Un grup de deţinători de obligaţiuni ale Credit Suisse au intentat un proces împotriva guvernului elveţian, cerând despăgubiri integrale pentru decizia litigioasă de a reduce valoarea datoriilor de nivel 1 suplimentar (AT1) a băncii falimentate, transmite CNBC.
Ca parte a vânzării de urgenţă a Credit Suisse către UBS, de anul trecut, care a fost orchestrată de guvernul elveţian, autoritatea de reglementare elveţiană Finma a eliminat aproximativ 17 miliarde de dolari din AT1-urile băncii, reducându-le la zero. Acţionarii comuni ai băncii au primit plăţi atunci când vânzarea a fost finalizată. Mişcarea i-a înfuriat pe deţinătorii de obligaţiuni, considerând că a schimbat ierarhia europeană obişnuită a restituirii în cazul unui faliment bancar, potrivit cadrului Basel III, convenit după criza financiară, care plasează de obicei deţinătorii de obligaţiuni AT1 deasupra investitorilor în acţiuni, conform News.ro.
Firma de avocatură Quinn Emanuel Urquhart & Sullivan, care îi reprezintă pe reclamanţi, a declarat joi că a intentat un proces la Tribunalul Districtual din SUA pentru Districtul de Sud din New York. Acesta a descris decizia Elveţiei de a reduce valoarea AT1 a reclamanţilor la zero drept ”o încălcare ilegală a drepturilor de proprietate ale deţinătorilor de obligaţiuni AT1”.
Un purtător de cuvânt al Ministerului de Finanţe elveţian a refuzat să comenteze. Finma şi-a susţinut anterior decizia de a instrui Credit Suisse să-şi anuleze obligaţiunile AT1 în martie anul trecut ca fiind ”un eveniment de viabilitate”. ”Prin acţiunile sale, Elveţia a şters în mod inutil 17 miliarde de dolari în instrumente AT1, încălcând pe nedrept drepturile de proprietate ale deţinătorilor acelor instrumente”, a declarat Dennis Hranitzky, partener şi şef al cabinetului de litigiu suveran al lui Quinn Emanuel, într-un comunicat. Valoarea nominală a obligaţiunilor AT1 deţinute de reclamanţii din proces a fost de peste 82 de milioane de dolari, a relatat Reuters, citând dosarul. AT1-urile sunt obligaţiuni bancare care sunt considerate o formă relativ riscantă, de datorie junior. Acestea datează din perioada de după criza financiară globală din 2008, când autorităţile de reglementare au încercat să îndepărteze riscul de la contribuabili şi să mărească capitalul deţinut de instituţiile financiare pentru a le proteja împotriva crizelor viitoare. Unul dintre atributele cheie ale obligaţiunilor AT1 este că sunt concepute pentru a absorbi pierderile. Acest lucru se întâmplă automat atunci când rata capitalului scade sub pragul convenit anterior, iar AT1-urile sunt convertite în capitaluri proprii.
Preluat de la: Timpul.md