Potrivit unei hotărâri a Curții Constituționale din 6 august 2020, președintele RM este obligat să desemneze candidatul propus de o majoritate parlamentară absolută (minim 50+1 deputați) și formalizată. Ex președintele Curții Constituționale, Alexandru Tănase explică daca este sau nu obligată președinta Maia Sandu să o desemneze pe Mariana Durleșteanu, candidata susținută de PSRM-Pentru Moldova, la funcția de prim-ministră?
Potrivit expertului în drept constituțional, în această situație este reglementată de două hotărâri ale Curții Constituționale – din 2015 și 2020 (la care am făcut referire mai sus).
„Desemnarea un candidat pentru funcția de prim-ministru este competența exclusivă a președintelui. Această competență urmează însă a fi exercitată in condițiile Constituției. Astfel, dacă în Parlament nu există o majoritatea capabilă să învestească un guvern, președintele capătă în mod automat un rol activ, obținând dreptul să desemneze orice candidat. În situația în care Parlamentul formalizează o majoritate absolută (51 din deputații aleși) capabilă să învestească un Guvern, președintele nu poate impune Parlamentului un candidat, ci va fi obligat să țină cont de voința acestei majorități.
Într-o republică parlamentară, cum este Republica Moldova, Guvernul este responsabil în fața Parlamentului și nu în fața președintelui. Din aceste considerente, în acest mecanism co-decizional, polul decizional de greutate desigur că aparține Parlamentului”, ne-a spus Alexandru Tănase.
Potrivit lui, aceasta a fost și logică pe care a urmat-o Maia Sandu. „Imediat după demisia guvernului Chicu, Maia Sandu a avut consultări cu fracțiunile parlamentare, în urma cărora a constatat că în Parlament lipsește o majoritate capabilă să investească un Guvern. Din acel moment președintele a dobândit un rol activ, care i-a dat dreptul (dar și obligația constituțională) de a desemna un candidat pentru funcția de premier. De altfel, președintele a acționat conform Constituției, desemnând-o pe dna Gavrilița pentru a forma Guvernul”, ne-a mai spus expertul în drept constituțional.
„Astăzi, un grup de 54 de deputați azi au făcut public faptul că au propria candidatură la șefia Guvernului. Din declarațiile dnei președinte ar rezulta că această decizie a fost formalizată și transmisă oficial la Președinție. Astfel, președintele avea în față două opțiuni: putea desemna candidatul majorității parlamentare, sau – dacă are argumente – avea dreptul să respingă motivat această candidatură, cerându-le celor care au semnat documentul să desemneze un alt candidat. Dacă semnatarii își mențin punctul de vedere, președintele e obligat să desemneze candidatul respectiv”, a punctat Tănase.
„Președinta a ales o a treia cale”
În opinia sa, Maia Sandu a ales o a treia cale – nu a venit cu un refuz oficial al candidaturii dnei Durleșteanu, și nici n-a formulat obiecții în privința ei, dar a desemnat-o din nou pe dna Gavriliță, argumentând cu faptul că asupra unor parlamentari planează suspiciuni de corupție iar alții au fost implicați în furtul miliardului.
„Din punctul meu de vedere, dacă ar fi să urmăm spiritul Constituției și logica Hotărârilor Curții Constituționale, obiecțiile președintelui ar fi trebuit să se refere la calitățile candidatului propus pentru funcția de prim Ministru și nu la calitatea celor care votează. Eu nu cunosc nicio țară unde președintele ar avea dreptul să ignore voința constituțională a Parlamentului pe motive de acest gen”, a precizat Alexandru Tănase.
Acesta este de părere că, cel mai probabil, decretul de desemnare, din nou, a candidaturii Nataliei Gavriliță, va fi atacat la Curtea Constituțională.
„Cel mai probabil acest decret va fi contestat la CCM, iar Curtea va trebui să răspundă la această întrebare: este sau nu în drept președintele să refuze desemnarea unui candidat pentru funcția de prim ministru (împotriva căruia nu are obiecții), pe motiv că are obiecții față de deputații care o sprijină. Va fi o speță interesantă. Inedită chiar”, a adăugat Tănase.
ZUGO
Preluat de la: Timpul.md