Calendar ISTORIC: 1941 – Generalul Ion Antonescu a plecat în Germania, unde a obținut sprijinul lui Adolf Hitler în conflictul cu Mișcarea Legionară

 1559 – Regina Elisabeta I a Angliei a fost încoronată la catedrala Westminster Abbey.

1602 – A fost publicată piesa "Nevestele vesele din Windsor", a lui William Shakespeare.

1610 – Galileo Galilei a descoperit cel de-al patrulea satelit al planetei Jupiter, Callisto.

1832 – A început aplicarea Regulamentului Organic în Moldova.

1898 – Articolul „J’accuse” a lui Émile Zola a fost publicat în ziarul L’Aurore în legătură cu afacerea Dreyfus.

1910 – A avut loc prima transmisie radiofonică de operă: Enrico Caruso, cântând pe scena Metropolitan-ului din New York, a fost captat la 30 de kilometri distanță.

1923 – După instaurarea dictaturii fasciste în Italia, regele Victor Emmanuel al III-lea l-a însărcinat pe Benito Mussolini cu formarea guvernului.

1941 – A murit scriitorul irlandez James Joyce, autorul romanelor „Portret al artistului în tinereţe”, „Ulise” şi „Veghea lui Finnegan” (n. 2 februarie 1882).

1941 – Generalul Ion Antonescu a efectuat o vizită în Germania, în cursul căreia are o întrevedere cu Adolf Hitler, obținând sprijinul acestuia în conflictul cu „Mișcarea Legionară”.

„Scânteia” conflictului Antonescu-Legiune a reprezentat-o hotărârea ministrului de Externe german de înlocuire a ministrului plenipotențiar german la București, Wilhelm Fabricius, cu Manfred von Killinger. Schimbarea l-a îngrijorat pe Antonescu; Fabricius nu se bucura de simpatie în rândul Legiunii, situându-se în toate luările de poziție alături de general. Conducătorul statului român a considerat această schimbare drept o modificare a orientării politice a Germaniei (ceea ce nu era adevărat) și a decis să „mute” la rândul său, destituindu-l pe ministrul de Externe legionar, Mihail Sturdza, conducerea „ad-interim” a Ministerului de Externe revenind conducătorului statului.

Această criză a fost dublată de zvonurile care au luat amploare în ultimele zile ale anului 1940, referitoare la iminența unei „nopți a Sfântului Bartolomeu” având drept scop lichidarea oponenților Legiunii și ai liderilor politici din partidele tradiționale, prin „suprimarea a tot ce este vechi”. La începutul anului 1941, în urma exceselor poliției legionare (deși fusese desființată oficial la 30 noiembrie, ea continua să existe printr-un artificiu legislativ), a avut loc o întâlnire tensionată între Horia Sima și Antonescu (6 ianuarie), care i-a convins pe cei doi că ruptura era inevitabilă.

Antonescu a mutat din nou primul. La 9 ianuarie i-a mărturisit ministrului Fabricius dorința de a efectua o vizită în Germania, în vederea discutării „unor chestiuni de politică internă și externă a României”. Berlinul a decis să intervină pentru medierea conflictului, invitându-i simultan pe Horia Sima și pe generalul Antonescu în Germania. Sima a invocat faptul că el și Conducătorul statului nu pot lipsi concomitent din țară, deși i-a declarat ulterior lui Fabricius că „nu se consideră suficient de pregătit pentru a se prezenta în fața Führerului”. Sima s-a temut de o umilire publică, așa cum se întâmplase cu fostul ministru de Externe, Mihail Sturdza, la 23 noiembrie 1940, lăsat intenționat de Antonescu în sala de așteptare, el intrând singur în biroul în care se aflau Hitler și Ribbentrop. Refuzul de a-l însoți pe Conducătorul statului s-a dovedit o teribilă greșeală, care a pecetluit soarta Legiunii.

Antonescu, ca de obicei, și-a făcut bine temele. I-a prezentat cancelarului german o listă a greșelilor făcute de Legiune și a subliniat că era decis să ia asupra sa răspunderea guvernării și să conducă „cu Legiunea, fără Legiune și chiar împotriva Legiunii”. În replică, Hitler a arătat că relațiile dintre Germania și România nu erau condiționate de existența „unei organizații române identice sau adoptate după partidul național-socialist”. În toiul pregătirilor pentru invazia Uniunii Sovietice, principiile ideologice erau surclasate de cele pragmatice. La final, Hitler a pus capăt oricăror dubii: „Dar, orice s-ar întâmpla, el, Führerul, este convins că Antonescu este singurul om capabil de a călăuzi destinele României”.

1953 – Josip Broz Tito a fost ales preşedinte al Iugoslaviei.

1964 – Karol Wojtyla, viitorul Papă Ioan Paul al II-lea, a fost numit arhiepiscop de Cracovia, Polonia.

1993 – A fost semnată, la Paris, „Convenția cu privire la interzicerea elaborării, producerii, depozitării și utilizării armamentului chimic și lichidarea acestuia”. A intrat în vigoare la 29 aprilie 1997.

1999 – Ultima mineriadă: ministrul de Interne, Gavril Dejeu, s-a deplasat la Târgu Jiu şi a convocat o întâlnire de urgenţă cu şefii forţelor de ordine mobilizate în defileul Jiului, pentru a stabili strategia de împiedicare a unei eventuale deplasări la Bucureşti a minerilor grevişti de la Petroşani.

2006 – A fost inaugurată Staţia Law-Racoviţă, prima staţie românească permanentă de cercetare şi explorare din Antarctica.

2012 – Nava de pasageri de croazieră Costa Concordia s-a scufundat pe coasta Italiei. 32 de persoane au murit, două au dispărut și 64 au fost rănite. 

historia.ro


Preluat de la: Timpul.md