Observ, de mai multă vreme, cum este cu insistență resuscitat chipul „inocent„ al „expertului european al războiului civil„ din regiunea transnistreană a Republicii Moldova din 1992. 

De parcă „vedeta nr.1 a politicii externe moldovenești„ și reprezentantul principal al Federației Ruse în Republica Moldova, Igor Dodon, a ajuns la cea mai înaltă tribună internațională – a Adunării Generale a ONU – prin concursul direct și asumat al Președintelui Republicii Ghana și nu a unor persoane concrete de la noi?

De parcă Ministrul Apărării al Federației Ruse, Serghei Șoigu, a venit în Republica Moldova să încurajeze și să susțină forțele militare rusești de ocupație (sfidând în mod batjocoritor memoria combatanților și voluntarilor noștri) cu aprobarea Ministrului de Externe al Republicii Ghana și nu a unor persoane concrete de la noi?

De parcă același Ministru de Externe al Republicii Ghana ar fi insistat in mod categoric ca lui Șoigu să-i fie permis survolul teritoriilor Poloniei și României, contrar interdicțiilor impuse de Uniunea Europeană, și nu un Ministru concret de la noi? De parcă Ministrul de Externe al Republicii Ghana susține și încurajează activitățile „națiunii civice moldovenești„ și nu foștii „noștri„ demnitari? Chiar atât de scurtă e memoria lor și atât de subțire e obrazul celora care-l promovau pe Dodon, cu politica lui externă „echilibrată„ a Federației Ruse, iar astăzi apar cu chipul de îngerași și sfătuitori in toate?

Nici chiar așa, fraților!

Iurie Reniță / facebook.com
 

Preluat de la: Timpul.md