„Alegeri” în regiunea transnistreană: „Cei de la putere nu se tem de nimeni și de nimic”

Duminică în regiunea transnistreană vor avea loc alegeri legislative generale. Scrutinul are loc în condiții de lipsă de concurență, monopol al structurilor de la putere, persecutare a vocilor incomode și imposibilitatea candidaților de alternativă de a concura și de a-și face campanie.

Duminică vor fi aleși atât cei 33 de deputați în Sovietul suprem, legislativul regiunii separatiste, cât și membrii consiliilor locale în toate localitățile controlate de administrația de la Tiraspol.

Nu este de așteptat ca scrutinul să aducă mari surprize – marea majoritate a candidaților înregistrați sunt membri sau adepți ai partidului Obnovlenie, care controlează viața politică și economică a regiunii separatiste. Niciun alt partid din regiune nu și-a înaintat candidații la aceste alegeri. Partidul Comuniștilor, care în trecut a avut reprezentanți în Sovietul suprem, a fost dur persecutat de actuala putere de la Tiraspol – liderul acestuia, Oleg Horjan, este în închisoare, la sediul formațiunii s-au făcut percheziții în repetate rânduri, iar mai mulți membri fie au fost persecutați, fie au fost nevoiți să părăsească regiunea fiind amenințați cu dosare penale. Fostul lider transnistrean Evgheni Șevciuk a fost nevoit să fugă din regiune, mai mulți activiști vocali, printre care și Ghenadi Ciorba, au fost arestați, iar unii dintre cei care criticau puterea au fost asasinați în condiții suspecte, cum este și cazul activistului Vadim Ceban, asasinat la Tiraspol în această vară, sau fostului primar al orașului Tiraspol, Andrei Bezbabcenko, apropiat al lui Șevciuk, care fugise din regiune și locuia la Odesa.

Comisia electorală de la Tiraspol a anunțat că pentru cele 33 de fotolii de deputat în Sovietul suprem, legislativul regiunii, au fost înregistrați 45 de concurenți. Doar în 10 din cele 33 de circumscripții există competiție, fie aceasta și una formală – în două circumscripții sunt câte trei candidați, iar în altele opt – câte doi.

Cu atât mai mult cu cât în regiunea transnistreană pragul electoral a fost anulat și alegerile sunt validate indiferent de procentul prezenței alegătorilor. În toate aceste circumscripții fără alternativă candidează fie persoane din Partidul Obnovlenie, fie din conducerea holdingului monopolist Sheriff, care controlează de facto partidul de la putere.

32 de concurenți sunt chiar deputați din actuala componență a Sovietului suprem, care ar vrea să mai obțină un mandat.

Observatorii locali au remarcat unele situații cel puțin ciudate în procesul înregistrării. Practic toți candidații care sunt cunoscuți ca fiind membri ai Partidului de la putere Obnovlenie se înregistrează în calitate de independenți.

Sunt și cazuri în care toți candidații neafiliați se retrag imediat ce în cursă se înscrie și un reprezentant al partidului de la putere, Obnovlenie, asigurându-i astfel acestuia câștigul la așa-zisele alegeri cu un singur concurent.

În circumscripțiile unde totuși există doi sau mai mulți candidați, de cele mai multe ori oricum este vorba despre „candidați tehnici”, funcția cărora este doar să mimeze alternativa – sunt fine pensionari necunoscuți de publicul larg, fie tineri care nu s-au manifestat în niciun fel în viața publică până în acest moment.

Majoritatea candidaților înregistrați sunt bărbați – din cei 45 de candidați, doar 3 sunt femei, dintre care doar două au șanse reale de a câștiga mandatul.

Corespondentul nostru la Tiraspol, Serghei Ursul, transmite că actuala campanie electorală este una monotonă și lipsită de originalitate. Cele două posturi de televiziune din regiune relatează despre cum, datorită efortului candidaților, au fost vopsite băncile din curțile blocurilor sau reparate trotuarele, fără să precizeze că toate aceste lucruri de fac din bani publici. Afișele electorale au început să dea culoare ușilor de la intrările în blocuri. Doar că acestea promovează exclusiv candidații partidului puterii – afișe sau pliante ale candidaților de alternativă sau care să facă apel la schimbarea stării de lucruri din regiune nu au apărut deocamdată nici pe străzi, nici în cutiile poștale.

Candidații independenți cu adevărat de alternativă, cei care nu reprezintă partidul de la putere, de regulă nu sunt înregistrați. De multe ori refuzul de a înregistra candidatura nici măcar nu este explicat de autoritatea electorală din regiunea separatistă.

Unul dintre candidații care nu a fost înscris în cursă este și analistul politic transnistrean, Anatoli Dirun, șeful Școlii de studii politice, o organizație neguvernamentală destul de cunoscută la Tiraspol. Anatoli Dirun a încercat să candideze pentru un mandat în Sovietul suprem și acum cinci ani, la alegerile precedente, însă și atunci pachetul de documente colectat de echipa sa a fost respins. Anatoli Dirun a chemat în judecată Comisia electorală de la Tiraspol, care a pretins că semnăturile în susținerea sa nu ar fi fost colectate corect, și a câștigat procesul. Însă, chiar dacă a fost înregistrat în cursă, practic nu a avut posibilitatea să-și facă campanie electorală în cele câteva zile care mai rămăsese până la alegeri.

Corespondentul nostru la Tiraspol a stat de vorbă cu expertul. Experiența sa de analist și consultant politic presupune și rigurozitate atunci când vine vorba despre cerințele pentru colectarea semnăturilor și înregistrarea în cursa electorală. De ce atunci Comisia electorală de la Tiraspol a respins pachetul de documente depus de Anatoli Dirun?

Anatoli Dirun: „Dacă e să analizăm tabelul cu candidații înregistrați pentru funcția de deputat, vedem că acolo există și candidați care nu au legătură directă cu Partidul Obnovlenie, dar astfel de circumscripții sunt în minoritate.

Povestea mea este una mai deosebită. Mie mi-a fost refuzată înregistrarea pe motiv că cei care au semnat în susținerea mea nu ar fi completat tot ei și data la care și-au depus semnătura. Am destulă experiență în domeniu și știu că de obicei, dacă se vrea un refuz din cauza listelor de subscripție, se formulează pretenții în legătură cu autenticitatea semnăturilor. Iar aici s-a mers pe o cale foarte „originală” și s-a spus că nu a fost completată corect data…

Eu sunt sigur că este aberație, dar aceasta a fost concluzia expertului, concluzie pe care nici nu vrem să o contestăm. Nu vrem să depunem contestație din simplul motiv că acum cinci ani, la fel la alegerile pentru Sovietul suprem, am avut practic aceeași experiență – atunci am mers în instanță, ne-am judecat cu Comisia electorală, am ajuns la Curtea supremă, am obținut câștig de cauză și o decizie pentru înregistrare în cursa electorală. Însă tot acest proces ia din timpul fizic în care trebuie să faci campanie electorală și atunci când îți rămân 4-5 zile pentru campania propriu-zisă poți, desigur, să te mândrești că ai avut dreptate, dar înțelegi totuși că nu a fost decât o manevră culeasă din tehnologiile electorale, pentru ca să fii exclus din alegeri.

Așa că nu am mers în judecată pentru a demonstra că listele noastre sunt în regulă pentru că înțelegem că problema nu este una de natură juridică, ci este una politică. Adică undeva a fost adoptată o decizie politică arbitrară de a nu admite participarea mea în campania electorală.”

Europa Liberă: De ce credeți că a fost adoptată o astfel de decizie? De ce le-ar fi frică celor care sunt acum la putere?

Anatoli Dirun: „Evident că nimeni nu este complet scutit de greșeli. Eu chiar sunt de acord să recunosc că pe listele noastre pot fi unele inexactități. Dar legea din Transnistria spune că astfel de erori trebuie să fie minim 15 la sută pentru a descalifica un candidat. Și în mod sigur nu am ajuns la un număr atât de mare – adică ar fi trebuit să fie vreo 60 de semnături care să fi fost colectate cu încălcări. Aș fi admis că poate au existat vreo 14-15, poate chiar vreo 20 de semnături, care să nu corespundă procedurii. Dar când expertul scrie că la mai bine de 60 de semnături data nu este pusă corect – este deja ridicol.

Iar în ceea ce privește frica – nu există așa ceva. La noi așa este puterea – cei de acolo nu se tem de nimeni și de nimic. Este pur și simplu o decizie politică, pusă în aplicare prin intermediul Comisiei electorale de circumscripție. Este o situație foarte bine cunoscută și în Comisia electorală centrală de la Tiraspol, faptul că aplicând pârghii administrative formale a fost exclus un concurent din campanie. Am acceptat această situație. Din punct de vedere uman este una neplăcută, dar din punct de vedere profesional este una previzibilă.

Este regretabilă situația în care în cel puțin 23-24 de circumscripții partidul de la putere și-a pus propriii candidați și a creat niște condiții în care nimeni altcineva să nu se mai înregistreze în cursă. Adică nici măcar nu s-au obosit să înregistreze un concurent formal. Și acest lucru trezește nu doar regrete, ci și nedumerire. Este clar că noua componență a Sovietului suprem a fost decisă încă înainte de a începe alegerile. Așa că fețele noi vor fi absente, la fel ca și oamenii care ar putea prezenta în Sovietul suprem un alt punct de vedere decât cel reprezentat în acest moment de partidul de la putere. Și ar fi o prostie să se creadă că astfel de puncte de vedere alternative în societatea nu există.”

Europa Liberă: În această situație automat apare întrebarea privind legitimitatea unor astfel de alegeri. Se creează impresia că în condițiile unui monopol dur asupra puterii interesele oamenilor trec pe plan secund.

Anatoli Dirun: „Legile „fizicii politice” nu au fost anulate de nimeni. Evident că se poate merge pe o abordare formalistă și se poate spune că, din punctul de vedere al buchiei legii, toate rigorile sunt respectate: „Candidatul există, și ce dacă este unul singur?; oamenii au avut opțiunea – fie să vină la vot, fie să voteze împotrivă, fie să nu vină deloc la votare. Cei care au venit l-au ales pe acest unic candidat. Alții de ce nu și-au depus candidatura?”.

Această abordare formalistă are o anumită logică. Dar organismul politic nu este o mașină bazată doar pe logică formală. Este o „mașină” foarte sensibilă, bazată pe legi politice. În cazul nostru, al Transnistriei, acest „organism politic” mai are și statutul de „nerecunoscut”, și atunci o anumită legitimitate a puterii poate fi asigurată doar prin participarea majorității alegătorilor la scrutine și prin existența unei alegeri reale, adică a cel puțin doi candidați. Doar astfel poate apărea calitatea, și, mai ales, legitimitatea și încrederea din partea populației față de organele puterii pe care chiar oamenii le creează prin votul lor.

Așa că, în cazul componenței Sovietului suprem care va rezulta în urma acestor alegeri, vom putea vorbi despre un grad extrem de mic de legitimitate. Urmărind cum este organizat acum procesul electoral, având în vedere lipsa reală a unor alternative, când există doar un singur candidat pe circumscripție, pot spune că în societate apare o neîncredere față de alegeri în sine, ceea ce poate duce la un nivel foarte scăzut de încredere față de viitorul legislativ.”

europalibera.org 


Preluat de la: Timpul.md

 Fără categorie