Elena Ursu este printre puținele persoane care au supravețuit în urma deportărilor staliniste. Femeia, în vârstă de 80 de ani, ține minte cu lux de amănunte noaptea în care familia sa a fost ridicată și dusă în Siberia, scrie nordnews.md.
„Noi ne-am culcat, dar toată noaptea umblau mașinile. Tatăl meu s-a ascuns. Au spus că nu o să ridice pe nimeni, adică bătrâni și copii nu vor lua, dacă se vor ascunde, dar, din păcate… Când m-am trezit, mama plângea cu sora în brațe. Când m-am uitat deaspura capului, am văzut ceva asemănător cu o armă, iar când am văzut-o, am început a plânge și eu.”
Femeia povestește că datorită tatălui său, care a reușit să ia un sac de semințe și niște miere de albine, au supravețuit în lungul și chinuitorul drum spre Siberia.
„Ne-au dus la Dondușeni, acolo l-au adus și pe tata. El ne-a spus că acasă totul deja a fost furat, stricat. El a luat cu el o mașină de cusut și un vas cu miere. El a fost apicultor, avea aproape 100 de stupi și doi cai, de asta se considera bogătaș. Și mai avea un sac de semințe. Cu asta a supraviețuit un vagon întreg. Tata împărțea tuturor câte o mână de semințe și o lingură de miere. Pentru că de mâncare nu ne dădeau.”
Bătrâna susține că afișarea portetelor lui Stalin este o ofensă în adresa sa și a tuturor celor care au trecut prin ororile deportărilor.
„E o nedreptate, desigur. Eu când am văzut asta, nu aveam de cine să întreb, dar primăria este aproape. Am mers la Mihail Vladimirovici și l-am întrebat: „De ce a fost ridicat acest banner?” „Ca lumea să cunoască istoria”, mi-a răspuns el. Ce, pot eu să-i dau ordine lui?”
” –Cine a fost Stalin? Tiran sau erou?
-Tiran, tiran. Pe mine încă m-au impus să plâng când a murit el. Toți învățătorii plângeau atunci.”
În urma celor trei valuri de deportări din perioada stalinistă, din comuna Brătușeni au fost duși în Siberia aproximativ 100 de oameni. Oamenii spun că imaginea fostului dictator le trezește amintiri dureroase.
„Un om din a cărui vină au murit multe destine, au stat în închisori, au fost împușcați oameni nevinovați… Și stă acum alături de o biserică. Mi se pare că aceste lucruri sunt incompatibile. Dacă aș putea, aș da jos totul. Dar cum? Nimeni nu mă va lăsa.”
„Nu-i locul lui aici.
În această țară, la moment e „bardac” (haos) mare. Așa că.. Ei acum nu se uită că-i biserică ori primărie. La ei există înainte. Este banner – e bine , dacă nu-i – nu-i.
Cred că nu este corect. Să fie totul în cărți. Sunt contra ca acest panou să fie amplasat aici.”
Natalia Gurea, profesoară de istorie și autorea cărții „Brătușeni (istoria în documente, amintiri și destine)”, spune că autoritățile locale nu s-au consultat cu nimeni atunci când au decis să-l „reîntoarcă” pe Stalin în sat.
„M-am întristat că nu s-au consultat cu mine, pentru că am înțeles care va fi reacția. Aș dori să existe explicații. Părerea mea e că oamenii nu au înțeles de ce l-au pus acolo (pe Stalin) și toată lumea poate percepe acest gest în felul său. Din start am știut că unii oameni vor percepe apariția lui Stalin acolo ca și cum satul nostru ar fi fost dedicat stalinismului și ar fi de acord cu represiunile care au fost. Cred că în abordarea unor astfel de subiecte e nevoie de multă prudență.”
Chiar dacă comuna Brătușeni a trecut prin ororile războiului, foamete și deportări, unii săteni continuă să-l venereze pe Stalin, ba chiar afirmă că îi duc dorul.
„– Acum avem nevoie de Stalin.
– În ce context?
– Foarte simplu. Acum nu-i nici ordine, nici lege, nimic. Pe timpul lui Stalin era totul sub control.
– Din câte înțeleg, dumneavoastră nu sunteți deranjat de locul amplăsării?
– Nu. Ei sunt mareșalii victoriei. Nu văd nimic iețiș din comunt aici. Este chiar corect, frumos și rezonabil acest lucru.”
„Cred că acești oameni au contribuit la câștigarea războiului. Merită să fie în acest loc. Apoi, au avut loc deportări nu numai în Moldova, au fost represiuni peste tot. Poate că a fost un fel de prostie, totuși eu uneori îl salut pe Stalin. Poate că a fost pe alocuri un tiran, dar a ridicat țara.”
„Cred că este bine, dar lângă biserică… Dar dacă și monumentul, și biserica, și biblioteca sunt așa amplasate. Avem totul la un loc. Faptul că trecutul nu se uită și se păstrează memoria este bine, probabil. Stalin a fost responsabil pentru represiuni, dar a făcut și ceva bun pentru țară. A fost și bine și rău. Nu poți să afirmi ferm că a fost doar rău, sau că a fost un monstru.”
„Aceștia sunt comandanți de front. În cinstea celei de-a 76-a aniversări a eliberării Moldovei și a celei de-a 75-a aniversări a Victoriei în Marele Război pentru Apărarea Patriei a fost instalat acest panou. În satul nostru, acești oameni sunt foarte respectați pentru faptul că au eliberat Moldova. Aceste afișe au fost ridicate în cinstea acestei sărbători. L-am pus aici pentru meritul său în cadrul Marelui Război pentru Apărarea Patriei, nu pentru represiuni.”
Primarul comunei Brătușeni susține că nu vede o problemă în faptul că portretele mareșalilor sovietici se află chiar în preajma bisericii.
„Nu este vina societății noastre că monumentul se află lângă biserică. Unul altuia nu încurcă. Nu am făcut public vreun sondaj social sau unul documentat. Am studiat doar opinia populației. În unele domenii ale activității lor politice au fost făcute greșeli, dar, câștigând războiul, aceștia au câștigat respect. După cum vedeți, sunt în uniforme. Îi onorăm în calitate de comandanți, ca lideri în ceea ce privește victoria asupra fascismului din cel de-Al Doilea Război Mondial, a precizat Mihail Andruh, primarul comunei Brătușeni.”
În Republica Moldova, pe atunci Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, au existat trei valuri de deportări: represiunea politică (12-13 iunie 1941); represiunea economică (5-6 iulie 1949); represiunea spirituală (31 martie-1 aprilie 1951). În primul val, din iunie 1941, au fost judecați și închiși intelectualii și activiștii partidelor politice, iar în 1949 au fost deportați țăranii înstăriți.
În noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, au fost ridicate şi trimise în Siberia 11606 de familii, dintre care 9233 de bărbaţi, 13702 de femei și 11.828 de copii.
Preluat de la: Publika.md