Este vorba anume despre suspendarea participării la el, deși unele mass-medii locale și internaționale au anunțat că “guvernul Moldovei a aprobat ieșirea țării din CFE”. Însă chiar în art.1 al documentului se spune că “Republica Moldova suspendă acțiunea Tratatului privind forțele armate convenționale din Europa, semnat la Paris pe 19 noiembrie, 1990, cu posibilitatea de a reveni ulterior la realizarea lui ”.
A 22-a la număr
Guvernul și-a anunțat decizia privind CFE cu puțin timp în urmă. Din declarația făcută în ședință de Valeriu Mija, secretarul de presă al departamentului de apărare, elaborarea acestui proiect ține de trei factori. Primul – ieșirea oficială a Federației Ruse din CFE la 7 noiembrie, 2023. Al doilea – agresiunea militară a FR împotriva unui stat-membru al Tratatului – Ucraina. Al treilea – încă în a.2007 Rusia și-a suspendat participarea la Tratatul privind forțele armate convenționale din Europa și la acordurile internaționale conexe. “Astfel, după ieșirea Federației Ruse din acest tratat, s-au schimbat cardinal circumstanțele care au stat la baza încheierii acestui tratat în a. 1990”, – a spus el.
De fapt, nimic neașteptat în această decizie a Chișinăului oficial. Partea moldovenească anunță despre suspendarea participării sale la CFE după ce majoritatea țărilor-participante la tratatul în cauză au făcut-o demult.
În total, 28 de state europene și țări din spațiul post-sovietic erau participante ala Tratatul privind forțele armate convenționale din Europa (Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Belgia, Bulgaria, Marea Britanie, Ungaria, Germania, Grecia, Georgia, Danemarca, Islanda, Spania, Italia, Kazahstan, Luxemburg, Moldova, Olanda, Norvegia, Polonia, Portugalia, Rusia, România, Slovacia, Turcia, Ucraina , Franța, Republica Cehă), precum și SUA și Canada. Dar în noiembrie, trecut Rusia a încheiat procedura de ieșire din CFE, a cărui acțiune Moscova a suspendat-o încă în a. 2007. MAE al Rusiei a declarat că, reieșind din responsabilitatea directă a țărilor NATO pentru aprinderea conflictului din Ucraina, precum și primirea Finlandei în bloc și examinarea cererii Suediei, “chiar și menținerea formală a CFE a devenit inacceptabilă din punctul de vedere al intereselor fundamentale de securitate ale Rusiei ”.
În principiu, din clipa ieșirii Federației Ruse din CFE putem considera, că acest document a plecat în istorie. Moscova a declarat imediat, că revenirea la vechiul format de control asupra înarmărilor este imposibilă – prea mult s-a schimbat baza materială a înarmărilor în Europa de la începutul anilor 1990 încoace. Dintre tratatele militare fundamentale ale Rusiei cu Occidentul acum este în vigoare doar Tratatul privind neproliferarea armelor nucleare. Dar Occidentul nu se grăbește să recunoască, că CFE a murit mult înainte de ieșirea oficială din el a FR. Mai ales că din cele 30 de țări participante l-au ratificat doar Rusia, Belarus, Kazahstan și Ucraina. Ceilalți participanți CFE au blocat ratificarea pe motiv că trupele armate ruse se află pe teritoriul Georgiei și a Moldovei. Iar un șir de țări a și refuzat să adere la CFE (Letonia, Lituania, Estonia, Albania, Slovenia și Croația).
Imediat după ce Rusia a ieșit oficial din CFE la 7 noiembrie,2023, SUA și țările NATO au anunțat suspendarea pe termen nedeterminat a obligațiilor lor în cadrul Tratatului privind forțele armate convenționale din Europa. Apoi și Canada a anunțat suspendarea participării sale la CFE din 7 februarie,2024. Încă mai înainte (în octombrie, trecut) președintele belarus Alexandr Lucașenco a semnat decretul privind suspendarea acțiunii CFE în raport cu Polonia și Cehia. Din cele declarate de secretarul de stat al Ministerului apărării Valeriu Mija în ședința de guvern, “conform informațiilor plasate pe site-ul depozitarului [depozitarul CFE este Olanda – nota red.], la moment 21 de țări au declarat că suspendă acțiunea Tratatului”. Așa dar, Chișinăul oficial doar i-a urmat pe ceilalți, și asta foarte tardiv: conform proiectului de lege aprobat de guvern, suspendarea acțiunii Tratatului va intra în vigoare doar peste 150 de zile după ce depozitarul și statele-participante vor primi respectiva notificare.
În Moldova vor fi trimise contingente militare străine?
Tratatul privind forțele armate convenționale din Europa a fost semnat în noiembrie,1990 de reprezentanții a 22 de țări, dintre care la acel moment 16 erau membre NATO, iar 6 – ale Organizației tratatului de la Varșovia (URSS, Polonia, Ungaria, România, Bulgaria, Cehoslovacia). CFE echilibra forțele armate ale NATO și ale țărilor-membre ale Tratatului de la Varșovia, limita numărul de tancuri de luptă, vehicule blindate de luptă, artilerie, elicoptere de atac și avioane de luptă existente, de la Oceanul Atlantic la Munții Ural.
În a.1999, după destrămarea Organizației tratatului de la Varșovia și extinderea NATO, a fost semnat acordul privind adaptarea CFE: limitele armelor convenționale nu au mai fost stabilite pentru blocuri, da pentru țări aparte. Încă mai înainte, în a.1992, după destrămarea URSS fostele republici sovietice au semnat așa numitul Acord de la Tașkent, scopul căruia era repartizarea drepturilor și obligațiilor fostei URSS privind CFE între Rusia și alte șapte state-participante la Tratat. Potrivit acestui document, cota de arme convenționale pentru Moldova este de 210 tancuri, 210 vehicule de luptă de infanterie, 130 de transportoare blindate de trupe, 250 de sisteme de artilerie de calibru 100 mm și mai mult, 50 de avioane de luptă, 50 de elicoptere de atac.
După ce guvernul a aprobat proiectul de lege privind suspendarea acțiunii CFE și l-a trimis în parlament, unele mass-medii au presupus, că prin renunțarea la tratatul militar dintre țările fostei URSS Chișinăul oficial intenționează să ocolească cota și să cumpere tancuri, avioane și vehicule blindate. Însă acum doi ani secretarul de stat al Ministerului apărării Valeriu Mija, cel care a prezentat în guvern proiectul de lege privind suspendarea acțiunii CFE, în interviul “Zona de securitate” a recunoscut, că Republica Moldova, care are un plafon maxim pentru arme și echipamente militare, pe care nu are dreptul să-l depășească în temeiul tratatelor internaționale, nu se poate asigura cu arme nici în limita stabilită – din motive financiare.
În primăvara lui 2022, pe site-ul globalfirepower.com, care publică anual ratingul forței militare totale a fiecărei țări din lume, republica Moldova ocupa locul 94 între 142 de state, fiind între Zimbabwe și Letonia. Ratingul menționa, că potențialul RM constituie 6 mii de militari activi, 12 mii de rezerviști, precum și 1 aeronavă de transport, 4 avioane de antrenament, 16 elicoptere, 4 elicoptere de luptă, 10 tancuri, 381 vehicule blindate, 9 unități de artilerie autopropulsate, 69 unități de artilerie remorcate, 25 lansatoare de rachete. Însă, spuneau experții, autorii acestui rating au flatat oarecum armata moldovenească.
În luna august a anului trecut, ONG WatchDog a analizat lista tehnicii militare din dotarea Armatei Naționale, și a ajuns la concluzia, că de fapt Republica Moldova nu are nici măcar un tanc, și nici avioane de luptă. “Republica Moldova are dreptul la 210 tancuri de luptă, noi avem zero. Din 210 vehicule de luptă noi avem 197, și acelea destul de învechite. La categoria artilerie avem dreptul la 250 unități, dispunem de 219. Am putea avea 50 de avioane de luptă, dar avem zero. Nu avem deloc nici elicoptere de luptă, deși avem dreptul să deținem 50 de acest fel”, – a declarat Artur Leșcu, expert WatchDog în domeniul securității și apărării.
În ceea ce privește vehiculele blindate de transport de trupe, potrivit acestuia, Armata Națională a Moldovei dispune de 52 de tractoare transportoare multifuncționale sovietice pe șenile MT-LB (acest vehicul de luptă are aproape 60 de ani), 9 BTR-D (intrat în serviciu în armata sovietică în 1974), precum și 12 BTR-80 (acceptate în a.1985). Următorul pe listă este 80 TAV-71 – un transportor blindat românesc, copie licențiată a sovieticului BTR-60, produs în 1972-1990. Dintre vehiculele de luptă cu arme mai grele, Armata Națională are 44 de vehicule de luptă amfibie sovietice pe șenile BMD-1, înarmate cu un tun semi-automat. Artileria moldovenească constă din: 31 tunuri MT-12 de calibru 100 mm (introduse în producție în 1970), 20 tunuri Giatsint-B de 152 mm (produse 1975-1989), tun obuzier D-20 de 152 mm (produs din 1953) – 31 unități și 16 obuziere 122 mm M-30, care au fost inventate încă în 1938. Artileria autopropulsată a Armatei Naționale a Moldovei este formată din 11 sisteme de rachete cu lansare multiplă Hurricane de calibru 220 mm moștenite de la armata sovietică și 141 de mortiere. Sunt disponibile, de asemenea, 28 de tunuri antiaeriene ZU-23-2 (date în exploatare în 1960), 11 tunuri antiaeriene automate S-60, sistemul de rachete antiaeriene S-125 Neva, mai multe avioane mici de transport și elicoptere Mi-8.
Observatorul militar nu a inclus în această listă mai multe vehicule blindate Humvee și 19 mult lăudate vehicule blindate germane Piranha-3 N, donate de americani ca ajutor militar, dat fiind că Humvee-ul este nu un vehicul militar, ci un SUV, iar Piranha ne-a revenit total fără arme.
De aceea, din punct de vedere militar-practic suspendarea CFE de către Chișinăul oficial la prima vedere nu are o însemnătate practică deosebită: deși în ultimii ani Republica Moldova s-a implicat parțial în goana globală a înarmărilor, și-a dublat bugetul de apărare și a anunțat că redotează și modernizează Armata Națională, chiar și cu ajutorul partenerilor occidentali resursele existente nu-i ajung, barem, ca să atingă cota stabilită pentru Moldova în cadrul CFE, dar mi-te să o depășească. Așa că actuala decizie a guvernului privind CFE, care fără îndoială va fi aprobată de parlament, apoi vizată de președintă, este mai degrabă un pas politic fără careva conținut concret. Toți partenerii occidentali și-au suspendat participarea la CFE, și Moldova i-a urmat.
Dar, vorbind despre actuala decizie privind CFE, vom aminti că Republica Moldova așa și nu a mai ratificat acest acord internațional, căci a cerut retragerea trupelor ruse în temeiul acordurilor de la Istanbul, care au fost semnate împreună cu Acordul de adaptare a Tratatului CFE. Și dacă nu a existat ratificarea, în țara noastră documentul dat așa și nu a căpătat putere juridică.
De altfel, mai există o opinie cu privire la motivul, pentru care Chișinăul oficial a avut nevoie acum de suspendarea participării la CFE – a făcut-o fiind influențat de partenerii occidentali.
“La începutul lui martie, 2024 președinta Sandu a reziliat tratatul CFE privind limitarea armelor convenționale, încheiat în 1990 [proiectul de lege nu a fost încă adoptat și prevede nu rezilierea, ci suspendarea acțiunii lui pe o perioadă nelimitată – nota red.]. Încetarea mai permite statelor terțe să amplaseze pe teritoriul Moldovei un număr nelimitat de arme convenționale”, – susține publicația elvețiană.
“Prin desfășurarea iminentă a trupelor Franței și ale SUA în Moldova, împreună cu anunțul lui Macron că va trimite trupe în cazul acțiunii militare rusești împotriva Odesei sau Kievului, Occidentul a reușit să inițieze o posibilă spirală de escaladare. Situația devine deosebit de periculoasă dat fiind,
că în acest fel Occidentul poate provoca un conflict militar direct cu Rusia fără aplicarea art.5 din Statutul NATO, căci Moldova nu este membră NATO”, – se menționează în material.
Autorul crede că Occidentul încearcă prin orice metode să împiedice reușitele militare ale Rusiei în Ucraina. Din punctul de vedere al Occidentului, “provocarea unui conflict militar direct cu Rusia din cauza Transnistriei ar fi un mijloc eficient, deoarece în opinia Occidentului acest conflict ar supra-extinde armata rusă și ar crea un „conflict de testare” militar direct între NATO și Rusia, fără a provoca un război mondial ”. “Dar este clar că o atare abordare va însemna o escaladare, care poate scăpa de sub controlul NATO. Anul 1914 trimite salutări”, – conchide autorul.
Pe parcursul celor doi ani de conflict militar în Ucraina, s-au găsit destui “binevoitori”, care îi propuneau Republicii Moldova “ajutor” în rezolvarea forțată a problemei Transnistrene. S-au scris destule materiale de analiză, care preziceau dezghețarea conflictului transnistrean. Au circulat și destule zvonuri că asupra conducerii RM se pun presiuni din Kiev și alte capitale europene. Însă Chișinăul oficial a avut destulă înțelepciune să nu cedeze acestor propuneri și să nu transfere acțiunile militare pe teritoriul țării, deși în linii mari a urmat linia generală a partenerilor occidentali. Sperăm că această poziție va fi menținută și în continuare, în ciuda dorinței unor lideri europeni de a-și satisface ambițiile și a zăngăni armele pe un teritoriul străin.
Xenia Florea
Preluat de la: Noi.md