Ce s-a discutat la Geneva în cadrul Conferinței internaționale privind suveranitatea

La 26 și 27 martie în castelul SWISS UMEF (Universitatea Elvețiană de Cercetare Aplicată) experți din Marea Britanie, China, Elveția, Ucraina, Georgia, Moldova și Afganistan s-au adunat în cadrul conferinței internaționale «Suveranitatea în sec. XXI și scenariile viitorului». Despre ce au discutat și la ce concluzii au ajuns?

“Epoca de aur» a suveranității

Suveranitatea și egalitatea suverană au fost recunoscute prin Tratatul de la Westfalia (1648). Pentru fiecare popor și stat, independența și suveranitatea sună ca un scut de nădejde împotriva imixtiunii externe în treburile sale interne, pentru păstrarea identității, a codurilor mentale și culturale, a limbilor vorbite de cetățeni.

La prezentarea cărții «Suveranitatea, un ghid scurt» de autorii Nicolai Țveatcov, Anatol Tcaci și Ecaterina Cojuhari, doctorul în politologie Anatol Tcaci s-a referit la bazele istorice și conceptuale ale suveranității. În opinia sa, secolul XX a devenit o perioadă «de aur» în dezvoltarea și consolidarea suveranității. Pe parcursul secolului trecut s-au format trei sisteme de relații internaționale, care au stimulat puternic dezvoltarea suverană – trei valuri de suveranizare. «După încheierea Primului război mondial, în a.1919 a fost format sistemul de relații internaționale Versailles-Washington și harta politică a Europei a suferit schimbări radicale. Prăbușirea celor patru imperii – Imperiul Austro-Ungar, German, Rus și Otoman – a dus la apariția unor state noi pe harta politică europeană – Austria, Ungaria, Polonia, Iugoslavia, Cehoslovacia, Finlanda, Letonia, Lituania și Estonia…», – relata expertul.

După încheierea celui de-al Doilea război mondial, în rezultatul sistemului Yalta – Potsdam, a fost creată Organizația națiunilor Unite, bazate pe principiul egalității suverane a tuturor statelor-membre, care și-au asumat angajamentul de a soluționa disputele internaționale prin mijloace pașnice. Către mijlocul sec. XX suveranitatea este consfințită în dreptul internațional. Odată cu apariția ONU și formarea unui nou sistem bipolar de relații internaționale, a început al doilea val de suveranizare, care ține inclusiv de prăbușirea imperiilor coloniale mondiale, metropolele cărora se află în Europa de Vest.

«Al treilea val de suveranizare din sec. XX revine perioadei de încheiere a funcționării sistemului bipolar de relații internaționale și destrămarea URSS, atunci în spațiul post-sovietic au apărut simultan 15 state noi, suverane. Numărul statelor pe harta lumii a ajuns la 193, el se menține și azi. Dar e de menționat, că puține dintre statele apărute după destrămarea URSS și-au păstrat capacitatea de a se dezvolta suveran», – a menționat Anatol Tcaci.

Doctorul în politologie a menționat, că conflictul militar din Ucraina a pus începutul unui șir de evenimente în procesul formării noului sistem multipolar de relații internaționale. «Componentele cheie ale suveranității în procesul de formare a unui nou sistem sunt: suveranitatea sau securitatea spațială; suveranitatea digitală; suveranitatea alimentară; suveranitatea socioculturală ca bază a suveranității naționale a secolului XXI și capacitatea societății și a statului de a se autoidentifica în raport cu procesele globale și cu actorii-cheie din mediul noului sistem» – este convins expertul.

Elveția și Moldova: neutralitatea ca una dintre bazele suveranității

Moldova, care și-a proclamat suveranitatea acum mai bine de 30 de ani, încă nu poate profita din plin de suveranitatea sa. Aflată între marile puteri regionale, republica a suportat instabilitate politică, dificultăți economice, dispute teritoriale. Vorbind despre dimensiunile interne și externe ale suveranității, Ecaterina Cojuhari, vorbitoarea moldo-elvețiană și moderatoarea conferinței, a menționat că în ciuda faptului că integrarea europeană a Moldovei, se pare, este în marș, procesul în sine este foarte politizat: «Autoritățile moldovene acordă cea mai mare parte a atenției retoricii și populismului pro-european, dezvoltării democrației, în care zeci de canale TV și site-uri de știri sunt închise în Moldova, dar vorbesc puțin despre realitățile economice. În republică există un nivel de sărăcie fără precedent– 31,1%. Și decizia autorităților privind ieșirea Moldovei în a. 2024 din CSI, care reprezintă 25% din cifra comercială de afaceri a republicii, va lovi dur economia moldovenească. Se știe, că economia țării este unul dintre pilonii principali ai suveranității». Experta a mai menționat, că unul dintre pașii importanți de consolidare a suveranității Moldovei ar putea deveni politica a sprijinire activă a neutralității și dialogului deschis cu Tiraspolul. Însă recentul acord cu Franța, în urma căruia în Moldova va fi deschisă o misiune militară franceză, mărturisește contrariul.

«În epoca modernă, în care tensiunile geopolitice și polarizarea crește, multe țări se văd nevoite să aleagă una dintre parți, iar neutralitatea este considerată o formă de lașitate. De fapt, neutralitatea poate fi privită drept cea mai curată formă de suveranitate și cea mai scrupuloasă grijă pentru respectarea suveranității. Neutralitatea a permis Elveției să treacă prin sec. XIX și să ajungă în sec. XX, supraviețuind pașnic două războaie mondiale. Neutralitatea și încrederea față de ea au creat condiții favorabile pentru ca aici să fie fondată Crucea Roșie și Organizația Națiunilor Unite. Acest lucru i-a permis Elveției și Genevei să fie considerate nepărtinitoare și să efectueze procese de mediere. Neutralitatea a fost impusă Austriei după al Doilea Război Mondial și sub ocupație străină, dar aceasta a permis țării să mențină stabilitatea, să devină o zonă-tampon între NATO și Pactul de la Varșovia și să se dezvolte într-un spațiu de mediere în Europa, găzduind OSCE, AIEA și UNODC», – este convins expertul elvețian Gilles-Emmanuel Jacquet, vicepreședinte al Institutului Internațional de Cercetare a Păcii de la Geneva (GIPRI).

În opinia expertului, compararea Moldovei cu Elveția poate părea inadecvată, dat fiind că între aceste țări există multe diferențe, dare ele au și trăsături comune, reieșind din diversitatea lor etnică și lingvistică, plasarea geografică și geopolitică între două imperii, mari puteri sau vecini-hegemoni… «Dar neutralitatea îi permite țării să respingă logica confruntării blocurilor, să apere propriile interese. Statutul de neutralitate îi permite țării să fie un loc de încredere pentru negocieri de pace, unde conflictele pot fi reglementate. În virtutea plasării sale geografice, țara neutră acționează ca o zonă tampon, permite evitarea conflictelor între blocuri și menținerea unei distanțe între rachetele nucleare ale blocurilor concurente. Neutralitatea nu este izolarea în fața globalizării. Ea poate contribui la apărarea intereselor naționale și a unicității culturilor, limbilor, în același timp să asigure spațiu de mediere și păstrare a păcii în actualul context complicat», – este convins Gilles-Emmanuel Jacquet .

Suveranitatea hibridă 2.0

Expertul american-elvețian Daniel Warner este convins, că suveranitatea face parte dintr-un model internațional învechit din secolul al XVII-lea, care este în cel mai bun caz pus la îndoială, și în cel mai rău caz – depășit…. «Pentru a-mi dezvolta argumentarea, voi începe cu prin a arăta, că ficțiunea juridică a suveranității, apărută după pacea din Westfalia din 1648, face parte dintr-o paradigmă intelectuală mai largă, care are nevoie de o reînnoire serioasă… În a. 1904 în lucrarea „The Geographical Core of History” Halford MacKinder a prezentat teoria Heartland, care a făcut o revoluție în relațiile internaționale. Geografia a devenit importantă; au apărut geopolitica și geostrategia. La fel cum Newton a prezentat formulele absolute pentru descrierea lumii, MacKinder a prezentat realitățile geografice pentru a explica de ce țările se comportă așa cum se comportă. Cel mai cunoscut citat spunea: „Cel care conduce Europa de Est conduce Inima; cel care conduce Inima conduce Insula Lumii; cel care conduce Insula Lumii, conduce lumea”. Mackinder era convins, că Europa de Est era centrul geostrategic al lumii și că era nevoie de un tampon între Germania și Rusia», – își expunea viziunile expertul. «Astăzi am numi Ucraina, Marea Chinei de Sud și Canalul Suez puncte geostrategice moderne, centrale, definitorii. Puterea care controlează aceste locuri domină cea mai mare parte a globului… Pacea de la Westfalia din a.1648 a jucat un rol important în crearea actualului sistem internațional de suveranitate a statelor. Ea a introdus relațiile internaționale moderne, relațiile dintre statele suverane în forma pe care o cunoaștem azi. Dar ele au fost provocate. Sistemul internațional devine global și internațional în același timp. Corporațiile transnaționale, subiecții înarmați nestatali, persoane private ca Bezos, Zuckerberg, Musk și Gates acționează deseori ca state suverane… Noi trăim într-o lume hibridă, în care încă mai există suveranitatea statelor – din fericire pentru Geneva și rolul ei de centru multilateral, – însă acum intră în joc noi noțiuni ale suveranității. Suveranitatea 2.0 – un hibrid național, internațional și global. În timp ce în Ucraina și Gaza soldații luptă aproape corp la corp, în lumea întreagă au loc atacuri cibernetice. În timp ce avioanele și tancurile sprijină soldații la sol, inteligența artificială și dronele creează o lume cu totul nouă a spațiului și timpului.. Această lume nouă nu este simplă sau reglementată… Suveranitatea 2.0 simte tensiunile dintre două lumi și o noua complexitate. Deși unii declară că noi trăim în lumea post-Westfalia, ei ar trebui meargă în Donbass sau Rafah. Emoțional, hibrizii niciodată nu vor fi satisfăcători. Lumea absolută Newtoniană/Mackinder era îngrijită din punct de vedere emoțional și ordonată. Cuantica și crono-politica nu sunt nici pe departe la fel de îngrijite și ordonate. Dar anume aici ne aflăm astăzi. Aceasta este tocmai situația hibridă în care s-a aflat suveranitatea 2.0 la începutul secolului XXI”, spune Daniel Warner.

Această idee a fost susținută de profesorul din Moldova Nicolai Țveatcov, care a spus că promovarea ideii de «multipolaritate» provoacă mult scepticism, dat fiind că aceste cerințe le înaintează țări preponderent rămase în urmă în dezvoltarea economiei și tehnologiilor. «Anume dezvoltarea tehnologică va determina structura ordinii mondiale, și nu dimensiunea teritoriului sau numărul de oameni care trăiesc în aceste teritorii. Posesia, accesul și controlul asupra tehnologiilor moderne, capacitatea de a le produce și reproduce -iată factorii cheie, care vor determina locul și rolul participanților în sistemul de relații internaționale în viitorul apropiat», – este convins expertul moldovean.

În opinia sa, reglementările guvernamentale din multe țări nu țin pasul cu dezvoltarea giganților tehnologiei, ale căror capacități organizaționale și financiare depășesc multe țări și chiar unele continente. «Rebeliunea» unor țări cum este China, Rusia, Iran, Arabia Saudită este condiționată de faptul, că liderii acestor țări înțeleg vulnerabilitatea situației lor în fața posibilităților hegemonului (SUA și aliații). Această confruntare, reieșind din amploarea ei, ar putea dura ani și chiar decenii în șir.

Scenariile viitorului

În lumea care se schimbă rapid, viitorul suveranității de stat în spațiul cibernetic este privit cu ajutorul unui șir de scenarii posibile. Ele oferă reflecții asupra modalităților posibile în care civilizația noastră poate evolua sub influența progresului tehnologic și a alegerilor societale. În cadrul conferinței, expertul francez în geopolitică Yeshim Lehmisi a dezvoltat și prezentat patru scenarii.

1984: Control totalitar

Inspirat de romanul anti-utopic al lui George Orwell, acest scenariu descrie un viitor, în care guvernele, în colaborare cu giganții Big Tech, exercită un control cognitiv absolut asupra oamenilor, nimicindu-le libertatea voinței. În această lume democrația este doar o fațadă, iar pentru a menține iluzia unanimității se manipulează alegerile și deciziile importante. Grație exploatării exhaustive a datelor personale și analizei BIG DATA, guvernele pot controla și direcționa cetățenii fără a aplica forța fizică, stabilind un regim totalitar sub masca tehnologiilor.

Războaiele opiului 2.0: Dominație prin dezorientare

Acest scenariu amintește efectul distrugător al opiului asupra Chinei imperiale, pentru a ilustra cum meta-universul, care se impune ca realitate nouă, scufundă populația într-o confuzie existențială. Cufundarea totală în universul virtual slăbește bazele realității fizice, și trasează calea pentru regimurile autoritare care, profită de această dezorientare colectivă și își consolidează puterea asupra oamenilor lipsiți de judecata critică și capacitatea de a pune la îndoială deciziile autorităților.

Tehno-aristocrația: divizarea castelor

Odată cu apariția tehnologiilor de neuro-implantare umană, de genul Neuralink, apare o aristocrație nouă. Cei mai bogați și mai influenți obțin acces la îmbunătățirile biotenologice, care îi transformă în ființe superioare, creează o ierarhie de castă modernă, în care cealaltă populație devine netrebuincioasă. În acest scenariu democrația și egalitarismul se reduc la zero, în locul lor vine sistemul în care puterea si statutul devin indispensabile de accesul la tehnologiile de îmbunătățire.

Visul grecesc: realizare prin tehnologii

Acest scenariu optimist prevede un viitor, în care realizările tehnologice în domeniul tehnicii robotizate, a tehnologiilor digitale și inteligenței artificiale vor duce la dispariția activității de muncă așa cum o cunoaștem noi. Inspirat de viziunile filozofilor Greciei antice, pentru care odihna era prerogativa omului liber, această lume tinde spre o societate în care fiecare om eliberat de restricțiile muncii se poate dedica realizării de sine, creației și căutării cunoștințelor. Acest vis grecesc modern traduce în viață idealul omenirii eliberate, în care tehnologiile servesc drept catalizator pentru reinterpretarea supremă a existenței omului.

Aceste scenarii încurajează reflecțiile profunde asupra valorilor, principiilor și deciziilor de care trebuie să se călăuzească dezvoltarea societăților noastre în epoca digitală și cum să ne opunem scenariilor negative de dezvoltare a omenirii.

Conferința internațională «Suveranitatea în sec. XXI și scenariile viitoare » a fost organizată în cooperare de SWISS UMEF, AxisMundi.Switzerland, GIPRI, SPERO-Moldova și Interaction și a provocat discuții aprinse între experți, participanți și studenți.

Lara Hafl

Preluat de la: Noi.md