Alte două specii, Protemnodon mamkurra și Protemnodon dawsonae, aparțineau aceluiași gen de megafaună australiană din familia cangurilor, dar se deosebeau prin dimensiuni și modalitate de deplasare.

Cangurii din genul Protemnodon au trăit în Australia în urmă cu aproximativ 5 milioane pînă la 40.000 de ani. Primele rămășițe fosile ale cangurilor uriași au fost descoperite și descrise în urmă cu 150 de ani. Dar noua specie P. viator pare să reprezinte cel mai mare membru cunoscut al cangurilor. Aceștia locuiau în aceleași zone aride din centrul Australiei în care trăiesc acum cangurii roșii mari. Membrele lungi și mușchii puternici ai speciei fosilizate îi permiteau să se deplaseze pe distanțe lungi prin sărituri rapide.

În schimb, cealaltă specie nouă, P. mamkurra, pare să fi sărit doar rareori, poate doar atunci cînd era speriată, au declarat cercetătorii. Pe lîngă corpul său uriaș, acest marsupial avea oase grele, astfel încît se deplasa în principal pe patru picioare, ca și cangurii șobolani moderni (Potoru).

Cea de-a treia specie, P. dawsonae, este cea mai puțin descrisă. Paleontologii au găsit doar cîteva oase fosile, astfel că nu sînt siguri de acuratețea analizelor lor. Dar ei cred că acești canguri au ocupat o poziție intermediară – sărind mai des și mai bine decît P. mamkurra, dar inferior ca viteză și rază de acțiune față de P. viator.

Genul Protemnodon seamănă cu un puzzle cu piese împrăștiate în toată Australia, adaugă cercetătorii. Paleontologii dau adesea peste fosile, dar de cele mai multe ori găsesc doar oase individuale, nu întregul schelet. Pentru studiul actual, oamenii de știință au colectat piese din 14 muzee din patru țări și au evaluat peste 800 de piese colectate din Australia și Noua Guinee.

Preluat de la: Noi.md