Socialiștii sunt setați pe răzbunare. Când spunem „socialiștii”, subînțelegem Dodon. Ca și multe alte partide de la noi, PSRM este întruchiparea fidelă a liderului său. În loc să analizeze cauzele care au dus la pierderea, cu scor rușinos, în fața Maiei Sandu, Dodon caută scuze și țapi ispășitori, iar tovarășii săi de partid îl asistă, deși ar trebui să se gândească la salvarea partidului.

Conștienți că lui Dodon i-au fost fatale imaginile video în care acesta lua o sacoșă cu bani de la Plahotniuc, era firesc ca socialiștii să să se pronunțe împotriva revenirii sale în fruntea partidului, ca să nu-l tragă la fund. Un președinte perdant, compromis va fi ca o piatră de moară la gâtul PSRM. Portavocile socialiste însă continuă să repete povestea despre trucarea imaginilor respective, poveste pe care o pot crede doar niște cetățeni naivi peste măsură. Dacă erau trucate, de ce nu s-a apelat la expertiză, de ce nu s-a prezentat nicio probă în acest sens? Fiindcă probe nu există. Altfel ar tebui să credem că Dodon e un papă-lapte.

Încercarea de a-l prezenta drept campion al luptei antioligarhice și victimă a falsificării, a conspirației anti-Dodon, de a le stoarce lacrimi simpatizanților socialiști e hilară, dar nu e lipsită și de sens, cum ar părea la prima vedere, înscriindu-se pe linia „narațiunii” rusești despre ingerința Occidentului în alegerile prezidențiale din Republica Moldova. De aici și până la desconsiderarea cetățenilor moldoveni plecați la muncă peste hotare, declarându-i rupți de realitățile de acasă, aflați într-o „lume paralelă”, în „disonanță” cu voința majorității „interne”, adică „străini” sau supuși influenței „străine”, e un singur pas. Prin ei s-au fraudat alegerile, anunță deschis Dodon, referindu-se cu mândrie la rezultatul „strâns” din interiorul „țării”, împărțind astfel alegătorii în două categorii, superioră, de acasă, și inferioară, din afară. Deși a pierdut în ambele cazuri, și în interior, și în exterior, el vrea să se dea câștigător moral, printr-o șarlatanie, printr-o scamatorie politicianistă, printr-o falsă divizare a cetățenilor.

Și, ca la comandă, au apărut „experți” care să ne vorbească despre efectele negative ale faptului că cetățenii moldoveni care munesc peste hotare trimit mulți bani acasă (crește importul) și că nu va fi „nicio tragedie” dacă acest flux financiar va fi oprit. Sigur, nu va fi nicio tragedie, decât că vor muri de foame și de frig câteva zeci de mii de oameni sau vor suferi de subnutriție, în schimb, consideră aceiași „experți”, cei rămași în viață „vor începe să lucreze mai bine”, „se va micșora numărul de automobile pe străzi” (iată rezolvată și problema ambuteiajelor în Chișinău, Bălți –n.n.), se va construi mai puțin, economia se va restructura…..

Vă pare o glumă, o aberație? Am reprodus ideile unui „economist” socialist. Vă dați seama ce disperare, ce derută, ce haos domnește în capetele dodoniștilor, dacă s-a ajuns la o „analiză” de un asemenea „nivel”? Dodon blastămă (cu gura lui Chicu) opoziția și Curtea Constituțională pentru că au blocat un împrumut rusesc de 200 de milioane de euro, însoțit de niște condiții dubioase, dar dă cu piciorul „expertizei” în peste un miliard de euro care vin fără procente și fără condiționări de la concetățenii noștri, doar fiindcă aceștia nu votează cu el. Să ne mai așteptăm că deputații PSRM și aliații lor secreți vor vota legi care să asigure dreptul la vot pentru alegătorii din afara Republicii Moldova?

De natură vindicativă sunt și inițiativele socialiste privind oficializarea limbii ruse ca „limbă de comunicare interetnică” (prin care se anulează de fapt statutul limbii române ca limbă oficială a acestui stat) și redeschiderea ușii pentru propaganda din televiziunile rusești. Sunt niște proiecte mai vechi ale lui Dodon, promise Kremlinului, pe care, dacă le scotea din sertar până la alegeri, își tăia craca de sub picioare. Acum el vrea să prindă doi iepuri: să se răzbune pe adversarii săi politici și să oprească migrarea vorbitorilor de limbă rusă către partidul lui Renato Usatîi. PSRM riscă un scor dezastruos în viitoarele alegeri parlamentare, pe care nu le mai dorește anticipate.

Demonizându-i pe cei plecați, umilindu-i pe cei rămași, reaprinzând patimile anilor ‘90, Dodon se transformă într-un factor de instabilitate, de discordie, de ură. Corupt, mediocru, imprevizibil, el devine un pericol tot mai mare pentru Republica Moldova. Dar cine să-l sfătuiască să facă un bine, să se retragă? Decât Putin sau Kozak, care au investit în el, cine îl mai poate convinge să plece?

Nicolae Negru / ziarulnational.md/ 

Preluat de la: Timpul.md