Sandu Grecu: "Am propuneri ofertante de a pleca, dar prefer să rămîn aici"

Sandu Grecu vorbește cu multă pasiune și mîndrie despre teatrul „Satiricus”, pe care, după cum spune el însuși, l-a fondat, practic, de la zero.

„Am fondat acest teatru în 1990, practic, de la o foiae de hîrtie. Acest teatru este „copilul” meu. Am crescut generații de actori, ei sînt familia mea. Și astăzi am propuneri destul de ofertante din mai multe țări, unde m-aș simți mai bine ca valoare și ca remunerare, dar prefer să rămîn aici, alături de acești colegi, care au crezut în mine cînd aveau 16 ani, și mai cred și acum cînd au 50 și ceva de ani. Primul spectacol din anul 1990 a fost „Ce e viața omului” și iată de atunci tot descoperim ce este viața omului.

„Satiricus” nu este doar un teatru, este un brand. Cei care vin și se angajează înțeleg că nimeresc nu într-o instituție de teatru, dar într-o familie de teatru, în care sînt reguli, la care trebuie să te conformezi. Aici, nu avem colectiv, avem familie și, la fel cum, pentru familie îți dai și sufletul și te jertfești, așa te jertfești și pentru acest teatru”.

Pe lîngă bucuria de a dărui emoții publicului din scenă, un actor trebuie să fie și rtemunerat pe măsură, evidențiază Sandu Grecu.

„Nu cred că în prezent profesia de actor este remunerată la justa ei valoare. Nu sînt nostalgic după timpurile sovietice, dar în acea perioadă era prestigios să fii actor, fiindcă remunerarea lui se egala cu cea a unui ministru. Iar uneori, un actor făcea chiar mai mulți bani decît un ministru. Astăzi însă un actor are un salariu, practic, mizerabil. La «Satiricus» noi oferim remunerare actorilor în dependență de mai multe criterii: valoarea rolului, talent, nivelul de interpretare, disciplina de muncă, efortul fizic și psihic”.

Directorul de la „Satiricus” a mai spus că are o regulă, de la care nu se abate niciodată nici în profesie, nici în viață.

„Acel scop, pe care ți l-ai pus în față trebuie să-l atingi orice s-ar întîmpla, chiar dacă ai la activ 0,01 % dintr-o sută, tu esti obligat să ajungi pînă la 100%. Scopul trebuie atins sub orice formă și în orice caz. De aceea numai mergînd spre scopul tău, poți atinge anumite valențe. Orice deviere de la cursul, de la scopul, pe care ți l-ai pus, orice cedare înseamnă stagnare sau un pas înapoi”.


Preluat de la: Noi.md