Una dintre cele mai puțin cunoscute figuri ale istoriei românești, dar cu un rol esențial în consolidarea Micii Uniri, a fost Ecaterina Cocuța Conachi.

Contribuția ei, cu toate că nu a fost celebrată la nivelul altor figuri notabile precum Alexandru Ioan Cuza sau alți protagoniști ai acelei perioade, a fost determinantă pentru realizarea acestui eveniment crucial din istoria României.

Născută la 17 august 1828 în palatul de la Ţigăneşti, Ecaterina provenea dintr-o familie înstărită, tatăl său, Costache Conachi, fiind un înalt funcționar în Principatul Moldovei. Cu toate acestea, viața ei a fost marcată de evenimente care au influențat cursul istoriei.

Divergențele dintre ei au devenit evidente

La vârsta de 17 ani, s-a căsătorit cu Nicolae Vogoride, un membru al nobilimii de origine bulgară, care avea responsabilități în domeniul financiar al țării.

Cu toate acestea, divergențele de opinie între cei doi soți au devenit evidente în ceea ce privește viitorul politic al Principatelor Române.

În timp ce soțul ei sprijinea interesele otomanilor, având promisiunea că va deveni domn al Moldovei dacă va împiedica unirea celor două principate, Ecaterina susținea cauza unionistă. Alături de fratele său vitreg, Costache Negri, s-a alăturat taberei unioniștilor, sprijinindu-i pe figuri importante precum Alexandru Ioan Cuza, Vasile Alecsandri și Mihail Kogălniceanu.

Rolul esențial al Ecaterinei a devenit evident în momentul în care a devenit necesar să se aducă la lumină trucurile și presiunile făcute pentru a împiedica unirea principatelor.

La solicitarea unor mari puteri europene, ea a furat din seiful soțului său un set de scrisori care conțineau corespondența și ordinele secrete ale Turciei către Vogoride, menite să saboteze unirea.

Aceste documente compromițătoare au fost expediate în Europa și au fost imediat publicate în revista „L’Etoile de Danube”.

Acest scandal european de proporții a determinat anularea alegerilor măsluite și organizarea altora noi, ceea ce a condus în cele din urmă la alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Moldovei, iar apoi la Unirea Principatelor Române.

După această perioadă tumultuoasă, Ecaterina și-a trăit viața călătorind prin Europa și s-a căsătorit ulterior cu un prinț italian. A rămas activă în cercurile politice și artistice italiene, contribuind chiar la mișcarea de unificare a Italiei.

Moartea sa în 1870 a încheiat viața unei femei remarcabile, care, prin acțiunile sale curajoase și hotărâte, a avut un impact semnificativ asupra evenimentelor istorice esențiale pentru unificarea României.

Dorința ei de a fi înmormântată alături de părinții săi a fost respectată, iar contribuția sa, deși puțin cunoscută de publicul larg, rămâne una esențială în istoria țării.

Preluat de la: Timpul.md