„Să facem reforme de dragul reformei, că așa le este pe plac unor experți, nu contează că sunt nemți sau români… Noi trebuie să vedem care este interesul nostru național. Eu sunt de acord cu reforma APL, ea este necesară, dar sunt categoric împotriva reformei de până la 2003. Eu nu accept revenirea la județe. Din 35 de raioane să facem 10-12? Eu sunt împotrivă”, a declarat în această seară Dodon, în cadrul unei emisiuni de la „Sputnik”.

Șeful statului nu pare dispus să fie redus numărul de primării. „Și în privința primăriilor trebuie să fim atenți. Avem 898 de primării acum. Una dintre propunerile dure de acum trei-patru ani era ca la fiecare 5 000 de locuitori să fie câte o primărie. Ce, să rămânem cu 200 de primării la nivel de țară? Reforma e necesară, dar să nu sufere cetățenii”, a spus Dodon.

Premierul Ion Chicu declara zilele trecute că R. Moldova are cel mai mare aparat administrativ local per capita în toată Europa.

„Sute de primării cu mai puțin de 700 – 1 000 de locuitori. Anual, miliarde de lei sunt cheltuite irațional pentru întreținerea a mii de funcționari. Cel mai grav e că nici serviciile prestate cetățenilor în asemenea circumstanțe nu au cum fi calitative. Firește, nici de-o autonomie financiară a APL nu poți vorbi, când în primărie ai mai puțin de 100 de oameni care lucrează, iar agenți economici unul-doi. La Guvern este pregătit conceptul acestei reforme, iar revenirea în 2023 la o structură administrativ-teritorială rațională este absolut imperativă. Speculații de tipul „cetățenii nu vor avea acces la serviciile publice” țin tot de categoria „cipizare” și constituie populism nerușinat”, a spus Ion Chicu.

Silviu Tănase: JOS REPUBLICA MOLDOVA

O veche problemă a finanțelor publice a RM este menținerea unei structuri teritorial-administrative înapoiate. Modelul din trecut, perpetuat în acești douăzeci de ani, era util într-un stat centralizat, unde deciziile importante se luau la Moscova și ajungeau, în lanț, până la șefii de partid din fruntea republicii, care o transmiteau, mai departe, la șefii de partid din raioane.

Într-un stat ce visează să ajungă european, puterea se descentralizează, oferind autorităților locale și bani, și putere de decizie. Menținerea actualei forme de divizare administrativă, cu 33 de raioane, este o garanție că banii publici vor fi risipiți pe instituții administrative inutile și incapabile să genereze dezvoltarea economică. Doar 6 raioane au o populație de peste 100 de mii de locuitori – Soroca, Ialoveni, Hâncești, Ungheni, Cahul și Orhei.

Opt raioane au sub 60 de mii de locuitori – Cimișlia, Glodeni, Ocnița, Leova, Rezina, Taraclia, Dondușeni, Șoldănești, Dubăsari și Basarabeasca (doar 30 de mii). Un sector din Chișinău are o populație mai mare decât de 5-6 raioane luate împreună, dar nu are dreptul să-și aleagă un primar de sector, de ce? Reforma teritorial administrativă trebuia făcută cât mai urgent pentru a nu mai pierde banii, acumulați cu greu, pe structuri ale statului, care n-au nicio utilitate reală și nu pot atrage investiții străine și nu vor reuși niciodată să asigure o dezvoltare regională care să genereze locuri de muncă bine plătite.

Județe – nu, Uezduri – da

Această reformă administrativă trebuie făcută cât mai urgent, chiar dacă noile diviziuni administrative se numesc „uezduri”, pentru a nu pune o presiune fonică prea mare pe românofobii din majoritatea parlamentară. Dacă statul și-ar manifesta dorința acestei reforme, partenerii externi ar oferi fonduri pentru studii, dar și pentru implementarea ei. Avansarea spre Uniunea Europeană, cu raioane desenate în alt secol, este o absurditate.

Cultură politică – Ansamblul modelelor de comportament, însușite și transmise social, ce caracterizează un guvern și politica unei societăți. Cultura politică desemnează adesea dimensiunea psihologică a comportamentului politic – convingeri, sentimente și orientări evaluative. O cultură politică este produsul unei experiențe istorice a întregii societăți precum și experiența personală, ce contribuie la angajarea fiecărui individ. În cadrul unei culturi politice naționale, se pot distinge subculturi, cele ale elitei și maselor, reflectând diferențe în orientările factorilor de decizie față de cele ce aparțin cetățenilor mai puțin activi. Cultura maselor, la rândul său, poate fi constituită din numeroase subculturi, bazate pe diferențele de clasă, etnice, regionale sau altele. În trecut, fenomene asemănătoare au fost studiate sub etichetări, precum: caracter național, temperament, etos, spirit, mit, ideologie politică, psihologie politică națională și valori politice fundamentale. (Dicționar de analiză Politică, 1993, Jack C. Plano.)

Silviu Tănase, februarie 2016 

Preluat de la: Timpul.md