Alina Huzun are 21 de ani. Ea povestește că tatăl ei, care era militar și mereu a avut un mod sănătos de viață, a ajuns, la finele lunii martie la spital, iar acolo a decedat. Acum ea caută adevărul, răspunsuri la întrebarea: de ce un om sănătos, care a mers pe picioarele lui la spital, a murit în câteva zile. Tânăra consideră că medicii nu i-au acordat ajutorul medical necesar, pentru că sâmbătă și duminică, în unele spitale, parcă nu ar mai lucra nimeni.
„Tata nu avea vicii, nu consum alcool, nu fuma, mergea la sală, era foate activ”
Alina își amintește cu mândrie despre tatăl său și spune că era perfect sănătos: „Tatăl meu avea doar 46 de ani, ducea un mod sănătos de viață, făcea sport, era un om foarte activ, foarte punctual, disciplinat. Așa îl descrie toată lumea. El a lucrat întâi în poliție, în orașul Fălești, apoi la Bălți, iar acum un an s-a încadrat la Inspectoratul General de Carabinieri din Bălți. Tata a fost un om foarte bun, atent și implicat în sens familial, noi foarte mult timp petreceam în familie, foarte mult țineam unul la altiul. Din copilărie am avut o relație apropiată, nu am avut certuri, am fost o familie exemplu. Pentru mine, părerea lui conta, tata era foarte atent și de sărbători, chiar dacă eram la distanță. Din punct de vedere al curățeniei era mai ceva ca o femeie și foarte punctual, dar în același timp grijuliu. Tata nu avea vicii, nu consum alcool, nu fuma, mergea la sală, mânca sănătos. Era și un comandant și un coleg de lucru foarte bun, avea sub conducere un grup de tineri, dar găsea limbă comună cu ei. Acum un an, tata a trecut investigațiile medicale, nu suferea de boli cronice, era perfect sănătos”.
Tânăra își face studiile peste hotare, așa că în momentul când tatăl său i-a spus că se simte rău, ea nu era în țară: „Am plecat la studii la sfârșitul anului 2020 și tata a fost doar pentru, s-a bucurat foarte mult. Deoarece îi mai rămăsese puțin până la pensionare, în familie s-a luat decizia ca el să-și facă serviciul, apoi să se alăture fetelor lui, adică nouă. Viața noastră s-a schimbat radical pe 20 martie, într-o zi de joi. Seara ne-a comunicat mie și mamei că simte dureri abdominale. Noi am insistat să se adreseze la urgență și așa și a făcut, dar medicii care au venit i-au spus că nu există motiv întemeiat să-l interneze. Peste o oră ne-a spus că durerile se acutizează. Nașa părinților lucrează la Urgență și am rugat-o să intervină ea ca să fie internat, să fim și noi mai sigure. A doua salvare l-a luat la Spitalul de Urgență din Bălți. Acolo i s-a pus o diagnoză preliminară, că are hemoroizi interni. Colega lui de clasă i-a efectuat analiza generală de sânge, care nu erau grave, i-a pus o picurătoare și i-a dat îndreptare spre spitalul MAI, unde se tratează toți lucrătorii ministerului”.
„Cu această problemă putea să stea la Bălți, să se trateze cu niște lumânărele”
Vineri, l-a rugat pe un coleg de clasă să-l ducă la spitalul MAI din Chișinău, unde a aflat că medicul proctolog nu este, l-a examinat alt medic, care a spus: „Cu această problemă putea să stea la Bălți, să se trateze cu niște lumânărele”. La insistența colegului de serviciu, el totuși a fost internat. Nu i s-a administrat decât o injecție și picurători, dar el ne-a spus că spre seară, durerile se acutizau. Am insistat să se adreseze la medicul de gardă. El toată noaptea a petrecut-o pe coridoare de durere, pentru că nu putea sta. Când s-a adresat surorii medicale să cheme doctorul, i-a spus: „Du-te și te culcă, ți s-au administrat deja medicamente, medicul e la un pacient cu tensiune”.
„Un coleg de serviciu a sunat la Unitatea militară unde tata activa, ca să dea alarma să-l ajute”
Sâmbătă dimineață, durerile erau și mai acute: „Când l-am telefonat, era în panică deja, se simțea tot mai rău. Mama a sunat un coleg de serviciu și el a sunat la Unitatea militară unde tata activa, ca să dea alarma să-l ajute cumva, pentru că nimeni nu făcea nimic. Acest prieten avea un doctor în acest spital și a mers să vadă care este situația. Apoi medicii i-au adinistrat o picurătoare și i-au spus că dacă o va putea tolera, problema va fi tratată medicamentos”.
„La noi în weekend nu se fac investigații”
Medicamentele, însă, nu îl ajutau pe tatăl Alinei: „Spre seară durerile iar s-au acutizat, era atât de slăbit, încât nici nu putea vorbi pe cameră. Mama a decis să plece acasă, nu înțelegea de ce nu i se acordă ajutor medical, ne-am alarmat. La internare nu i-au pus nicio diagnoză. Între timp, rugam să insiste să i se facă o investigație – un USG sau op radiografie. I s-a răspuns: „La noi în weekend nu se fac investigații”. Avea cu el bani si ia-m spus să insiste să fie dus la privat, contra cost, dar această rugăminte a fost ignorată”.
„Nu trebuia să fie într-un bărbat de 46 de ani un maț putred”
Abia duminică după masă, medicul a decis să-i facă pacientului USG și radiografie: „Țineam legătura cu tata permanent. Medicii au depistat în abdomenul lui un lichid de etimologie necunoscută și atât. Ei nu s-au alarmat, așa și l-au lăsat, fără să îi facă nimic și abia luni, când mama a ajuns, tata a fost supus intervenției chirurgicale. Noi nu știam nimic despre asta. Mama a ajuns la ora 11:00, dar intervenția a fost de lungă durată, la registratură nu îi dădea nimeni nicio informație. Medicul nici nu s-a apropiat de mama, după operație, dar la telefon i-a spus: „Nu trebuia să fie într-un bărbat de 46 de ani un maț putred”. Și i-a comunicat că în urma operației, tata este intubat.
„L-au lăsat o zi să se infecteze, neavând echipamentul medical necesar”
La 26 martie, medicii din spitalul MAI au decis să-l transfere la Spitalul de Urgență, din motiv că dețin aparat de susținere a rinichilor: „Medicii nu ne-au anunțat că după operație, la tata nu mai funcționau rinichii, ficatul și ei nu aveau aparat de dializă. L-au lăsat o zi, pe 25, să se infecteze, neavând echipamentul medical necesar. Mama a sunat la Unitatea militară, șeful ei a luat legătura cu Spitalul MAI și ne-a anunțat că tata a fost transferat la Spitalul de Urgență”.
„Medicii de la Spitalul de Urgenț ne-au spus că tata a fost adus la ei într-o stare critic de gravă”
Alina a decis să revină și ea acasă, pentru a fi alături de tatăl său: „Pe 26 martie am ajuns la Chișinău și am plecat toți la Spitalul de Urgență. Mamei nu i se dădeau multe informații, dar am înțeles că starea lui este gravă. La Spitalul de Urgență ni s-a comunicat că tata este la operație și am așteptat să vorbim cu medicul care i-a efectuat intervenția. Operația a fost foarte lungă, dar noi nici nu știam ce diagnoză are, nu i-a fost pusă. Apoi, medicul și alți câțiva medici au făcut consoliu și ne-am chemat și pe noi, iar prima întrebare pe care ne-au adresat-o a fost: „Ce stil de viață ducea pacientul?” Le-am comunicat că tata nu avea vicii, boli cronice. Ni s-a comunicat că tata a fost adus la ei într-o stare critic de gravă, cu ochii galbeni, cu rinichi care nu funcționau, era umflat, urma să dezvolte pneumonie și ei nu ne pot da nicio prognoză. Ne-au mai comunicat că ei răspund de starea pacientului doar de când a fost adus la ei”.
„Nu puteam să credem ce am auzit. S-a dus pe picioarele lui la spital, sănătos”
Cum a aflat Alina și mama sa că, capul familiei lor nu mai este în viață, ce le-au spus medicii, ce le-au răspuns doctorii de la Spitalul MAI despre cauzele care ar fi putut cauza finalul tragic, dar și ce spune soția militarului decedat și de ce dorește acuză personalul medical de neglijență și îl crede vinovat de moartea bărbatului aflați din monolog:
La sfârșitul lunii martie, Inspectoratul General de Carabinieri al MAI a anunțat despre trecerea în neființă a Comandantului de grup al IGC, Eugeniu Huzun: „Cu profundă tristețe și durere în suflete, anunțăm plecarea fulgerătoare a colegului nostru Eugeniu Huzun, în vârstă de 46 de ani, Comandant de grup al Plutonului 1 al Companiei 2 din cadrul Unității Militare 1003 a Inspectoratului General de Carabinieri, care, în această dimineață, a decedat din cauza unor probleme de sănătate.
În aceste momente grele, întreaga echipă a Inspectoratului General de Carabinieri este alături de familia îndoliată, căreia îi transmitem sincere condoleanțe.
Drum lin, drag coleg! Amintirea ta va rămâne veșnic vie în inimile noastre, Eugeniu”.
Preluat de la: Unimedia.info