butoanele energeticii românești. Și numai pe ei ci și pe „carașolii, rudele și amantele”, mai vechi sau mai noi, instalați caritabil, dar toxic, în diversele poziții, remunerate bine, din companiile energetice românești.

Cosmin Gabriel Păcuraru este consultant în regim de freelancing. Are un doctorat în „Relații Internaționale și Studii Europene” la Universitatea Babeș – Bolyai din Cluj Napoca cu o teză depre securitatea energetică a României. (2013) Este autorul cărții „Romania – Energie si Geopolitică” (2018) și a numeroase articole științifice în domeniul securității și politicilor energetice în publicații de specialitate naționale și internaționale.


Preluat de la: Timpul.md

 Fără categorie