„Fiecare jucător să aleagă viitorul și ce planuri are pe viitor. Eu, oricum, am o vârstă oarecare, am o familie, am copii și mă gândesc acum și la familie, nu numai la mine. Dar, nu în ultimul rând, Zimbru pentru mine este, să spun așa, a doua casă. Acolo eu mă simt ca acasă, oamenii mă iubesc, eu îi iubesc pe ei. Cât o să aibă nevoie Zimbru de mine, eu o să dau toate puterile ca să-i ajut să facem un chip frumos și rezultate frumoase.

De multe ori m-am gândit să plec din țară, chiar am fost pe ultima sută de metri. Am avut chiar biletele cumpărate, să spun așa, împreună cu soția. Dar, în ultimul moment, nu știu cum s-a întâmplat, s-a schimbat ceva și am avut o convorbire cu oamenii de la Zimbru. Asta cu mai mulți ani în urmă. Și ei m-au convins cumva. 

Am jucat câteva meciuri, atunci echipa era în formare. Eram 2 sau 3 jucători, să spun așa, mai experimentați, iar restul erau jucători de la Zimbru 2. Antrenorii de atunci au hotărât ca eu să devin căpitan, iar de atunci așa a rămas. S-au schimbat mulți antrenori, dar rolul meu a rămas același.

Este foarte greu, pentru că sunt multe caractere diferite în echipă. Unul dintre cele mai dificile aspecte este motivarea băieților să fie pregătiți pentru meci. Poate să existe multe probleme într-o săptămână, dar, când ieși la meci, trebuie să fii pregătit. Pe lângă asta, eu trebuie să creez și o atmosferă bună, astfel încât să nu se simtă presiunea. Este important să fim împreună, ca o echipă.

Dacă se întâmplă ceva pe teren, trebuie să fim unul pentru altul. Este un lucru greu, pentru că apar multe probleme. Uneori cineva se ceartă, dar ambii trebuie să joace. În astfel de situații, trebuie să vorbesc cu ei și să gestionez situația. Cred că asta este partea cea mai dificilă.

Din punct de vedere financiar, să joci în Republica Moldova nu este ușor. Cine vrea să devină sportiv, dacă se uită doar la bani, mai bine să nu înceapă sportul aici. Dar din Republica Moldova există o șansă importantă: dacă joci bine, poți pleca. Sunt multe exemple care demonstrează asta.

Cea mai importantă calitate la soția mea? Întotdeauna unul trebuie să cedeze mai mult. La noi, soția cedează mai mult, și asta arată cât de mult ne iubește pe mine și familia noastră. Bineînțeles, și eu cedez, dar ea o face mai des.

Bineînțeles că mi-aș dori foarte mult, mai ales băiatul, să devină fotbalist. Eu, de mic copil, am visat să fiu atacant. Până la liceul sportiv am fost atacant, și până în ziua de azi îmi place să marchez goluri. Idolii mei din fotbal au fost atacanți, chiar dacă am ajuns apărător central. Îmi doresc să îl văd pe băiatul meu ca un atacant redutabil al Republicii Moldova, care marchează goluri și mă face mândru.

Totuși, nu o să insist. Îmi doresc să îl sprijin în ceea ce îi place. Am fost întotdeauna de părere că, pentru a reuși, trebuie să faci ceea ce iubești, nu ceea ce îți aduce doar bani. Pentru mine, fericirea vine din a face ceea ce îți place, și asta vreau și pentru copiii mei. Dacă el va iubi fotbalul, eu voi fi acolo să îl susțin”, povestește Ștefan.

În ediția precedentă, am discutat cu fostul participant Gladiator Challenge, Alexandru Moscovciuc. Ne-a relatat despre provocările și lecțiile învățate din competiție, dar și despre pasiunea sa pentru apicultură, pe care o vede nu doar ca o sursă de venit, ci și ca un mod de a promova sănătatea. Alexandru ne vorbește despre autodisciplină, strategiile sale ca antrenor personal și planurile de viitor.

Invitatul nostru a fost și președintele Consiliului Național al Tineretului din Moldova, Cristian Vizir.  Acesta ne-a povestit despre momentul care l-a motivat să schimbe ceva în societate, despre colaborarea cu Ministerul Educației și cât de deschise sunt autoritățile la inițiativele tinerilor. De asemenea, am discutat despre problemele tinerilor, printre care se numără și condițiile din căminele studențești.

Despre muzică am discutat cu interpreta Mădălina Țurcanu. De la primele note cântate în corul bisericesc, până la finala emisiunii Superstar, colaborarea cu Smiley, realizările în songwriting și primii pași în muzică, Mădălina ne-a vorbit despre parcursul ei artistic.

Am vorbit și cu președinta organizației ESN Chișinău, Mădălina-Mihaela Antoci. Aceasta a trăit în Franța, Italia și Portugalia, însă spune că cel mai bine este acasă, în țara noastră. A început cu studii în medicină, continuându-și apoi parcursul academic cu o specializare în marketing. Totuși, activitatea de suflet a tinerei rămâne voluntariatul.

L-am avut drept invitat și pe fotbalistul Fabian Pegza. Născut în Chișinău, sportivul și-a început cariera la Academia Zimbru, iar după o pauză de un an, a revenit cu forțe noi. Cu un sezon impresionant de 24 de goluri, convocări la Naționala Moldovei și vise de a juca în Europa, Fabian ne vorbește despre sacrificiile și munca din spatele succesului său.

Am discutat cu și actrița Victoria Manciu, care activează în acest moment la Teatrul Fără Nume din Chișinău. Deși la început a urmat un alt drum, studiind contabilitatea la colegiu, tânăra a simțit că adevărata ei vocație este arta actoricească.

Preluat de la: Unimedia.info