De 32 de ani durează această nerușinată și interminabilă bătaie de joc, la comanda unor politicieni din echipa, „Za russkii iazâk!”.

 

RUȘII LUI DODON DIN CAPITALA NORDULUI DIN NOU SE ÎMPIEDICĂ DE A NOASTRĂ SFÂNTĂ A SFINTELOR, DE LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ

Ei au participat astăzi la un miting „în apărarea limbii ruse”, pentru un statut special al limbii ruse, în defavoarea limbii oficiale a R. Moldova. Au venit cu lozinci în limba rusă de tipul: „Aduceți înapoi limba rusă!”, „Jos mâinile de pe limba rusă!”, „Fără discriminare!”, „Pentru limba rusă!”, „Curtea Constituțională, nu ai dreptate!”.

De 32 de ani durează această nerușinată și interminabilă bătaie de joc, la comanda unor politicieni din echipa, „Za russkii iazâk!”… În această perioadă de timp, de trei decenii, rusofonii noștri în afară de limba română puteau liber învăța și chineza, și engleza, chiar, și limba rusă o puteau învăța ca lumea, ca rușii din țara lor istorică, care tare le mai duce dorul!

Cu acest prilej mi-am amintit că acum 18 ani regretatul Vlad Pohilă, care redacta pe atunci Revista Limba Română, mi-a propus să scriu un articol, ca „un om dintr-o parte”, ca un „ne-filolog”…

I-am îndeplinit atunci rugămintea lui Vlad și iată ce a ieșit din gândirea unui economist care, după școala din sat, cam toate sudiile și le-a făcut în limba rusă… Repet: au trecut 18 ani de atunci…

******

„MODELUL TIRASPOLEAN” NE VA DUCE LA PIERZANIE…

Limba română a fost decretată ca unică limbă de stat în R. Moldova cu aproape 14 ani în urmă (deja 32 de ani-n.n.), dar ea nici pînă acum nu este utilizată în toate sferele vieţii publice, nici de către toţi cetăţenii acestui stat. Alolingvii de la noi, în majoritate zdrobitoare, nu o vorbesc – sau nu doresc, dar poate că aşa li se recomandă, aşa li se dictează din anumite centre de investigaţii şi prognoze strategice… Această împotrivire, neacceptare a limbii majorităţii este o piedică serioasă în exercitarea nestingherită, de către română, a funcţiilor sale. De ce nu ne învaţă totuşi limba rusolingvii? Doar rusofonii nu sînt mai incapabili decît alţii ca din acest motiv să nu poată studia şi vorbi o limbă de origine latină. Au demonstrat cu prisosinţă că pot învăţa rapid şi eficient engleza, germana, franceza, ebraica sau orice altă limbă de pe glob, oricît de dificilă ar părea aceasta. În asemenea caz, ce mai poţi crede decît că la mijloc e nedorinţa, dar posibil, mai curînd totuşi, e acea „preţioasă recomandare/indicaţie”, poate chiar interdicţie venită nu se ştie de unde…

Ţările Baltice, şi ele ex-republici sovietice, au fost în stare să-i înveţe pe ruşii de acolo limbile oficiale fără ca aceştia să-şi manifeste violent împotrivirea, fără a părăsi aceste state, în pofida mult trîmbiţatei propagande a Moscovei despre aşa-zisa strîmtorare a rusolingvilor. Ei nu numai că nu s-au întors acasă, în patria istorică („matuşka-Rossia”), ci s-au încadrat rapid în viaţa acestor ţări, ale căror popoare, oricît de civilizate, nu au excelat vreodată printr-o atitudine prea binevoitoare (de obedienţă – nici pomină!) faţă de ruşi. Cum de s-a putut crea o asemenea atmosferă socială acolo? Fireşte, datorită unei legislaţii eficiente, dar, în primul rînd – graţie principialităţii tuturor balticilor, „de la vlădică la opincă”.

În condiţiile decretării limbii ruse ca a doua limbă de stat sau oficială (care de altfel nu are nevoie de acest statut „ocrotitor” la noi), limba română va redeveni ceea ce a mai fost – o Cenuşăreasă. Un exemplu doar în acest sens. Fiul meu, care nu a studiat în şcoală limba rusă, o cunoaşte infinit mai bine decît cunoaşte fiul vecinului meu româna, pe care o studiază de 10 ani la un liceu rusesc de elită, din inima Chişinăului. Este evident că la noi limba română are nevoie de ocrotire, căci, fiind la ea acasă, pînă acum este sfidată, strîmtorată de un mediu preponderent rusofon, egoist şi agresiv, cum e la Chişinău, nemaivorbind de „capitala Nordului” – Bălţi, „capitalele Sudului” – Cahul şi Comrat etc. Curios, ce se va întîmpla în cazul „reunificării/federalizării urgentate”, în marile urbe „moldave” de Răsărit, Tiraspol şi Tighina, total rusificate? Oare nu cumva scopul acestei „reunificări-federalizări” este tocmai de a ni se impune „modelul tiraspolean”, cu trei limbi de stat decretate, dar numai cu rusa în realitate?

Ca să nu mai zicem de eventualele cheltuieli, astronomice, pe care le-ar implica aceste aventuri antiromâneşti ale revenirii la rusificarea tuturor documentelor, la traducerea în rusă a firmelor, proiectelor etc., care, din păcate, iar se va face pe spinarea şi sudoarea moldovenilor, pe bani din Bugetul moldovenesc… Adică, rusificare în detrimentul păstrării elementului naţional românesc, dar tot pe cheltuiala, pe seama românilor moldoveni!!! Cu adevărat, poftele şi impertinenţa unora nu au nici o limită, nici o oprelişte…

O dată cu decretarea limbii ruse ca „cea de a doua limbă de stat”, ea va deveni prima şi unica aici, iar limba majorităţii, a băştinaşilor R. Moldova, va fi utilizată din nou doar la bucătărie sau pe cuptor… La prăşit – nu va fi utilizată, căci sărmanii moldoveni la muncă nu mai au timp şi forţă pentru a schimba o vorbă măcar. În aşa fel, pe biata română din Basarabia o aşteaptă din nou, la ea acasă, moartea clinică.

Vasile ŞOIMARU, Revista Limba Română, Nr. 2-3, anul XIII, 2003
 


Preluat de la: Timpul.md

 Fără categorie