Unul din trei pacienţi îmbolnăviţi grav din cauza infecţiei cu coronavirus riscă să aibă o sănătate precară pe termen lung sau chiar să fie afectaţi pe viaţă, potrivit studiilor realizate pe alte boli provocate de coronavirus, dar şi datelor referitoare la pacienţii în curs de recuperare, scrie adevarul.ro.

La o clinică de recuperare post-COVID deschisă recent de serviciile publice de sănătate (NHS) britanice vin şi pacienţi de 40 şi 50 ani anterior sănătoşi, care acum se confruntă cu oboseală cronică şi anxietate, spun doctorii lor.

Riscurile sunt mai mari pentru pacienţii spitalizaţi: potrivit studiilor referitoare la alte infecţii respiratorii provocate de coronavirusuri, circa 30 % din pacienţii recuperaţi după COVID-19 riscă să rămână cu funcţii pulmonare reduse sau leziuni permanente. Alţii se pot confrunta cu boli ale inimii sau probleme cognitive de lungă durată.

Într-un interviu acordat The Telegraph, directorului noului centru de recuperare COVID din cadrul NHS, Hilary Floyd, a declarat că a fost şocată de numărul mare de pacienţi tineri, oameni activi de 40 şi 50 de ani, care în prezent abia se pot da jos din pat şi e posibil să nu se mai poată recupera niciodată complet.

„Sunt oameni care înainte erau independenţi, poate conduceau o afacere proprie, mergeau la sală, la înot, oameni activi – iar acum ei nu se mai pot ridica din pat. Avem acum pacienţi de peste 40 de ani. Nu ne-am aşteptat la asta. Ne aşteptam să fie mai în vârstă, am consultat mulţi de 50, 60 de ani cărora le este foarte dificil, întrucât aşteptările lor să-şi revină repede sunt mai mari”.

Ghidul NHS pentru medicii de familie şi clinicile comunitare atenţionează că până la jumătate din pacienţii ajunşi la terapie intensivă riscă să rămână cu „sechele fizice, cognitive şi psihologice de lungă durată, inclusiv oboseală cronică”.

În prezent nu există studii despre consecinţele pe termen lung sau ce înseamnă „termen lung” referitor la recuperarea în urma infecţiei. Experţii spun că posibil ca generaţia celor de peste 50 ani să aibă o sănătate deteriorată devreme şi un risc crescut de demenţă. Sunt mulţi pacienţi care încă resimt efectele bolii iar în mod normal cei spitalizaţi la terapie intensivă au nevoie de un an de recuperare. Pacienţii care au suferit cheaguri extinse se recuperează mai greu din cauza faptului că plămânii lor nu au primit oxigen suficient. Alţii o fac din cauza inflamaţiei pulmonare care a provocat o pneumonie severă.

Cel puţin 10 la sută din pacienţii spitalizaţi se vor confrunta cu probleme persistente.

„Circa 30% din supravieţuitorii SARS ŞI MERS au experimentat sechele fiziologice persistente. Radiografiile lor au arătat fibroza pulmonară. Se presupune că fibroza pulmonară este una din condiţiile/sechelele asociate cu efectele COVID-19”, se arată în ghidul NHS destinat medicilor de familie şi clinicilor comunitare.

Tabloul se încheagă pentru experţii britanici pe măsura tratării pacienţilor în proces de recuperare, care vor fi ajutaţi la nivel fizic şi psihologic.

Ghidul NHS mai arată că unul din şapte cazuri tratate la terapie intensivă ar putea rămâne cu sechele neurologice de lungă durată dacă nu permanente. 70% din aceşti pacienţi pot suferi accese de delir şi unul din cinci poate rămâne cu dizabilitate cognitivă permanentă. O afectare cognitivă uşoară a fost observată la circa un sfert dintre pacienţii care au suferit detresă respiratorie acută. Aceşti pacienţi au un risc mai înalt de boli neurologice degenerative precum Alzheimer. Un risc important este cel al dezvoltării unor sindroame de lungă durată precum oboseala cronică, recunoscută ca unul din efectele bolilor respiratorii.

50% din cei care au trecut printr-un sindrom respirator acut, observat şi la pacienţii cu COVID-19, au avut probleme în activităţile zilnice după recuperare. În cazul SARS problemele au persistat până la doi ani.

„Unii pacienţi vor dezvolta stres post-traumatic, anxietate sau depresie. Pacienţii care manifestă sindrom de oboseală cronică se tem că boala lor se va agrava, dar nu toate simptomele de oboseală post-virale sunt de fapt acest sindrom – şi va fi important să diagnosticăm cauza subiacentă oricărui astfel de simptom- chiar şi de durată”, a spus Janet Scott, expert în sechele post-virale la University of Glasgow-MRC Center for Virus Research.

Acesta a dat exemplul Ebola, provocată tot de un coronavirus: infecţia a avut efecte pe termen lung mai mult sau mai puţin severe în cazul tuturor supravieţuitorilor, însă 70% au dezvoltat un sindrom de durere cronică.

Unul din cinci pacienţii trataţi în nordul Londrei a experimentat simptome şi după recuperare, între care scurtare a respiraţiei, tuse şi oboseală, un simptom prezent la cei mai mulţi dintre pacienţi. O pacientă de 46 de ani din Suffolk povesteşte că la trei luni după recuperare încă are simptome „îngrozitoare” precum frisoane nocturne puternice asemănătoare crizelor epileptice, stări de vomă, tinnitus şi senzaţie de apăsare în piept. Peter Piot, expert mondial în virusuri, se confruntă şi acum cu efectele bolii, la câteva luni de la recuperare. El a avut nevoie de oxigen şi spune că plămânii lui sunt şi acum rigizi după ce infecţia i-a provocat o reacţie inflamatorie. A respirat greu luni de zile, dar alţi oameni au dezvoltat alte probleme cronice, pulmonare sau renale.

Preluat de la: Publika.md