Deputații socialiști Vasile Bolea și Grigore Novac au depus o sesizare la Curtea Constituțională, prin care doresc să afle ce riscă președintele Maia Sandu dacă va refuza să desemneze un candidat la funcția de prim-ministru. Totodată, aceștia vor să afle dacă imposibilitatea formării Guvernului timp de 3 luni constituie drept temei de dizolvare a Parlamentului, drept rezultat al refuzului șefului statului de a desemna candidatul la funcția de premier. Ce urmăresc socialiștii prin sesizarea respectivă și care ar putea fi scenariile posibile în contextul adresării deputaților PSRM, aflăm de la expertul în drept constituțional, Alexandru Tănase.
Deschide.MD: Domnule Tănase, ar fi această sesizare o formă de șantaj în privința președintelui Maia Sandu, în contextul deciziei din 18 ianuarie a Înaltei Curți care a declarat ca inadmisibilă sesizarea deputaților PAS privind procedura de autodizolvare a Parlamentului?
Alexandru Tănase: Cel mai probabil, Curtea va respinge această sesizare ca fiind inadmisibilă, deoarece este una repetitivă. Anterior toate problemele ridicate prin această sesizare au fost soluționate de CCM.
Referitor de termenul de desemnare a candidatului pentru funcția de prim-ministru. Din moment ce Constituția nu prevede un asemenea termen, îmi vine greu să înțeleg cum ar putea Curtea Constituțională să-l deducă. Dacă ar fi să recurgem la analogie, este suficient să ne amintim de modul în care a fost format guvernul imediat după alegerile parlamentare din 2019. Alegerile parlamentare au avut loc la data de 24 februarie 2019 iar ex-președintele Igor Dodon a semnat decretul privind desemnarea Maiei Sandu la funcția de prim-ministru a Republicii Moldova abia peste trei luni, la 8 iunie 2019. Astfel, aplicând aceeași logică la situația actuală, cred ca Președintele încă mai are timp pentru a decide pe cine să desemneze ca și premier.
Referitor la termenul limită în cadrul căruia Președintele urmează să facă prima desemnare a candidatului la funcția de Prim-ministru. Constituția nu prevede un astfel de termen și nici nu este clar cum un asemenea termen ar putea fi dedus. Desemnarea unui candidat pentru funcția de prim-ministru, este parte a procesului politic, care presupune negocieri, confruntări analize, etc. Aceste procese nu pot și nu trebui fi încadrați în termeni foarte rigizi. Constituția stabilește termenul maxim de trei luni, în interiorul căruia trebuie învestit un guvern. Cât ține de etapele desemnării, ele nu sunt supuse unor termeni rigizi, astfel încât actorii politici să poată beneficia de o anumită marjă de manevra în procesul de formare a unui guvern.
Referitor la refuzul sau inacțiunea Președintelui de a desemna un candidat la funcția de Prim-ministru. Răspunsul la această întrebare este evident și nu înțeleg ce ar putea adăuga nou în acest caz CCM. Dar, eu cred că este mult prea devreme să punem astfel problemă. Deocamdată nu am există nici o declarație a Președintelui Republicii din care ar rezulta că aceasta ar refuza desemnarea unui premier. Pauza pe care Președintele a luat-o în cuminicarea publică pe acest subiect, poate fi parte a strategiei de formare a noului guvern, nu avem de unde să știm. În orice caz, este mult prea devreme să vorbim despre „fapte grave prin care se încalcă prevederile Constituției”, isterizând în zădar societatea.
Referitor la dizolvare a Parlamentului imposibilitatea formării Guvernului timp de 3 luni drept rezultat al refuzului șefului statului de a desemna candidatul la funcția de prim-ministru. La această întrebare Curtea Constituțională a răspuns cât se poate de clar prin decizia de inadmisibilitate din 18 ianuarie 2021, și anume: ”…Articolul 85 din Constituție reglementează explicit dizolvarea ca sancțiune pentru un Parlament inactiv, sub aspectul imposibilității formării Guvernului și sub aspectul blocării procedurii de adoptare a legilor timp de 3 luni. Dizolvarea poate opera doar dacă inactivitatea îi este imputabilă Parlamentului, nu și dacă îi este imputabilă altor autorități publice și actori politici”.
Referitor la situația în care președintele, în urma consultării fracțiunilor parlamentare, consideră că mai există șanse reale pentru a învesti Guvernul prin intermediul Parlamentului existent, dar în același timp s-a scurs termenul de 45 zile?
Este o întrebare interesantă, la care sper că CCM să vină cu un răspuns exhaustiv. Niciun mecanism constituțional nu trebuie să genereze perpetuarea crizei, ci dezlegarea ei. Trebuie să ținem cont că toate mecanismele constituționale au ca scop învestirea de guverne și nu dizolvarea de parlamente. Dizolvarea legislativului este o chestiune in extremis, și se produce doar ca sancțiune pentru incapacitatea sa de a forma Guvernul. Scopul acestei sancțiuni este resetarea cât mai rapidă a sistemului politic prin intermediul alegerilor anticipate, astfel încât să fie învestit cât mai rapid un guvern. Dacă aplicăm această logică la întrebarea domului deputat ce a sesizat CCM, s-ar părea logic că o eventuală depășire a unui termen, în cazul în care Președintele și Parlamentul reușesc să învestească un guvern, soluția trebuie să fie în favoarea învestirii guvernului și nu a dizolvării parlamentului.
Deschide.MD: Care ar putea fi scenariile posibile în contextul acestei sesizări?
Alexandru Tănase: Istoria ne demonstrează că în Moldova scenariile pot fi multiple și dintre cele mai neașteptate. În cazul de față, nu putem face abstracție de anumite circumstanțe pur politice. Președintele Republicii, la fel ca și liderii celor mai importante grupuri parlamentare (PSRM, PAS,PPDA, PD) au declarat că acest parlament este nereprezentativ, corupt, incapabil, format în perioada „odiosului” regim, etc.. Toți acești actori politici au optat pentru dizolvarea parlamentului și organizarea alegerilor anticipate. Aparent, comunicarea publică dintre politicieni s-a oprit la momentul în care s-a început discuția despre căile de organizare a anticipatelor.
Acum, prin mesajele transmise de președintele PSRM Igor Dodon și sesizarea PSRM la CCM, observăm că PSRM schimbă accentele, deplasând-le de la dizolvarea parlamentului spre urgența învestii unui nou guvern, care de fapt pune pe standby (daca nu pune cruce) pe perspectivele de dizolvare a parlamentului și organizării alegerilor anticipate.
De acum încolo va depinde cum va acționa Președintele – va urma propria strategie ce are ca scop dizolvarea parlamentului și organizarea anticipatelor, sau va accepta învestirea unui guvern de către acest parlament, fără un sprijin parlamentar clar (sau chiar minoritar) și care ar putea fi demis a doua zi după învestire.
Preluat de la: Timpul.md