Baza ceaiului o constituie fructele măceşului. Ţineţi minte că tipurile şi soiurile de măceş sînt diferite, însă cea mai potrivită pentru ceai este planta cu fructe de formă alungită. Înainte de a face o infuzie, striviţi-le.

Componentele suplimentare cu vitamine sînt frunzele uscate de arbuşti fructiferi: coacăza neagră, zmeura, cătina, murele, etc.

De asemenea, ar fi foarte bine (însă nu este obligatoriu) să adăugaţi plante sălbatice colectate în pădure: frunze de căpşuni, de pufuliţe, flori de mierea-ursului, trifoi roşu, rădăcini de brusture, coada-calului, de păpădie, talpa gîştei, magheran, pojarniţa, fructe de păducel şi scoruş roşu.

Datorită numărului mare de componente, fiecare din ele este luată în cantităţi foarte mici. Chiar şi măceşul – doar 3-4 boabe la un termos de 1,5 litri.

În concluzie, vrem să menţionăm că vara, atunci cînd produsele alimentare şi aşa sînt foarte variate şi bogate în vitamine, puteţi să luaţi o pauză în utilizarea acestui ceai, pentru ca organismul să nu să se deprindă cu aceleaşi ierburi.

Preluat de la: Noi.md