„Deși magia și vrăjitoria au facut obiectul unor magistrale studii referitoare la societățile arhaice, cele de ieri din Europa medievală, cele de astăzi mai ales din Africa neagră, nu credeam totuși că ele ar putea interesa pe obervatorul societăților occidentale din zilele noastre.”
Vrăjitoarele în timpul Inciziției spaniole. La un momnt dat, pedepsele au căpătat o anumită ascuțire, deoarece credințele vrăjitorești au generat tendințe abstruse în chestiunile religioase. De exemplu, o văduvă este torturată și biciuită în văzul tuturor și la exil, întrucât a presupus că Sfântul Duh, care s-a preschimbat în porumbel, i-a mărturisit faptul că are capacitatea de a lecui pe baza ierburilor.
În Spania, vrăjitoarele și iluzionatele se bucură de un număr mai mic de ruguri care vor fi ridicate, dar, în schimbul acestei acțiuni, se va naște un dispreț insondabil: „«Astfel Sfântul Oficiu spaniol o consideră pe vrăjitoare un fel de «iluzionată», ce nu mai inspiră teamă și putere, fiind doar nebună și proastă…și în felul acesta cu multă iscusință femeile sunt numite «afazicele istoriei» ».”
În spațiul spaniol, vrăjitoria nu a reprezentat un fenomen specific, extrem de deosebit, ci se refera, în general, la farmece, împrejurări ale superstițiilor, cât și invocații.Totodată, granița definitorie între sacralitate și magie este, de regulă, estompată. Dacă privim lucrurile dintr-o nouă perspectivă, magia reprezenta un spațiu al refugiului, de exemplu situațiile de dragoste atunci când eșuează. Lorenza Valecillo constituie un exemplu foarte sugestiv, deoarece Satana era invocată de către aceasta, întrucât sufletul ecleziastului pe care îl îndrăgea și, concomitent, iubea să îi rămână acesteia devotat. Invocarea acesteia suna astfel: „«Te chem, te leg, te încînt, vino la chemarea mea și să nu ai liniște pînă ce nu vei veni să mă cauți și să nu mai găsești pe gustul tău altă femeie.»”
Desigur, în Spania, Inchiziția a răspândit scepticism care, totodată, domină credința tuturor maselor. În urma diferitelor studii și cercetări, rolul Inchiziției spaniole a fost acela de conducător în procesul de judecare a vrăjitoarelor. Se remarcă, de asemenea, faptul că, pe teritoriul spaniol, Inchiziția a reușit să tempereze sârguința numeroșilor judecători, întrebuințându-și, concomitent, abilitatea către apărarea numărului imens de vrăjitoare care se aflau sub acuzație și nu către condamnarea acestora.
Preluat de la: Timpul.md