Președintele Vladimir Putin și-a epuizat agenda politică. Nici recentul său referendum pentru „resetarea” ceasului politic nu a ajutat. Putin s-ar putea să rămână fizic la putere pentru o perioadă de timp, dar în ochii multora a devenit deja un președinte de tip „lame duck”, un lider care iese pe ușă. Nimeni – nici măcar loialiștii – nu are vreo speranță că țara va cunoaște vemuri mai bune cât timp Putin rămâne în funcție, scrie, pentru The Moscow Times, Abbas Galiamov, analist politic independent și fost autor al discursurilor lui Vladimir Putin.

<< Singurele întrebări reale acum sunt:

Când se vor termina toate acestea?
Cine va fi următorul președinte?

În Rusia, prim-ministrul este, în mod tradițional, primul în linia succesiunii, motiv pentru care numirea lui Mihail Mișustin în acel post a fost unul dintre cele mai importante evenimente politice ale anului.

Deși Putin poate candida legal pentru a fi reales, în 2024, el ar putea opta să demisioneze și să numească un succesor. După ce a asistat la modul în care încercarea președintelui bielorus, Alexander Lukașenko, de a rămâne în cauză a stârnit o neliniște generalizată în 2020, Putin știe că același lucru s-ar putea întâmpla aici. Poporul rus se satură de el.

Cota sa de încredere a scăzut sub 50%, ceea ce înseamnă că mai mult de jumătate din populație nu vrea să-l voteze. Deși exploziile de popularitate pe termen scurt sunt teoretic posibile, creșterea pe termen lung este puțin probabilă. Baza electorală a președintelui va continua să scadă. Cum este un tip refractar la risc, Putin ar putea prefera mai degrabă să cedeze o parte din puterea sa unui succesor, decât să riște totul, așa cum a făcut Lukașenko.

Potrivit sondajelor recente, realizate de Levada Center, ratingurile de aprobare ale lui Putin și Mișustin au crescut și au scăzut în proporție inversă. Ratingul lui Putin a crescut din iulie până în septembrie, de la 66% la 69%, în timp ce Mișustin a scăzut de la 60% la 57%. Dar din septembrie până în noiembrie, Putin a scăzut de la 69% la 65%, în timp ce Mișustin a inversat cursul și a crescut. E drept, a fost doar un câștig de 1%, aflat în marja de eroare, și totuși s-ar putea să fie (un trend) grăitor.

În ultimii ani ai guvernării fostului președinte Boris Elțin, fiecare prim-ministru pe care l-a numit – Evgeni Primakov, Serghei Stepașin și Putin însuși – s-a bucurat de o creștere automată a popularității. În acel moment, opinia publică privea favorabil pe oricine îl putea înlocui pe nepopularul Elțin. Variațiile actuale ale numerelor Putin-Mișustin ar putea indica faptul că acesta din urmă este văzut nu numai ca o completare a liderului național, ci tot mai mult ca posibilul său succesor.

Toate acestea dau o importanță sporită remanierii miniștrilor, din noiembrie, în favoarea celor loiali nu atât față de Putin, cât și lui Mișustin însuși. Acest lucru indică faptul că Putin ar putea nu numai să ia în considerare, în mod serios, predarea puterii, dar probabil că a decis deja să o facă.

O nouă opoziție sistemică

Modificările aduse partidelor politice din Rusia capătă o importanță deosebită în perioada premergătoare alegerilor din Duma de Stat. Există două tendințe principale aici. Prima este radicalizarea eșalonului inferior al Partidului Comunist, al doilea cel mai mare partid al țării. Acest lucru pune presiune pe conducerea partidului în a lua poziții din ce în ce mai greu de suportat împotriva regimului de guvernământ. Iată de ce Partidul Comunist a votat mai întâi împotriva referendumului „resetat” al lui Putin, apoi a prezentat amendamente constituționale alternative și a organizat un referendum alternativ. Cea mai recentă inițiativă a acestora este de a instrui un milion de observatori pentru a împiedica autoritățile să falsifice voturile la alegerile pentru Duma.

A doua tendință este apariția puternicului partid de dreapta, numit Oameni noi, care s-a dovedit capabil să câștige alegeri. Permițând partidului de dreapta să se înregistreze și să participe la ultima campanie electorală, Kremlinul a arătat că dorește să oprească eroziunea bazei sale sociale.

Putin nu dorește în mod clar ca electoratul de dreapta să se radicalizeze și înțelege că acordarea unei reprezentări politice este singura modalitate de a evita acest lucru. Este important de remarcat faptul că Oameni Noi a obținut victorii la alegerile regionale din septembrie fără ajutorul celor de la putere și, în unele cazuri, cum ar fi la Voronej, în ciuda eforturilor depuse pentru a-l contracara.

Acest lucru ne oferă motive să credem că noua aripă de dreapta va avea o voce puternică în orice discuție cu Kremlinul și se va bucura de atâta libertate pe cât are acum Partidul Comunist. Nu vor fi nevoiți să pășească pe vârful degetelor, așa cum fac partide precum Rusia Dreaptă și Pentru Adevăr.

Oameni noi nu va ridica niciun fel de baricade, desigur, dar, așa cum arată istoria, numai și această perspectivă înspăimântătoare determină adesea autoritățile să intre în dialog cu opoziția care, în consecință, se poate dovedi a fi principalul inițiator al unei transformări democratice.

Întoarcerea lui Alexei Navalnîi

Dincolo de peisajul politic ales de Kremlin, principalele evenimente ale anului îl privesc, fără îndoială, pe Alexei Navalnîi. Otrăvirea i-a întărit semnificativ poziția. Faptl că a supraviețuit și a continuat să-și expună și apoi să-și umilească asasinii îi conferă un avantaj puternic. Abilitatea de a înfrunta și de a învinge moartea este un atribut arhetipal al unui lider adevărat. Acesta este un tip irațional de forță, unul care nu poate fi diminuat de Kremlinul care pretinde că Navalnîi are legături cu CIA, ori de alte apeluri la „rațiune”.

Întoarcerea lui Navalnîi în Rusia ar putea juca un rol decisiv în situația actuală. Cu cât va fi mai aproape de începutul campaniei electorale pentru Duma, cu atât va fi mai mare efectul pe care îl va avea. Tensiunile politice vor fi mari atunci, iar sosirea principalului lider al opoziției ar putea acționa ca un detonator, la fel cum s-a întâmplat cu revenirea lui Lenin, în aprilie 1917.

Având în vedere atmosfera actuală de protest din țară, Kremlinul nu are nimic cu care să combată „votul inteligent” al lui Navalnîi, cu excepția resurselor administrative și a tacticii de presiune ale (așa-numiților) siloviki. Prin urmare, este posibil ca autoritățile să-l aresteze pur și simplu pe Navalnîi, la întoarcerea sa, deși își dau seama cu siguranță că protestele vor izbucni inevitabil și ar servi drept fundal foarte nedorit pentru campania electorală.

Protest și o dinamică istorică

Cel mai important eveniment al anului trecut a fost reprezentat de protestele neașteptat de înflăcărate și durabile ale locuitorilor din Habarovsk. Aceste demonstrații au făcut imposibil pentru Kremlin să susțină că doar moscoviții se mobilizează în masă din motive politice. Mai mult, ceea ce s-a întâmplat în Habarovsk s-ar putea întâmpla, din nou, oriunde în Rusia.

În perioada premergătoare alegerilor pentru Duma, este important de reținut faptul că, cu cât regimul de guvernare pare mai stabil și mai durabil, cu atât mai mulți ruși îl vor susține la urne și viceversa.

În acest sens, situația actuală favorizează opoziția. Este vorba despre mai mult decât doar o stare de protest în creștere: afectează intangibilul, dar extrem de importantul „arc al istoriei”. Unde anterior vânturile politice suflau direct spre Kremlin, trântind de stâncile obscurității politice pe toți dizidenții, acele vânturi s-au inversat acum. Există un sentiment crescând și de neclintit că regimul e epuizat și că schimbările sunt inevitabile. A sosit timpul ca loialiștii de la Kremlin să părăsească scena politică – așa cum fac mulți acum – și să revină opoziția.

Așa este Zeitgeistul acum. În consecință, este sigur să spunem că opoziția se va bucura de o participare puternică la viitoarele alegeri pentru Duma. Dacă autoritățile încearcă să blocheze acest lucru, refuzând să permită înregistrarea celor mai puternici candidați ai opoziției, probabil că vor izbucni proteste. Și, spre deosebire de protestele care au urmat după alegerile pentru Duma orașului Moscova, aceste demonstrații ar putea trece mult dincolo de capitală. >> 

Preluat de la: Timpul.md