Deja de mai bine de 10 ani comunitatea universitară planează în așteptarea reformelor, fiind preocupată de comasare, unire și lichidare a universităților. 

Nimeni nu poate atenta la dreptul de a discuta, de a se da cu părerea, de a medita, dar aceste gânduri depresante cu regret afectează spiritul creativ, făuritor și constructiv, inhibă dorința de a schimba ceva, de a obține competențe noi și de a fi mai bun.

Incertitudinea nu reprezintă un factor motivațional spre meritocrație pentru cadrele universitare, bulversând activitatea și plasându-i în zona de așteptare. Astfel, universitățile care stau în lista celor ce urmează să dispară, persistă o atmosferă apăsătoare și demotivantă, întrucât de la un an de studii la altul se așteaptă pierderea locului de muncă, iar cei din universitățile de perspectivă – automat se regăsesc confortabil în funcțiile pe care le dețin, dar se află într-o siguranță falsă, apriori privind orice încadrare a specialiștilor din alte instituții nu ca o oportunitate de cumul de competențe ci ca un pericol.
Această atmosferă se reflectă în rândurile tinerilor abiturienți, care trebuie să-și aleagă universitatea cât și a studenților, care în anumite perioade, constatându-se fluxuri migraționale de la o universitate la alta.

Întrucât această stare de lucruri se tratează (public și în culise) nu întotdeauna echidistant și corect față de diferite universități și mai puțin etic în aspectul profesional, repercursiunile sunt diferite, în special în competiția pentru calitatea studiilor și atragerea studenților, precum și în promovarea imaginii și statutului de universitate/cadru universitar în societatea Republicii Moldova și pe plan internațional.

Spre marele nostru regret, al tuturor, aceste percepții ”murdăresc” ferestrele prin care se uită la noi lumea …

Problemele cu care se confruntă universitarii și reformele care urmează să fie întreprinse, deși se referă la sistemul de învățământ superior, în mare măsură au tangenețe cu tot ceea ce se întâmplă în societate. Acestea sunt generate nu doar de numărul în descreștere a tinerilor care aplică la studii universitare în Republica Moldova, dar în mare parte – de erodarea intelectuală a genofondului uman național în general pe parcursul a mai bine de 28 de ani ca rezultat al plecării celor mai buni specialiști la muncă și a celor mai buni tineri – la studii universitare în străinătate.

Noi, universitarii nu trebuie să ignorăm problemele care există în învăţământul superior. Fiecare cadru universitar este conștient de faptul că reformele sunt necesare, dar în acest proces de reformare este important să avem o poziție activă și să formăm un front comun în reorganizarea structurală, dar și conceptuală a sistemului universitar solicitată de guvernare. Țin să menționez, că pe parcursul anilor 2016-2017, am întreprins niște încercări de reorganizare prin unificare din interiorul a două universități, inclusiv a UnAȘM, cu condiția de a ceda funcția de rector, însă, spre regret acestea nu s-au soldat cu succes.
Este clar că reformele nu vor împăca toate spiritele, dar reducerea numărului de universități în scopul eficientizării alocațiilor bugetare pentru domeniu și integrarea procesului de cercetare în sistemul universitar de formare a cadrelor de înaltă performanță este indiscutabil.

Cum însă se vor realiza aceste obiective … rămâne de văzut.

Trăim într-o societate (sau economie) bazată pe cunoaştere și utilizăm verbal această sintagmă tot mai frecvent. Dar…

 ce reprezintă și ce prevede acest model de economie în contextul pregătirii cadrelor ca bază a viitoarei societăți ?

 care este piaţa muncii astăzi şi care va fi aceasta peste câţiva ani?

 cum a evoluat și cum va evolua și se va restructura învățământul superior pentru a face faţă noilor exigenţe ?

 ce este important pentru viitorii absolvenţi, actualii abiturienţi…. să obțină o diplomă sau un loc sigur de muncă …

Reforma este inevitabilă, dar important este să ne întrebăm pentru cine și pentru ce se realizează această reformă – pentru lichidarea numărului exagerat de universități și accesarea grantului european de 40 0000 Euro sau pentru conjugarea eforturilor și concentrarea capacităților instituționale în sporirea calității, atractivității, competitivității pe plan național și internațional ???

În funcție de raspuns – va urma și procesul de reformare.

VIZIUNEA

1. Inițiativele legislative și economico-financiare propuse pentru reorganizarea sistemului de învățământ superior trebuie să reprezinte un semnal puternic referitor la perspectiva de dezvoltarea sustenabilă a educației și cercetării în Republica Moldova.

2. Reforma trebuie să aibă o abordare profundă și cumpătată a teoriilor de vârf și experiențelor europene, care va condensa și va exprima experiența acumulată pe plan internațional, însă aceasta trebuie să țină cont de cultura individuală și socială, tradițiile, sistemul de valori și educația în familie și școală din Republica Moldova. Copierea mecanică, automată a unor modele, implementarea teoretizată a unor strategii și acte normative este distructivă pentru sistemul de învățământ superior din țara noastră.

3. Reformele pe care le promovăm trebuie să funcționeze și să funcționeze în orice situație, adică trebuie identificate mecanismele și tehnicile de implementare care să rezolve cu succes problemele cu care se confruntă sistemul. Reforma va funcționa doar dacă va fi adaptată la condițiile și potențialul țării noastre, va fi efectuată pentru lumea reală, care lucrează însistem și va lua în considerație toți actorii implicați în proces: cadre didactice – cercetători – studenți …dar și capacitățile instituționale existente.

4. De aceea mecanismele și tehnicile trebuie să fie elaborate de cei mai performanți și cu experiență specialiști, care au capacitatea de a înțelege, sistematiza și extinde cunoașterea și să reprezinte produsul învățării și experienței din sala de curs, din conducerea de doctorate, din biroul rectorului sau prorectorului…. Reformele trebuie înfăptuite de cei mai performanți oameni din domeniu, care lucrează nemijlocit în teren, care au implementat zi de zi deciziile și actele normative, care au identificat și au împărtățit cu ceilalți succesele și eșecurile. Oricât de frumoase pot fi teoriile formalizate, acestea se sparg și se zdrobesc de realitate crudă în procesul de implementare.

5. Spre regret din anumite interese de conflict, personale, politice, etc. reformele în Republica Moldova se elaborează și se implementează fragmentar. Astfel, cine împarte – parte își face, dar pe parcurs se pierde integritatea structurală și funcțională a acestora, dar și potențialul uman – cei mai competenți din sistem din simțul autoconservării își caută un loc mai stabil de muncă, iar tinerii mai bine pleacă în străinătate. Aici trebuie să menționez că o variantă de reformare a învățămîntului superor și cercetării a fost propusă în cadrul unui proiect TEMPUS realizat la UTM. Chear dacă la timpul respectiv eu am ripostat la soluțiile propuse, oricum aceasta a fost o propunere integră, care prevedea învățământul superior cu componenta de cercetare așa cum e și normal să fie. Din câte se zvonește în piață anume spre acea structură organizațională se orientează reformele, doar că lucrul acesta durează în timp mult prea mult și nu se recunoaște public de organele decizionale. De ce acel proiect de reformare nu a fost luat ca bază, de ce nu s-a mediatizat ca să se ajungă la consens, de ce nu s-a elaborat o strategie integră pentru a fi realizată în beneficiul calității, performanței și eficienței ???

În acest context (implementarea fragmentară) am încercat să înțeleg motivele inițierii reformei prin comasarea a două universități cu USM, enunțată recent de Dl Ministru al MECC.

 USDC are anumite performanțe care nu pot fi neglijate (numeroase burse guvernamentale și personale, obținute în competiție – aproximativ 15% din contengentul studenților, prima universitate care a obținut Logoul de excelență al UE, Școli Doctorale (ȘD) organizate în multiple consorții puternice, proiecte naționale și internaționale câștigate, baza tehnico-materială satisfăcătoare, studenți implicați în cercetare, cel mai înalt indice de angajare în câmpul muncii după specialitate, platformă educațională e-learnig UnAȘM, resurse educaționale deschise moderne, etc);

 Costurile per student nu diferă substanțial de la o universitate la alta, dar ar fi bine de analizat, chear pornind de la opiniile studenților, care este eficiența valorificării banilor destinați pregătirii cadrelor;

 Un calcul efectuat de secția Contabilitate și Finanțe demonstrează că USDC poate asigura o pregătire eficientă a cadrelor în condițiile finanțării per student;

 Multe alte universități vor fi în debit financiar în cazul introducerii finanțării per student și acestea nu se comasează.

 Mai mult ca atât… dacă se comasează două universități, care nu sunt capabile să supraviețuiască în condițiile finanțării per student… ce se întâmplă???
Am analizat organigrama USM și am încercat să identific soluții favorabile pentru a păstra performanța și a pune în valoare potențialul uman și structurile funcționale ale USDC, Centrele de cercetare și ȘD.

In condițiile când la USM nu se face nici o reorganizare, ar fi absurd să credem că prin distribuirea și practic dizolvarea studenților, cadrelor didactice și de cercetare din USDC în structurile actuale ale USM va fi păstrat suflul și concepția USDC și va fi obținută o plusvaloare în calitatea pregătirii cadrelor la USM.

MECANISME CONCEPTUALE

1. Reforma trebuie să prevadă revizuirea și conectarea într-un sistem unic (joncțiunea) în cadrul Nomenclatorului specialităților, titlurilor științifice și cel ocupațional, pentru ajustarea specialităților la noile cerințe ale pieții într-o societate bazată ăe cunoaștere (i), pentru optimizarea specialităților la L,M,D în scopul creării unei structuri continuie bazată pe o piramidă de cunoaștere (ii), ceea ce va duce în final la sporirea calității în pregătirea cadrelor (iii) și eficientizarea cheltuielilor investiționale (iv).

2. Este necesar de determinat clar tipul de învățământ pe care dorim să îl promovăm. La nivel global de secole s-au stabilit diferite tradiții atât la nivel de țară, cât și intre universitățile unei țări. De exemplu în universitățile din SUA la licență se oferă studii fundamentale, de bază și doar la master se începe specializarea. Din aceste considerente există 2 tipuri de structuri universitare – Universități care au toate cele 3 cicluri de instruire și Colegii, care sunt destul de puternice în reiting-ul universităților, dar care nu au ciclul III de studii doctorale și practic nu au institute de cercetare. În schimb – în universitățile britanice se promovează o aprofundare în specialitate din primele zile de studii universitare.

În Republica Moldova deja a fost o perioadă de reformare a învățămîntului universitar, când în 2 ani am implementat metodologia americană cu Major și Minor uimind comunitatea universitară din SUA. Apoi, peste noapte, în mare grabă, am refăcut Programele și planurile de studii trecând la procesul Bologna lipsind pregătirea cadrelor de baza fundamentală care se oferea în primii trei ani de studii și repetând la masterat dintre cursurile de la licență. Filosofia Bologna prevede în primii trei ani de studii o pregătire fundamentală în domeniu. Întrebarea este… ce fel de studii oferă universitățile din RM la licență – fundamentale sau de specialitate și ce fel de studii oferim la masterat (i) și care este perspectiva de angajare (în aspect de promovare în carieră și în aspect financiar) în câmpul muncii a absolvenților de la L și M (ii). Răspunsul la aceste două întrebări ar avea ca și în cazul anterior repercursiuni calitative în aspectul pregătirii cadrelor dar și economice.

3. Ce tipuri de universități dorim să avem în Republica Moldova??? Prin introducerea studiilor de doctorat la ciclul III și organizarea ȘD s-a dorit clasificarea universităților, dar abilitatea noastră de a soluționa orice problemă în condițiile socio-economice și politice ale RM a dus la aceea că practic majoritatea universităților din țară vor oferi diplome de doctor. Au oare aceste, dar și cele care urmează să rămână, capacități instituționale și competențe pentru a da valoare acestor diplome și pentru a avea credibilitate la nivel internațional ???

4. Dacă vorbim de reforma învățământului superior este indiscutabil că trebuie analizată și reforma cercetării. Aceste reforme trebuie analizate și privite în ansamblu, în special că în societate discuțiile persistente sunt devastatoare si distructive. Am ferma convingere că o universitate este puternică și recunoscută atunci când își crește și dezvoltă singură potențialul uman și de cercetare, când majoritatea cadrelor didactice sunt dedicate cercetării și cînd acestea sunt conștiente că misiunea unui cadru universitar constă în egală măsură atât în predarea cursurilor cât și în dezvoltarea cercetărilor. Care va fi mecanismul de interacțiune între colective formate pe parcursul anilor separat (institute-departament, catedră sau facultate), în competiție și concurență ??? Cum vor funcționa institutele în cadrul universităților care au profesori performanți, dar nu și cercetători de vârf ??? Care va fi randamentul cumulului de competențe și plusvaloare și care va fi strategia de dezvoltare durabilă a acestora după pierderea autonomiei juridice și financiare??? Cercetarea solicită timp pentru scrierea proiectelor, pentru cercetarea ca atare, pentru rapoarte şi publicaţii pe când cursul odată elaborat poate fi repetat fără mari eforturi.

5. Ce se va întâmpla cu institutele de cercetare în general și care va fi soarta acestora ??? Vor fi acestea integrate în cadrul universităților sau vor reveni la AȘM ??? Se prevede o reformă unică pentru toate institutele sau vor rămâne și institute independente ???

Dacă se integrează în universități, trebuie elaborate acte normative pentru forme specifice de colaborare dintre structurilor organizaționale existente în universități și institute de cercetare, unde vor fi specificate sarcinile comune și specifice, pentru eficientizarea utilizării potențialului uman din cercetare în educație și viceversa.

6. Cine se va reorganiza și cum???? Se prevăd anumite reforme și reorganizări pentru întreg sistemul, inclusiv pentru universitățile existente ???. Dacă reforma prevede doar comasarea unor universități și trecerea institutelor la cele 6-9 universități care vor rămânea, fără reformarea întregului sistem și elaborarea unor reguli de joc clare, am ferma convingere că puținele performanțe existente în ambele sisteme (educațional și de cercetare) vor avea doar de suferit și vor fi în pierdere.

Trebiue aici să fim conștienți de faptul că țara noastră nu are nici potențialul uman (1- max 2 specialiști la anumite domenii și chear lipsa acestora la domenii actuale cum ar fi genetică și biologie moleculară în condițiile pandemiei Covid, gripa aviară, orgenisme modificate genetic, etc sau biochimie cu referință la calitatea producției agricole și securitatea alimentară ) și nici capacități instituționale de restabilire și regenerare, astfel încât pierderea sau ruperea unei verigi din lanțul valoric al învățământului superior și al cercetării va fi extrem de complicat de restabilit și orice reformă negândită până la capat va avea consecințe grave asupra economiei naționale și a țării în general, care vor fi resimțite în timp.

Lucrul acesta s-a întâmplat în multe domenii pe parcursul independențeie, doar că este greu de recunoscut.

ETAPE ȘI RESURSE FINANCIARE

Reformele care se așteptă necesită ca educația și cercetarea (domenii care formează nivelul de cunoaștere, de competență, de inteligență și de fapt viitorul țării) să fie privite, analizate și reorganizate în ansamblu pentru a releva o perspectivă clară și transparentă comunității și problemelor cu care se vor confrunta în următorii ani.

Consider că reforma poate fi realizată în etape, inclusiv etapa de grație – de luare a deciziilor și de autoreformare cu obiective transparente referitor la obiectivele urmărite și indicatori cuantificabili unde se dorește de ajuns. De exemplu dacă se oferă condiții identice și clare de activitate (de ex.: finanțarea per student sau finanțarea actuală acceptată de MECC pentru institute), universitățile și institutele de cercetare vor fi impuse să se structureze și să se ajusteze la cerințele solicitate, care vor conduce sau la dezvoltare durabilă sau la comasarea cu facultăți similare din alte universități.

Iar la următoarea etapă, prin intermediul Inițiativelor pentru excelență, va avea loc crearea naturală, neforțată, fără constrângeri a consorțiilor sau colectivelor comune de cercetare fie la nivelul ȘD fie la nivel de proiecte comune în care se vor regăsi cei performanți, dar și compatibili social.

Suma de alocații anuale din bugetul statului alocate pentru reformă și distribuirea acestora pentru atingerea obiectivelor propuse nu va depăși alocațiile prevăzute, dar va fi una transparentă va mobiliza colectivele respective la eficientizarea acestora.

XBuget = Xmanagement (10%) + X direct la proces (90%) = XE (30%)+XC (30%)+X IPE (40%)

XE (30%) instituționalizarea învățământului superior

Faza I finanțarea se oferă per student pentru fiecare student admis la studii după coeficienți aprobați de Guvern în conformitate cu complexitatea pregătirii specialiștilor (i), prioritățile strategice ale statului (ii), solicitările de specialiști pe piața muncii astăzi și în perspectiva unei societăți bazate pe cunoaștere (iii).
Faza II finanțarea se oferă per programe noi de studii axate pe pregătirea specialiștilor în domenii noi.

Pe parcursul ultimilor 20-30 ani este în descreştere este concurenţa la admitere la profilul real, societatea se va confrunta cu o lipsă acută de cadre în acest domeniu.

XC (30%) pentru dezvoltarea sustenabilă și dinamică a institutelor de cercetare

Faza I va fi alocată pentru fiecare institut o finanțare pentru serviciile de întreținere cu condiția că

– centrele și institutele de cercetare universitare preponderent realizează cercetări fundamentale și participă activ cu toate resursele la pregătirea cadrelor la L, M, D, iar pentru aceasta primesc co-finanțare din partea universităților,

– iar institutele vor dezvolta preponderent cercetări aplicative într-un domeniu și vor coopera cu IMM-uri, întreprinderi de stat, etc care vor cofinanța sau vor solicita realizarea unor servicii educaționale contra plată (analize științifice, testări, consultanță, proiectări, practica studenților, teze de licență, master și doctorat, etc).

Faza II se finanțează instituțional doar institutele care au obținut performanță și sunt competitivi la nivel național și internațional – au dezvoltat capacități de a trece la autogestiune și dezvoltare durabilă (i), au sporit finanțarea per cercetător de 3-5 ori din diverse tipuri de proiecte (ii), au stabilit contacte de colaborare cu structuri industriale și economice care oferă constant co-finanțare (iii), temele de cercetare sunt în conexiune directă cu problemele societale și domenii concrete din economia națională (iv), etc.

X IPE (40%) Inițiativa Pentru Excelență, care reprezintă o finanțare a diferitor proiecte comune dintre universități și institute de cercetare care va oferi o perspectivă evoluționistă, nu radicală, sigură și naturală de integrare a unor institute de cercetare cu universitățile și respectiv a cercetării cu învățământul superior, pentru fortificarea Școlilor Doctorale, pentru proiecte inovaționale, etc.

In încheire, prin aceste reflecții, îndemn colegii care formează comunitatea universitară să aibă o atitudine proactivă și solidarizată pentru a realiza eficient și cu succes reformele care urmează a fi elaborate, apoi implementate, astfel încât să privim cu demnitate în ochii tinerilor, fără de care nici o națiune nu are viitor.

Acad., Prof. Maria DUCA 

Preluat de la: Timpul.md