Parlamentul a votat joi Declarația privind condamnarea traseismului și coruperii politice, un document care se cerea de cel puțin două decenii în urmă, având în vedere acest fenomen care în ultimii ani a ajuns la o amploare nemaiîntâlnită. Ce este cel mai amuzant, dar în același timp și cel mai trist, este că autorii și cei mai aprigi susținători ai acestei declarații sunt în primul rând cei care s-au perindat pe parcursul anilor, încă din anii 90, prin diferite partide, și-au trădat aliații sau tovarășii politici, sau au beneficiat din plin de fenomenul traseismului politic. Dar săi luăm pe rând.

Cel mai longeviv deputat din Republica Moldova, Dumitru Diacov, prezent în legislativul țării, cu o singură întrerupere, începând cu 1994. Prima dată a intrat în Parlament pe listele Partidului Democrat Agrar din Moldova, după care a fondat Mișcarea social-politică "Pentru o Moldovă Democratică și Prosperă", cunoscută și ca „Rândunica” susținându-l pe președintele de atunci Petru Lucinschi. L-a trădat pe Lucinschi, a creat Partidul Democrat care în 2001 nu a intrat în Parlament, astfel că în 2005 se alătură Blocului Moldova Democrată creată de Serafim Urecheanu. L-a trădat pe Urecheanu imediat după alegeri și l-a votat pe Vladimir Voronin pentru al doilea mandat de președinte. În 2009 l-a trădat pe Voronin, primindu-l pe Marian Lupu în Partidul Democrat, cel care, la rândul său, l-a trădat pe liderul comunist.

De fapt, Diacov în 2009 i-a vândut partidul lui Vlad Plahotniuc. Iar ce a urmat după asta o știm cu toții. Inclusiv „marile” aderări la Partidul Democrat în 2016, când acesta ajunge să controleze practic toate instituțiile din țară. “Nepotopleaemîi” Dumitru Diacov (cum l-a numit Alexandru Slusari în Parlament) nu a ieșit niciodată cu vreo declarație în care să condamne traseismul politic.

Un alt mare critic al traseismului politic se dovedește a fi și actualul lider al PDM, Pavel Filip, cel care în ianuarie 2016 era învestit noaptea, pe ascuns în funcția de prim-ministru, în care fusese ales în mare parte de deputați traseiști, din PLDM și PCRM.

Eugeniu Nichiforciuc, la cei 36 de ani ai săi a trecut deja prin trei partide – PCRM, Partidul Moldova Unită, de unde a plecat cu scandal la PDM, iar acum se zvonește că pentru rolul pe care l-a avut în crearea coaliției cu socialiștii, îi este asigurat un loc eligibil în PSRM la următoarele alegeri. Iar lista poate continua.

Exact așa stau lucrurile și în PSRM, a cărui „istorie de succes” începe după ce fostul președinte și liderul de facto, sau „neformal” cum îi place să spună, Igor Dodon, și actualul președinte al PSRM Zinaida Greceanîi l-au trădat în 2011 pe cel care i-a adus în marea politică, Vladimir Voronin. Se întâmpla la doar câteva luni după ce Dodon îi jura credință lui Voronin. Peste doar câteva luni cei doi îl votau pe unionistul Nicolae Timofti în funcția de președinte, iar despre milioanele pe care le-au primit (sau cel puțin Dodon le-a primit), mai circulă zvonuri și astăzi.

Traseismul politic, care, apropo, chiar dacă nu de așa amploare, dar este prezent în toate parlamentele lumii, este un fenomen condamnabil. Doar că declarația votată la propunerea PDM a sunat a condamnare a traseismului politic la solicitarea fariseilor.

Atunci când călăul se opune pedepsei cu moartea doar când ajunge în fața ghilotinei nu este prea convingător. El doar îi amintește publicului despre victimele sale. 

Preluat de la: Timpul.md