Copilăria grea

„Aveam un caracter foarte puternic, o personalitate puternică, și părinții simțeau că, pentru a mă educa, trebuia să mă „îmblânzească”, pentru că eu nu prea „intram în cadru” ca și copil. Și pentru asta… am văzut tot felul de forme de violență. M-au bătut cu fir electric, cu curea, m-au călcat pe picioare, m-au lovit cu brațul, cu pumnul.

Pentru ce? Pentru că făceam gălăgie. Pentru că nu prea aveam mâncare și furam mâncare din oale. Și nicăieri nu mă regăseam. Nicăieri nu găseam siguranță. Acasă, unde trebuia să fie siguranță, era violență. În mahala, unde trebuia să fie siguranță, erau hărțuiri. Și nu am copilărit. Nu am avut copilărie, așa pot spune.

Tata mă bătea mai mult decât mama. Mama m-a bătut foarte puțin. Poate de trei ori, dar acele trei dăți mi le amintesc toată viața, și la vârsta mea de 32 de ani, încă le port cu mine, în biroul unui psiholog, să spun așa.

Am învățat la o școală unde se vorbea în limba franceză, pentru că mama lucra pentru o instituție europeană. Și pentru un viitor mai bun, ne-au pus la școală în limba franceză. Dar acolo, copiii aveau mai mult decât noi. Aveau gustări, haine mai frumoase… Și eu îmi doream și eu. Îmi amintesc, în recreație, copiii cumpărau biscuiți cu ciocolată și îmi doream și eu, și pentru surorile mele.

Știam că mama ținea niște bănuți într-o noptieră. Și am furat. Fratele meu vitreg, mai mare, m-a văzut și i-a spus mamei. Aveam 8 ani. Mama m-a chemat, m-a așezat în fața ei, și-a aprins o țigară, i-a cerut fratelui meu să facă foc, și el a adus jarul într-un „tazic”. Mama a spus: „Să iei și cuțite.” A pus cuțitele în foc și a început să-mi vorbească:

„Tu cine crezi că ești? Nu te-ai săturat de prostii? Nu te-ai săturat, că tatăl tău deja te bate destul? Că nu vrei să înveți?”.

A început să tragă din țigară și să-mi ardă corpul cu ea. Apoi a luat un cuțit înroșit și mi-a tăiat brațul. De trei ori. Cu acel cuțit roșu, înroșit în foc. Eu urlam, urlam tare. Și la un moment dat… m-am oprit. M-am tăcut. Ca și cum ceva din mine a plecat. Nu am mai putut. A plecat acel ceva din mine.

Când a venit tata, mama i-a povestit: „Fetița ta a furat bani.” Nu era vorba de cât de mulți bani…

M-au pus să dorm în gunoi. M-au pus să stau în genunchi toată noaptea, pe sare”, a povestit tânăra.

Cum l-a cunoscut pe primul logodnic, un bărbat cu aproape 30 de ani mai mare

Tânăra spune că pentru a-și asigura existența și costul studiilor, a scris pe rețele că poate fi ghid turistic pentru cei care vin în Madagascar. Astfel, și-a cunoscut primul logodnic, un bărbat cu aproape 30 de ani mai mare decât ea. Acest

„Ne-am întâlnit pe 30 ianuarie 2012. Aveam 19 ani. Nu știu cum s-a îndrăgostit de mine… Poate din cauza naivității mele, a sincerității mele… Eu venisem cu scop de lucru. Era dimineața, la ora 8, înainte să plec la muncă.

N-am mai fost ghid, el n-a mai întâlnit prietena respectivă, și am început o relație. Totul a fost întâmplător, nu a fost ceva planificat.

Mai târziu, a venit acasă, la părinții mei, și le-a spus că vrea să mă ia în vacanță. M-a dus cu avionul – pentru mine, era prima dată când zburam.

Și… știu că ce urmează să spun e dureros și greu, dar vreau să fiu sinceră. Mama mea nu mai este, și îmi e greu să vorbesc așa despre ea, dar nu o spun cu ură, ci cu onestitate. Când am adus acest francez acasă, parcă, dintr-odată… am devenit fetița lor iubită”, a relatat Cynthia.

Totuși, acesta avea probleme cu alcoolul și drogurile, iar peste un timp s-au despărțit. Tot în această perioada, mama sa a decedat din cauza cancerului.

Cum și-a cunoscut soțul moldovean

„La acest eveniment am cunoscut oameni din toată lumea, inclusiv pe fostul meu soț, un moldovean. Nu pot spune că a fost dragoste la prima vedere – ar fi o minciună, și eu nu-mi place să mint. Nici nu l-am observat la început. Am văzut doar că era înalt, cu ochii albaștri. Eu vorbeam cu altcineva. Nici măcar nu era în planul meu să cunosc pe cineva. Eram acolo cu șefa mea, pentru muncă.

Dar, după câteva pahare de vin, am început să vorbim. Întâi cu alt bărbat, dar el a devenit puțin agresiv, și ca să scap de el, m-am apropiat de persoana care avea să-mi devină soț. I-am spus: „Te rog, poți sta cu mine? Mi-e frică de omul ăsta, e ciudat, nu știu ce vrea…”

Nici prin gând nu-mi trecea că o să ajungem să fim împreună. Dar am observat că pe 8 martie – și nu știam că e o zi importantă în Moldova – el mi-a făcut un cadou. Un suvenir în formă de munte, pe care era gravat numele meu în japoneză. Și mi-a mai oferit o sută de dolari, pe care i-a pus într-o carte, mi-a luat mâna și mi-a oferit cadoul.

Dar când mi-a luat mâna, a observat cicatricile. Am multe cicatrici acolo, de la depresie și de la toate lucrurile prin care am trecut. Și el s-a uitat, și pentru prima dată în viața mea, cineva s-a oprit, s-a uitat cu atenție și a înțeles. Și am simțit că și-a dat seama că, dincolo de zâmbetul meu și de energia mea, era o fată cu multe răni”, a adăugat aceasta.

Cei doi au venit în Moldova, iar Cynthia spune că s-a îndrăgostit de această țară, de oameni și de cultură.

Totuși, nici această relație nu a fost una de succes. Cei doi au avut numeroase conflicte odată cu participarea tinerei la concursul „Românii au talent”.

La un moment dat chiar a vrut să își pună capăt vieții și a stat internată 25 de zile la IMSP Spitalul Clinic de Psihiatrie. Ulterior, a găsit putere și curaj, a divorțat și a trecut peste cele întâmplate.

Urmărește întreg interviul mai jos:

Preluat de la: Unimedia.info