Companiile care îi ajută pe oameni să se ”evapore”. ”M-am săturat. Mi-am luat valiza și am dispărut”

În fiecare an, mulți oameni se hotărăsc să „dispară”. Pur și simplu își abandonează viața, locul de muncă, familia. Și nu o fac singuri: în Japonia există companii care îi ajută.

A apărut chiar și un nume pentru cei care aleg să dispară: ”jouhatsu”, care în japoneză înseamnă ”evaporare”, relatează BBC, citat de digi24.ro.

”M-am săturat de relațiile cu oamenii. Mi-am luat valiza și am dispărut”, spune Sugimoto, în vârstă de 42 de ani, un japonez care a decis și că familia se aștepta să preia afacerile. Pentru că nu voia să facă asta, a părăsit brusc orașul pentru totdeauna și nu a spus nimănui unde se duce.

Nu e singurul. De la datorii pe care nu le mai pot plăti la căsătorii eșuate, motivele celor care decid să ”se evapore” pot varia. Cei mai mulți apelează însă la companii care îi ajută să facă acest pas.

Sunt companii care oferă servicii de ”mutare nocturnă”, și care îi ajută pe cei care doresc să dispară discret să se îndepărteze din viața lor. Le oferă chiar și locuri secrete în care să se adăpostească.

”În mod normal, te muți dintr-un motiv pozitiv – admiterea la universitate, obținerea unui nou loc de muncă sau o căsătorie. Dar există, de asemenea, mutări triste – cum ar fi abandonarea universității, pierderea unui loc de muncă sau fuga de un agresor”, spune Sho Hatori, care a fondat o companie de ”mutare nocturnă” în anii 90, când a izbucnit criza economică în Japonia. La început, credea că ruina financiară va fi singurul motiv care să-i facă pe oameni să fugă din viața lor, dar în scurt timp a descoperit că există și ”motive sociale”.

Sociologul Hiroki Nakamori cercetează fenomenul ”jouhatsu” de mai bine de un deceniu. El spune că termenul a început să fie folosit pentru a descrie persoanele care au decis să dispară în anii ’60. Ratele de divorț sunt foarte mici în Japonia, așa că unii oameni au decis că este mai ușor să-și părăsească partenerii în loc să treacă prin proceduri complicate de divorț.

Nakamori spune că e ușor să dispari în Japonia, țară în care confidențialitatea este protejată cu strașnicie: persoanele dispărute pot scoate bani de la bancomat fără ca acest lucru să-i scoată la lumină, iar membrii familiei lor au acces la imagini de pe camerele de supravehgere.

”Poliția intervine decât dacă există un alt motiv – cum ar fi o crimă sau un accident. Tot ce poate face familia este să plătească un detectiv privat. Sau să aștepte pur și simplu”, spune el.

În aceste condiții, situația este mult mai tristă pentru cei lăsați în urmă.

”Am fost șocată”, spune o femeie al cărei fiu de 22 de ani a dispărut și nu a mai contactat-o de atunci. ”A renunțat la slujbă de două ori. Probabil că s-a simțit îngrozitor din cauza eșecul”, spune ea.

Femeia spune că a mers la locuința lui, l-a căutat și a așteptat în mașină zile întregi pentru a vedea dacă apare. Dar acest lucru nu s-a întâmplat.

Femeia spune că poliția nu a fost de ajutor și că i-au spus că se pot implica doar dacă există suspiciuni de sinucidere. Dar tânărul nu a lăsat niciun mesaj de acest fel.

”Înțeleg că există hărțuitori și că informațiile pot fi folosite în mod greșit. Poate că este o lege necesară. Dar să tratezi în același mod criminalii și părinții care își caută copiii? Ce este asta? Fără bani, tot ce pot face este să verific dacă un cadavru este sau nu fiul meu”, spune ea.

Nici pentru cei care se evaporă nu este ușor, totuși.

”Am sentimentul că am făcut ceva greșit. Nu mi-am văzut pe copiii de un an. Le-am spus că sunt într-o călătorie de afaceri”, spune Sugimoto. Singurul său regret e că i-a părăsit pe ei, spune bărbatul.

Sugimoto se află în prezent într-o casă ascunsă într-un cartier rezidențial din Tokyo. Compania de mutare de noapte care îl găzduiește este condusă de o femeie. Ea însăși a fost un jouhatsu, care a dispărut acum 17 ani. A plecat după ce a avut o relație abuzivă fizic și spune ”într-un fel, sunt o persoană dispărută – chiar și acum”.

”Am multe tipuri de clienți. Există oameni care fug de violența domestică gravă, dar și din motive de ego sau interese personale. Nu judec pe nimeni. Nu spun niciodată: cazul tău nu este suficient de grav. Toată lumea are propriile probleme”, spune ea.


Preluat de la: Publika.md