Bucătăria chineză este una dintre cele mai bogate moșteniri culinare de pe Pămînt, cu o istorie care se întinde de mii de ani și cu influențe regionale variate.

Însă, ce știm noi despre ea?! Desigur, știm de orez și ceaiul verde, însă această bucătărie ne poate oferi mult mai multe!

Vechimea istoriei, bogăția tradițiilor și originalitatea bucătăriei chineze nu necesită dovezi. Unii, însă, afirmă că bucătăria cu o atare denumire nu există în genere.

Într-adevăr, fiecare regiune din China se deosebește nu doar prin condițiile climaterice și istorie, dar și prin produsele dominante. De aici și se trag particularitățile bucătăriilor regionale.

Unul dintre cititorii noștri a avut marele noroc să viziteze partea de sud-est a Chinei și anume, orașul Yongchun din provincia Fujian care se caracterizează printr-un relief divers, incluzînd dealuri și munți, și beneficiază de un climat subtropical umed, cu veri calde și ierni blînde, precum și precipitații abundente pe tot parcursul anului.

Bucătăria acestei regiuni se remarcă prin utilizarea intensivă a fructelor de mare proaspete, cum ar fi peștele și creveții datorită proximității sale de coastă. Condimentele precum ghimbirul, usturoiul și ceapa verde sînt folosite generos, adăugînd arome intense preparatelor.

Mîncărurile din Yongchun sînt cunoscute pentru sosurile bogate, cum ar fi sosul de soia și sosul hoisin, care conferă preparatelor un gust complex și delicios. Tehnica gătitului la aburi este adesea utilizată, evidențiind aromele naturale ale ingredientelor, iar orezul este elementul fundamental în numeroasele feluri de mîncare.

Bucătăria din Yongchun reprezintă o combinație echilibrată între arome, texturi și ingrediente proaspete, reflectînd tradițiile și resursele gastronomice ale regiunii.

“Avînd marea onoare sa trăiesc în casa familiei maestrului în arta marțială Pumnul Cocorului Alb, Patriarhul Dzen Qing Yong, dupa antrenamentele grele, savuram cu cea mai mare plăcere bucatele locale pregătite în bucătăria familiei, a relatat pentru Noi.md cititorul nostru. Mîncarea care se deosebea prin simplitatea pregătirii, proprietățile de sațitate îndelungată și combinarea minunată cu prospețimea legumelor și ierburilor, mă fascina de fiecare dată. Fiecare masa prezenta un echilibru perfect dintre proteine, lipide, glucide și fibre. și desigur Pîinea chinezească, cea de toate zilele – Orezul proaspăt fiert. Micul dejun prezenta în sine de obicei terciul de orez, cu o consistenta mai lichida, care putea include algii, fructe de mare sau alte verdețuri și legume. La terci mergea foarte bine cărnița de porc, dulce-acrisoară, si, al meu preferat, rădăcina de bambus prăjită cu scrob!

La prînz, pe lîngă bucatele descrise mai sus, se servea o supa simpla și nutrițioasă, care de obicei consta din bulion cu adaos de algii, ciuperci negre sau tofu.

Cina nu tare se deosebea de bucatele delicioase enumerate mai sus, doar că, după toate antrenamentele energice, se cuvenea de servit o bere gustoasa la masa:

O atenție deosebita se oferea regimului alimentar! și anume timpul la care mesele au fost servite, și anume:

Mic dejun – 7.20 Prînz – 11.20 Cina – 17.20

Timpul ales poate mira, dar precizia sa a fost mereu respectata cu strictețe!

Între timp se servea faimosul ceai chinezesc aromat și fin la gust, care ne umplea de putere și energie și fructele specifice locale, printre care fructul pasiunii, papaya si, descoperirea mea personală, mărul dragonului.

Ceaiul mereu se servea fierbinte și proaspăt, din cănuțe mici, a cîte 3-4 per servire.

Experiența luată din China este una de neuitat, tradiția și cultura căreia cu drag am să o port în suflet și-am să o împart cu toți cei care ar dori să o cunoască mai aproape.

Prin adoptarea unui stil de viață alimentar care pune accent pe sănătate și echilibru, practicanții artelor marțiale din Fujian, dar și alți locuitori ai săi, se pot bucura de beneficiile unei alimentații adecvate pentru a sprijini antrenamentele intensive și armonia energiei din organism.

Preluat de la: Noi.md