Vasile Chirtoca, Președintele DAAC Hermes SA, filantrop, maestru în sport al URSS la box, președintele Federației de Box din Moldova, a vorbit cu multă mîndrie despre istoria neamului moldovenilor, istorie, care servește ca temelie pentru prosperarea Republicii Moldova și asta pentru că nu poți merge înainte fără a-ți cunoaște rădăcinile și trecutul. La fel, omul de afaceri a vorbit despre importanța cunoașterii adevărului istoric, despre poziția sa față de România și față de limba română, dar și despre ceea ce crede despre politică și politicieni.

În continuare, propunem atenției cititorilor Noi.md varianta textuală a acestei emisiuni.

-Invitatul nostru este omul de afaceri, Vasile Chirtoca, fondatorul uneia dintre cele mai mari companii importatoare de mașini din țară, și nu doar. Dar despre toate vom vorbi pe rînd, pentru că este o titulatură foarte mare. Bine ați venit la noi!

Bună ziua tuturor, vă mulțumesc pentru invitație.

Business-ul în Moldova: Între optimism și așteptări

-Domnule Chirtoca, vreau să începem cu afacerile. Se spune că afacerile sînt principalul termometru al stării de lucruri într-o țară și vreau să vă întreb, unde se află acum Republica Moldiova, reieșind din ceea ce simțiți dumneavoastră?

Situația în care noi ne aflăm creează o intenție de optimism mare. De ce? Că mai rău e greu să fie, așa se primește în țara noastră. Eu cred că noul prim-ministru și măsurile, care se iau în domeniul economiei, vor duce la o creștere. Despre măsurile, care trebuie să fie luate, trebuie să se discute într-un cerc larg, împreună cu mediul de afaceri. Pînă acum, noi încă așteptăm aceste discuții, nu le-am văzut încă. Eu cred că noi avem posibilități bune să creștem, dar este foarte important să scoatem din planurile noastre economice aspectul politic. Noi trebuie să înțelegem că sîntem o țară foarte mică, o țară, care încă nu are influență asupra proceselor, care se petrec în Europa, în lume. Și, reieșind din această situație, este foarte important să fie scos aspectul politic.

-Nu știu, dacă este posibil, dar să le luăm pe rînd și ajungem și la scoaterea, eventual, a aspectului politic. L-ați menționat pe noul prim-ministru. Vă cunoașteți?

Noi ne cunoșteam cîndva, în prima jumătate a anilor 2000. Am fost împreună cu domnul Alexandru [n.r. – premierul Alexandru Munteanu] în Consiliul unei organizații obștești, mi s-a creat o impresie foarte bună despre acest om: este liniștit, cuminte, cu experiență, tot timpul găseam limbă comună. Dar una este cînd ești membru al Consiliului unei organizații obștești, care, de altfel, avea proiecte bune și interesante, și alta este cînd deții funcția de prim-ministru.

-Cu o organizație politică în spate….

Da, da. În acest caz, sînt multe momente, care influențează ceea ce faci.

Investițiile în Moldova: Realitate și posibilități

-Care sînt principalele probleme, care opresc investitorii la hotarul cu Republica Moldova?

Înainte de a vorbi de investitorii străini, propun să vorbim, în primul rînd, despre felul cum noi trebuie să dezvoltăm sistemul financiar și sistemul de investiții în interiorul țării așa ca să se dezvolte țara, ca să fie folosit potențialul foarte mare, care este în interiorul țării și care nu este folosit. Dacă ne referim la sistemul financiar, atunci am vorbit despre acest lucru și anterior de cîteva ori. Am participat la două forumuri de afaceri: în 2005 sau 2006 și în 2019. Acolo, am condus secția, care chiar se ocupa de sistemul de investiții, sistemul financiar. Și am discutat cu foarte mulți oameni, care cunosc acest domeniu, printre care și Leonid Talmaci, Alexandr Muravschi, la fel am vorbit și cu bancherii noștri. Dar tot timpul noi, business-ul și bancherii, nu prea găseam limbă comună. Și asta necătînd la faptul că bancherii noștri sînt tare profesioniști. Noi avem un sistem foarte bine stabilit și un sistem care poate trece peste crize, și chiar a trecut peste crize fără mari probleme. Dar este important aici un alt aspect: faptul că leul moldovenesc nu este valută de dezvoltare. Acest lucru este foarte important și el trebuie rezolvat.

-Cum?

De ce nu este leul o valută de investiție? În primul rînd, leul este scump, în al doilea rînd, leul este puțin pe piață, noi avem foarte puțină valută de-a noastră. Foarte multe companii, care sînt orientate la export sau la import iau credite în euro sau în dolari. Ce înseamnă cînd tu iei credite în euro, de exemplu? Tu ai primit acest credit și îl plătești pentru marfă și pentru servicii străine. Tu nu poți folosi acești euro în interiorul țării, pentru că așa este creat sistemul nostru financiar. Și se primește că noi rezolvam cîteva din problemele țărilor străine. În primul rînd, noi le sîntem lor datori cu procente, în al doilea rînd, noi le dezvoltăm economia. În al treilea rînd, Banca Națională cumpără acest euro sau dolar și-l trimite înapoi acolo în rezerve pe condiții, cred eu, nu prea bune. Pe de altă parte, noi avem un coeficient foarte mic de monetizare a economiei. Asta înseamnă că partea leului în PIB-ul nostru este foarte mică. La noi, este cam 30-40 la sută.

-O soluție ar fi să trecem la o valută internațională, la zona euro, de exemplu…

Noi putem trece la zona euro, dar acolo sînt foarte multe condiții, care nu ne vor da posibilitatea să ne dezvoltăm. În primul rînd, este o astfel de condiție, potrivit căreia volumul creditelor sau datoria statului în PIB. Este o condiție, pe care trebuie s-o respectăm și care nu ne va permite să dezvoltăm țara noastră…

-Aici, am avea nevoie de o emisiune separată…

Poate nu înțelege prea bine publicul larg, dar vor explica pe scurt: este foarte important ca noi să emitem leul nostru moldovenesc, să avem posibilitatea să luăm credite în lei, nu doar mediul de afaceri, dar și Guvernul, și familiile. Și încă un aspect tare important – rata dobînzii să nu fie mai mare decît, de exemplu, 4%. Spun aceste lucruri, reieșind din experiența mea. Pînă la 4% sînt credite de dezvoltare, de la 4% la 7% sînt credite de stagnare și deja mai mari de 7 la sută sînt credite de degradare. Acesta este experiența mea de 30 de ani (deja 36 de ani!), de cînd mă ocup cu business-ul. De aceea consider că este foarte important ca la aceste aspecte noi să atragem atenția, deși văd că se întîmplă altfel.

Cu ce probleme se confruntă mediul de afaceri autohton

-Nu am auzit discuții de acest gen, cel puțin, în cercurile guvernării. Care sînt cele mai acute probleme, cu care se confruntă business-ul la moment?

În 36 de ani, noi am crescut într-o companie mare. Noi avem structurile necesare care să apere business-ul de problemele, care au fost, de exemplu, în anii 90. Noi avem și un departament juridic mare și alte servicii. Nu plătim salarii în plicuri, nu am făcut niciodată acest lucru. Angajații noștri au salarii mari, care le permit să se crediteze de la bănci. Problemele, care apar la business-ul mic, pe noi nu ne ating, dar pe noi ne atinge problema pieței noastre, care nu se dezvoltă, nu se majorează, asta e problema.

-Dar cum poate să se majoreze, avînd în vedere că noi, în fiecare an, rămînem cu tot mai puțini oameni…

Eu exact despre aceasta și vorbesc că problemele business-ului depind și de problemele țării în ansamblu. Deși sîntem un business mare, noi fără credite nu putem să ne dezvoltăm, să lucrăm. Pentru că în tot ceea ce facem, noi folosim și sursele noastre, dar și credite. De aceea, repet, că ar fi bine să fie totuși credite în lei, să avem obligațiunile, business-ul și balanțele într-o valută. Acest aspect este foarte important pentru mediul de afaceri. Mai există și o altă problemă: cea a cadrelor. Este o mare problemă la întreprinderile noastre, care se ocupă de producere.

-Mare deficit avem și de ingineri…

De ingineri poate nu prea, dar iată criză de lăcătuși, strungari, de exemplu, este.

Războiul din Ucraina: Între politică și tragedie

-În ultimii ani, cele mai mari probleme, cu care se confruntă țara, au fost din cauza războiului. Aceasta a fost scuza scoasă, practic, de fiecare dată, în față. Eu mă întreb, cum au fost afectate afacerile mari de războiul de la hotar?

Eu sînt născut în Ucraina, soția mea este de acolo, de aceea această țară îmi este foarte apropiată. Pe rudele noastre, practic, pe toate, le-am adus aici. Sînt 23 de persoane, de care avem grijă și acest război este o mare tragedie și pentru familia noastră. Dar dacă e să vorbim despre afaceri, atunci mi se pare că Moldova este unica țară din CSI, care nu a folosit această situație pentru a crește economia. Dimpotrivă, noi am folosit această situație pentru a micșora business-ul și posibilitățile pentru acesta. Acest lucru a atins, de exemplu, întreprinderile, care se ocupă cu producerea mașinilor, dar și alte întreprinderi, care se ocupă cu alte producții. Pe de altă parte, noi am avut posibilitatea să aducem aici imigranți din Rusia și Ucraina, care ne sînt apropiați ca mentalitate, dar nu am folosit acest lucru. Oamenii noștri s-au dus din țară, dar alții noi nu au venit, în schimb îi primim pe cei din Asia și Africa. Da, eu înțeleg că avem conflictul transnistrean, au existat atacuri asupra țării noastre, organizate de o grupare condusă de Șor, care este, de fapt, o marionetă a unuia dintre turnurile Kremlinului și care a încercat anumite mișcări. Dar toate măsurile luate de guvernul nostru și de președintă împotriva acestor atacuri noi le-am susținut. Acest război a avut o influență grea asupra economiei noastre: s-au rupt legăturile cu Belarus, cu Rusia, cu alte țări, cu care există probleme de tranzit și s-au micșorat posibilitățile pe piața Ucrainei. De aceea această influență nu este una deloc bună.

–Cît de mult au lovit tarifele, atunci cînd s-au majorat prețurile la resursele energetice, asupra business-ului?

Au lovit destul de dur, de aceea am și spus anterior că este foarte important ca noi, în primul rînd, să ne preocupăm de problemele economice, și, în al doilea rînd, de problemele politice. Este foarte important să nu existe amestecul politicului. Eu nu înțeleg de ce noi nu am folosi această situație, care s-a creat pentru a avea posibilitatea ca în Transnistria să intre gaz natural ieftin și să primim de acolo energie electrică ieftină. Nu înțeleg de ce nu s-a făcut acest lucru. Au fost doar încercări de a se da niște explicații. Dacă ne referim la întreprinderile noastre, care se ocupă cu producerea mașinilor, atunci trebuie să menționăm că energia electrică s-a scumpit de trei ori. Însă mi se pare că aceste lucruri nu sînt înțelese de guvern. Cuiva o parte din cheltuieli i-a fost compensată, cuiva nu și nu este prea este clar pe ce fel de criterii a fost făcut acest lucru. Dar și așa, nu poți tot timpul să compensezi, noi trebuie să cumpărăm energie la un preț cît mai ieftin. Și dacă există o astfel de posibilitate, atunci trebuie de cumpărat. Așa cum, de exemplu, face Ungaria și Slovacia. Aceste țări sînt membre ale Uniunii Europene (UE), noi, deocamdată, doar țară-candidat, noi avem mai multă libertate de manevrare și trebuie să folosim acest lucru.

România, românii, românismul…

-Teoretic, da, noi avem libertatea de a decide ce și cum facem și ar fi esențial ca să fie spre binele țării și al poporului. Reieșind din deciziile luate în ultimul timp, din toate discuțiile că avem nevoie de UE, de SUA, FMI, BERD, de gazul rusesc, de toate – R. Moldova poate fi considerată stat liber, independent și suveran? Noi putem exista de sine stătător, în general?

O astfel de întrebare persistă. Noi avem foarte mulți oameni la putere cu dublă cetățenie și acest lucru este o problemă. De exemplu, eu sunt cineva în această țară și mă gîndesc ce trebuie de făcut ca țara mea să prospere. Pe de altă parte, noi avem o țară vecină, care are interesele ei aici, la noi. Și ea ne spune: dați-ne portul Giurgiulești, trebuie de construit rețele de gaze naturale, rețele electrice și trebuie să cumpărați, în primul rînd, de la noi. Și mie îmi este totuna care țară ar trebui să se dezvolte mai bine, pentru că eu sînt cetățean și al unei țări, și al alteia…

–Dar cînd avem nevoie, România ne ajută, românii sînt primii, care ne întind mereu o mînă de ajutor…

România este o țară foarte apropiată nouă, o țară frățească, unde noi ne simțim, practic, ca acasă, dar totuși noi avem statalitatea noastră, și România – a ei. Noi sîntem unul din 199 de state, care au statalitate, iar altele peste 3500 de etnii, multele dintre care sînt mai mari ca cea moldovenească, nu au statatlitate. Acest lucru este important și nu trebuie să ne jucăm cu el. Conducătorii țării trebuie să înțeleagă că acest lucru este dat de Dumnezeu și noi trebuie să-l păstrăm și să ne dezvoltăm țara noastră și acest lucru nu trebuie să se întîmple cîndva, dar chiar acum. Nu știm ce va fi: vom fi noi cu România sau nu, vom fi noi în UE sau nu, de aceea este esențial ca guvernarea noastră să înțeleagă bine care sînt interesele noastre. Și cînd vor înțelege acest lucru, atunci vor fi și altfel de discuții, cu România inclusiv, unde sînt oameni cu care se poate de discutat. Iarăși mă întreb, de ce noi cumpărăm energie electrică scumpă, dacă o putem lua la un preț de 3 ori mai ieftin. De aceea, este important că aceste lucruri să fie discutate. Ce ne încurcă? Politica, care este de cele mai dese ori una eșuată.

–Vreau să facem o paranteză și să ne spuneți cum au afectat tarifele la resursele energetice producția de cosmetică. Știu că aveți cea mai mare fabrică de cosmetică autohtonă și să ne spuneți ce mai face VioParcul de pe malul Nistrului. L-am examinat recent și am rămas profund impresionată de ceea ce ați construit acolo și de cît de frumos este, nu știam.

Cîndva, la un interviu am spus că oamenii de afaceri moldoveni sînt niște optimiști incurabili. Mai mult decît atît noi sîntem și romantici. Avem un proiect romantic din domeniul ecologic și VioParcul este o bază pentru acest proiect. Pe de o parte, este o bază de materie primă pentru fabrica Viorica, pe de altă parte, este o bază pentru a crea un mod de trai nou bazat pe construcția satelor ecologice. Noi avem un astfel de proiect și la VioParc noi vrem să creăm un loc de semințe, pe care le poți sădi din nou și care se trag încă de la strămoșii noștri. De exemplu, poți scoate semințele de la pătlăgele, le usuci și poți să le sădești din nou și tot cresc bine. Noi vrem să facem o colecție din astfel de semințe. Avem o pepinieră de copaci, de puieți și multe proiecte pe care ne dorim să le realizăm la VioParc. Dacă e să ne referim la Viorica, tot a fost atinsă de costurile mari la gazele naturale și la energie electrică, dar nu așa de mult ca întreprinderile, care se ocupă de producerea mașinilor. Energia electrică în sinecostul produselor Viorica ocupa cam 15-20 %.

Unde se rupe lanțul comunicării între guvernanți și business

-Dumneavostră nu o dată ați fost membru în Consiliul economic pe lîngă prim-ministru. Exista pe timpuri un astfel de consiliu. Nu știu, dacă acum mai există. Vă rog să ne spuneți, dacă există o comunicare a business-ului cu actuala guvernare? Nu mă refer la actualul Guvern, îl lăsăm 100 de zile în pace să vedem ce face. Mă refer la ultimii 4-5 ani de guvernare, după care vom discuta în comparație cu celelalte perioade.

În ultimii 10 ani, eu de cîteva ori am ridicat receptorul și am sunat la colegii mei, care se ocupă cu business-ul la nivelul nostru. Am citit în presă că a fost o întîlnire a membrilor Consiliului economic cu cineva din conducerea țării. Și-i întreb ai fost invitat, nu, dar tu, tot nu. Sun și-l întreb pe altul, dar pe tine te-au invitat și spune că tot prima dată aude. Sînt producători mari în această țară, sînt companii cu volume de vînzări de miliarde de lei. Dar vedem că sînt invitate doar anumite persoane, pe care mediul de afaceri nu le cunoaște. Există organizații obștești, care se numesc organizații de business, dar pe care noi nu le cunoaștem, așa că nu înțelegem cu cine se întîlnește conducerea țării. Posibil, sînt companii de IT, dar noi tot avem o companie IT, care este una dintre cele mai mari în țară și nu am fost invitați. Cu business-ul, care are ce spune, care are propuneri mi se pare că nu există comunicare.

-Dar dumneavoastră ați încercat să stabiliți o comunicare cu exponenții actualei guvernări?

Cînd vine o conducere nouă, noi încercăm să stabilim anumite întîlniri, dar nu tot timpul apare posibilitatea ca să fie primite propunerile noastre. Discuții despre problemele business-ului am avut doar o dată la o întîlnire organizată de fostul ministru al Economiei, Dumitru Alaiba. Dar mi s-a părut că acel eveniment a fost mai mult pentru bifă, cum se spune. Noi am ascultat ce s-a spus acolo, nouă nu ni s-a dat posibilitatea să spunem ceva, așa că ne-am dus acasă. În țara noastră, există un tip de psihologie al politicienilor noștri, care cred că ei cunosc absolut tot: ce trebuie să se facă în business, în agricultură, în învățămînt, în domeniul cercetării etc. Și cînd vii la ei și le povestești despre propunerile tale, ei se uită așa neîncrezător și se gîndesc că noi avem interesele noastre, pe care le promovăm. Și iată mă folosesc de prilej să spun celor de la conducerea țării că noi niciodată nu am venit cu propuneri, care corespund intereselor noastre, dar care nu coincid cu interesele țării. Noi cu astfel de propuneri nu venim. Tot ceea ce noi propunem este legat neapărat și de țară. Un alt aspect important este faptul că noi, în țara noastră, nu avem economiști, care știu foarte bine ce trebuie de făcut. Ei sînt educați în baza științelor economice date din Vest la așa-numitele «țări bananiere». Noi sîntem în rîndul acestor țări. Este un sistem, care nu ne dezvoltă, dar face tot posibilul că să degradăm. Și acest lucru este legat, în primul rînd, de sistemul financiar creat la noi în țară.

-Ați spus că în ultimii 10 ani se întîmplă lipsa aceasta de comunicare…

Cînd a fost Filat [n.r. – Vlad Filat, fost prim-ministru], comunicam într-un fel cu el. Cînd el urca în avion pentru a pleca într-o vizită, el aduna și oamenii de afaceri. Și iată, în avion, noi comunicam între noi.

-Dar după, cu Plahotniuc?

Pe Plahotniuc [n.r. – Vlad Plahotniuc, fost lider democrat] îl cunosc, deși nu prea bine. Am discutat cu el, i-am prezentat cîteva propuneri, dar rezultate nu am văzut.

-În 36 de ani de afaceri, 35 de ani de independență, faceți un top, care guvernare a fost cea mai deschisă cu business-ul?

A fost Voronin [n.r. – Vladimir Voronin, fost președinte de țară] din Partidul Comuniștilor. El este comunist, dacă e sa analizăm atitudinea lui față de trecutul nostru, dar totuși spun că este mai mult un comunist liberal și cînd spun liberal mă refer la sensul bun al cuvîntului. Voronin a fost deschis și a format un Consiliu economic, care a fost cel mai eficient. Cînd eu am primit propunerea să fac parte din acest Consiliu, reieșind din faptul că deja am făcut parte dintr-un asemenea Consiliu, am avut cîteva condiții: am propus să fie o decizie specială a Guvernului cu privire la formarea acestui Consiliu, să fie minim trei persoane tehnice în componența lui, să fie spațiu de lucru pentru Consiliu. Condițiile respective au fost îndeplinite și acel Consiliu a lucrat eficient pînă cînd de către premier nu a fost încălcată o altă condiție. Noi ne-am înțeles că toate deciziile, care țin de economie și care trec prin Guvern, trebuie să aibă o anumită concluzie a Consiliului. Consiliul nu are posibilitatea să blocheze ceva, dar concluzia trebuie să fie…

-Un aviz…

Da. Cînd s-a ajuns la schimbarea condițiilor tehnice de producere a produselor alimentare, noi nu am fost de acord cu aceste condiții noi. Se propunea să producem mezeluri fără carne și produse lactate fără lapte. Noi am fost categoric împotrivă, dar am văzut că peste o lună-două totuși aceste condiții au fost aprobate.

-Vorbiți de prim-ministrul Tarlev?

Da, de el vorbesc, dar acestea nu erau ideile lui. Exista pe atunci un consilier pe lîngă domnul Voronin, care promova aceste propuneri, bazîndu-se pe propunerile, pe care le primeau de la unii străini, cu care, așa cum am înțeles, aveau legături strînse. Și, în acest context, vreau să vă spun că este foarte important că noi să schimbăm aceste condiții tehnice și să ne întoarcem la standarde sovietice și să producem cîrnaț din carne și brînzeturi din lapte. Pentru că, de exemplu, în multe feluri de cașcaval și brînzeturi, în înghețată, este foarte puțin lapte sau nu există deloc.

-Da, este mai mult lapte praf…

Nu, nu, laptele praf este totuși lapte, dar noi vorbim, de exemplu, de uleiul de palmier și alte ingrediente.

Înainte de aderarea la UE, Moldova trebuie să aibă o altă prioritate

-Ce așteptări aveți de la 2028? Vă întreb în contextul sloganului «UE 2028». Cum credeți, Republica Moldova va deveni membru al UE?

Avînd în vedere că noi sîntem mulți ani pe piață, avem peste 2 mii de lucrători, foarte multe companii depind de noi, sigur că pe noi ne interesează viitorul țării noastre. Un lucru care este foarte important este ca noi să fim cît mai mult de sine stătători. O astfel de posibilitate noi o putem pierde, dacă vrem să intrăm în UE. Eu cred că noi, în primul rînd, trebuie să reunim țara noastră. Aceasta trebuie să fie prima condiție, după care ar trebui să ne gîndim la UE.

-Cum vedeți eventualul plan de aderare în doi pași, adică aderă malul drept fără Transnistria. În general, este posibil așa ceva? Poate o țară să-și lase propria bucată de pămînt și să se ducă?

Acest lucru este posibil, dacă Guvernul ar trăda țara. Eu așa socot. Această variantă înseamnă trădarea țării. Noi, dacă am intra în UE, nu primim o linguriță, din care tot timpul vom fi hrăniți. Trebuie să înțelegem că, la fel ca și acum, vom lua credite, dacă noi vom avea o economie de sine stătătoare. De multe ori, se vorbește despre faptul că în România oamenii trăiesc mai bine și salariile sînt mai mari, dar nimeni nu ia în considerare că în România pe cap de locuitor sînt credite mai mari decît în Republica Moldova de 2,5 ori. Și repet, eu cred că noi, în primul rînd, trebuie să reunim țara.

-Dar e posibil? Cum?

Da, este posibil.

-30 de ani s-a discutat, în diferite formare, 1+1, 3+1, 5+2, 2+1, cu Rusia. S-a stabilit, a început evacuarea de muniții, dar totul s-a blocat și s-a oprit. E posibil de discutat cu Rusia și de soluționat acest conflict?

Eu cîndva am fost director al unei organizații de proiectare, pe vremurile sovietice, și am participat la crearea planului de dezvoltare pe mai multe domenii. Era vorba despre domeniul electronicii și radioelectronicii. Și atunci am înțeles foarte bine că în ultimele decenii ale Uniunii Sovietice, s-au făcut foarte multe ca economia să fie dezvoltată pe baza caracterului de sine stătător al teritoriilor, inclusiv cu scopul de a reduce din cheltuielile pentru transport. De aceea la noi s-a construit uzină metalurgică, centrala de la Cuciurgan, s-au construit multe uzine care produc mașini (tractoare, pompe etc.). Am avut o industrie foarte mare.

-Și a rămas doar pe malul stîng…

Nu tot a rămas acolo, au rămas și pe malul drept. Aici, bunăoară, am pierdut uzina de tractoare…

-Dar nu funcționează. Cuciurgan lucrează, uzina de la Rezina, dacă nu greșesc.

Cuciurgan lucrează, uzina metalurgică de la Rîbnița, lucru care este foarte important. Pentru că, dacă noi avem uzină metalurgică, noi avem ciment, avem nisip, avem tot pentru a construi aici, în interiorul țării. Însă noi trebuie să cumpărăm toate aceste materiale din altă parte.

-Da, dar noi nu avem acces la acest teritoriu.

De ce nu avem, avem acces. Cu cîțiva ani în urmă, majoritatea metalului, pe care îl prelucram aici era de pe malul stîng al Nistrului. Dar revenind la tema aderării, vreau să vă spun că aderarea R. Moldova la UE este, în primul rînd, o lozincă politică, care vrea să ne convingă că noi, atunci cînd vom adera la UE, deodată vom deveni cei mai fericiți și vom trăi foarte bine.

-Da, deodată, vom avea salarii de trei mii de euro. Nu știu cine ni le va da, dar le vom avea.

De unde să luăm așa salarii? Dacă nu va fi dezvoltată economia în interiorul țării, noi nu vom avea astfel de posibilități. Dacă luăm din țările europene, de exemplu, Olanda, vedem că este 100 de mii pe o persoană este PIB-ul, iar în Ungaria, dacă e să luăm după puterea de cumpărare, este cam 18 mii, în România cam tot așa este.

-Dezvoltarea este total diferită chiar și-n cadrul UE, dar cum ne reintegrăm cu Transnistria?

Dacă vrei să rezolvi o anumită problemă, tu trebuie să ai acest scop de a o rezolva. Dacă nu-l ai și dacă ai varianta de a intra în UE fără Transnistria, atunci pierzi. Dacă ai însă scopul să reunești țara, să crească deodată piața, volumul economiei, să avem energie electrică mai ieftină, pentru că Nistrul, care este cel mai mare în Europa, va deveni unul intern, întrucît, în prezent, el este ca Prutul, pe care noi, practic, nu-l folosim, dar dacă va deveni un rîu intern, vor putea fi dezvoltate foarte multe domenii: turismul, de exemplu, se vor dezvolta și satele din zonă.

-Da, dar acolo există un regim separatist, protejat de Rusia, pe care noi nu avem cum să-l schimbăm fără discuții directe cu Moscova.

Aș acum spuneam, în primul rînd, noi trebuie să ne punem scopul principal – reintegrarea țării. Apoi, scopul nostru este să intrăm în UE. Da, este foarte important, dacă noi aderăm, business-ul meu va crește de două ori. Dar, pe de altă, parte, trebuie să ne gîndim și la țara noastră, la teritoriile noastre. Acest conflict nu este unul etnic, religios, este unul politico-elitar, cu 35 de ani în urmă nu nu s-au înțeles elitele între ele.

-Politic, în primul rînd…

Da. Dacă vom avea scopul, despre care am menționat, vom înțelege că trebuie să discutăm cu Rusia. Cînd Kozak [n.r. – Dmitri Kozak, politician rus] a trîntit ușa și a ieșit din Președinție, aceasta a fost o Rusie, acum însă este o altă situație și poziția Rusiei aici este mult mai slabă decît atunci. Și noi ar trebui să ne folosim de această situație, trebuie să discutăm, poate și sînt anumite discuții, nu știu.

-Domnul ministru de Externe a confirmat că discuțiile cu Rusia sînt exclusiv la nivel de ambasador.

Iată poftim. Repet, este foarte important de discutat, trebuie să înțelegem ce se întîmplă în interiorul Transnistriei, ce cred elitele politice, de business de acolo. Noi știm că elitele de business sînt reprezentate de un grup de companii. Iată cu acestea trebuie de discutat. După care noi vom înțelege cum poate fi implicată și Rusia în discuții.

-Din toate discuțiile publice, se pare că unii de la guvernare au discuții foarte bune cu elitele din stînga Nistrului…

Eu cred așa: este foarte important să reunim țara și acest scop poate fi realizat în scurt timp.

Limba moldovenească – dulce grai …

-Sînteți născut în regiunea Odesa. Veniți dintr-o familie mixtă. Din cîte am citit, tatăl dumneavoastră a fost moldovean, iar mama cu rădăcini poloneze și ucrainene. Dacă greșesc, mă corectați.

Cînd am studiat arborele genealogic al mamei, am aflat că ea este poloneză-moldoveancă (rîde). Familia înainte de căsătorie a bunicii mele pe linia mamei era Voit – așa se numeau conducătorii entităților teritoriale în Moldova medievală.

-De unde se trage moldovenismul, în care atît de mult credeți?

În Ucraina, satul nostru este populat de moldoveni în proporție de 100%. Prima atestare a satului nostru datează din 1703. Cînd m-am născut eu acolo, în satul nostru erau doar moldoveni, dar școala era în limba rusă. Iar în satul vecin, de unde era tata, era și școală moldovenească. Cînd eram la școală, vorbeam în limba rusă, numai cum ieșeam de acolo, vorbeam moldoveneasca. Unii spun că vorbeam o limbă cu multe rusisme, nu, mai multe rusisme sînt în limba română decît la noi. Să luăm, de exemplu, cuvîntul «nisip» vine de la cuvîntul «сыпаться», la noi se spunea «anină», un cuvînt foarte vechi. Cînd, la noi în țară, s-au găsit nisipuri noi, cum s-a numit acea localitate? Anenii Noi. Sau să luăm cuvîntul «zăpadă» care provine la «падать». La noi se cheamă «omăt». Sînt foarte multe cuvinte, care au fost schimbate în procesul dezvoltării limbii române și au fost schimbate nefondat, artificial și acest lucru mă deranjează. Pentru că eu conștientizez că prin limbă poate fi înțeleasă mai bine și istoria. Cînd am venit în Moldova, eu nu cunoșteam așa de bine istoria ei, întrucît nu am studiat-o nici la școală, nici la universitate și cînd a început tot procesul acesta cu românismul la sfîrșitul anilor 80, eu am înțeles că trebuie să cunosc istoria: cine sîntem, români sau moldoveni. Și am început să citesc foarte multe cărți, am o bibliotecă foarte mare, cu lucrări despre istoria României, istoria Moldovei. Și vreau să vă spun că românii sînt mai liberi în expunere istorică. Sînt cărți, unde se aduc dovezi că totuși a fost o greșeală cînd s-a numit această țară România. Posibil însă că această denumire a jucat un rol bun: s-au unit două țări slabe cu 160 de ani și ceva în urmă, ei au aflat că sînt români, urmași ai unui imperiu puternic și, posibil, acest lucru a adus ceva bun pentru dezvoltarea României. Dar acum, cînd noi avem mai multe artefacte istorice, noi înțelegem că aici nu au fost romanii, că aici nu a stat nicio legiune. Noi înțelegem că Imperiul Roman nu avea o politică de romanizare, ei nu au romanizat pe nimeni. Ei, în primul rînd, țineau acoperișul într-un fel. Ei spuneau: trăiți în pace, credeți în ce dumnezeu vreți, vorbiți în ce limbă vreți, doar să fie pace.

-Și anual trimiteți la Roma ce se cuvine…

Buneii mei, părinții mei îmi spuneau că noi sîntem moldoveni și că vorbim moldovenește. Am cărți de istorie, am documente, unde este atestată limba noastră ca limbă moldovenească. Nicăieri în documente nu am găsit încă cum s-a numit limba la valahi, am presupus că poate s-a numit moldovenească și la dînșii…

-Noi acum în ce limbă vorbim: în moldovenească sau în română?

Moldovenească, 100%.

-Eu vorbesc în limba română, dar ne înțelegem foarte bine.

Trei piloni care stau la temelia dezvoltării țării

Da, ne înțelegem, eu sînt de acord, dar vreau să vă spun că eu am studiat cum se formează țări noi sau țările, care și-au întors independența cu ajutorul Vestului. Am luat, de exemplu, Iugoslavia. Acolo, s-a format Bosnia și Herțegovina, Muntenegru, Croația, Slovenia. Croații au spus deodată că limba noastră este croată, la fel a spus și Slovenia – la noi va fi limba slovenă. Prin 2007, a apărut și limba bosniacă. Tot cu cîțiva ani în urmă, a fost anunțată și limba muntenegreană. La referendum în Muntenegru, 90% din populație a votat că limba se numește sîrbă. Pe de altă, parte, în 2001, limba moldovenească a fost scoasă din codul internațional ISO [n.r. – Organizația Internațională de Standardizare]. De ce s-a făcut acest lucru? Acei, care cunosc tematica țărilor iugoslave, înțeleg că este foarte important pentru viitorul ei și pentru dezvoltarea sa ca denumirea țării, denumirea etniei majoritare și denumirea limbii să fie unice. La noi este altceva: cei care au format țara, care au propus stema noastră, denumirea limbii au lucrat, de fapt, împotriva acestei țări. Ei au introdus haosul aceste în mintea noastră: ce limbă vorbim, cine sîntem. Moldoveni sîntem de 700 de ani! Limba moldovenească o vorbim de 700 de ani! Clasicii literaturii noastre moldovenești pînă la sfîrșitul secolului al XIX-lea spuneau mai mult că limba noastră este moldovenească decît altceva. Vreau să vă mai spun și despre un alt aspect, care mă deranjează foarte tare: cînd cuvintele noastre vechi, care explică tare bine sensul sînt nefondat și artificial schimbate pe cuvinte străine. Și ne întrebăm de ce s-a făcut acest lucru? S-a făcut ca noi să ne obișnuim cu gîndul că sîntem un popor luat de nu știu unde, care s-a amestecat cu legionarii și, în rezultat, s-au format românii. Dar această situație ne taie istoria cu 2 mii de ani. Nu știu de ce se dorește deconectarea noastră de la trecut, lucru care se face inclusiv prin intermediul terminologiei. Dar și eu înțeleg, și mulți alți istorici din România, că sîntem unul din cele mai vechi popoare din Europa.

-Dar sîntem un popor comun, moldovenii și românii? Sîntem același popor?

Noi sîntem un popor comun, dar cu o istorie totalmente diferită.

-Fiecare a avut țara sa și evoluții diferite, dar sîntem un singur popor, vorbim aceeași limbă…

Doar o clipă. Să vă dau un exemplu, s-au format Rusia și Ucraina, ei sînt un popor?

-Evident.

Și noi tot așa sîntem un popor convențional. Care este stema Valahiei? Acvila, iar stema Moldovei este un bour, unul dintre cele mai vechi simboluri indo-europene. Este o întruchipare pămîntească a zeului suprem – Soarele. Este puternic, liniștit, muncitor. Sînt și multe țări, care explică de ce în Valahia era într-un fel, aici – în altul. Noi sîntem un popor, care însă trebuie denumit fie dacii, fie moldovenii. De ce? Pentru că românii moderni sînt educați pe baza culturii moldovenești. Clasica literaturii române este sută la sută clasica literaturii moldovenești.

-Ne trebuie o emisiune separată ca să dezbatem doar acest subiect. Fac o mică precizare. Credeți că politicul trebuie să pedaleze permanent pe identitate și denumirea limbii sau trebuie să lase oamenii să se identifice și să spună că vorbește română sau moldovenească, fiecare cum dorește?

Este o idee foarte bună.

-Politicul ar trebui să nu să se amestece…

Corect, dar timp de 30 de ani politicienii din partea dreaptă a Nistrului mereu s-au ocupat cu acest lucru: cine sîntem, ce limbă vorbim, făceau tot posibilul ca această țară să fie distrusă. Dar, așa cum spuneam, temelia acestei țări este denumirea unică a limbii, a etniei majoritare și a țării. Eu cred că aceasta este și temelia dezvoltării.

-În continuarea acestei teme, vreau să vă întreb, este adevărat că dumneavoastră ați pus la cale crearea paginii moldovenii.md?

Da. Noi am ajutat foarte mult.

-Care este scopul acestei pagini, pe care, de altfel, am și răsfoit-o.

Atunci cînd prim-ministrul României spune că limba moldovenească este inventată de Stalin [n.r. – Iosif Stalin, politician rus, revoluționar boleșvic, care a condus URSS], atunci mi se ridică părul pe cap. Sau acest lucru este o provocare sau el nu cunoaște istoria țării lui. Pentru a cunoaște istoria noastră adevărată, pentru a crea un fundament, de la care ne putem porni spre un viitor mai bun pentru această țară, am și creat acest proiect. La realizarea lui au participat vreo 30 de persoane, savanți, care nu vreau să le fie afișate numele, dar, de exemplu, acel savant, care a scris istoria a absolvit în prima decadă a anilor 90 Universitatea din Iași, el este istoric. A terminat studiile cu media 9.98 și a ieșit de acolo moldovean convins.

-Nu vor să se afișeze că vor avea de suferit, pentru că sînt blamați public pentru convingerile lor…

Ei nu au business, lucrează în instituții academice, de învățămînt și nu vor să aibă probleme.

Familia – valoare consfințită în Constituție

-Am răsfoit această pagină, am citit mai multe articole și am văzut Crezul Moldovenilor. Am citit mai multe puncte, poate fi atribuit oricărui om, seamănă și cu cele 10 porunci. Dar am văzut acolo că nu sunteți un susținător al tendințelor LGBT. Vorbim despre minoritățile sexuale. Ce vă deranjează mai exact la acest subiect?

Mă deranjează numai promovarea. Aceste persoane au o astfel de orientare. Eu nu am nimic împotriva acestor oameni, dar îi compătimesc, pentru că nu au posibilitate să creeze o familie cu copiii lor, cu generație care provine din sîngele lor, din genetica lor. Îmi pare rău pentru astfel de oameni. Posibil că nu mă exprim corect, dar sînt împotrivă ca să existe această propagandă. La ce ar trebui? Nu cred că este nevoie.

-Așadar, reieșind din aceste lucruri, la temelia unei societăți ar sta, în opinia dumneavoastră, o familie tradițională.

Da, așa cum este scris în Constituție.

-Am văzut o nouă directivă de la UE, care a stîrnit furie și am văzut că mai multe state s-au pronunțat împotrivă. Cumva statelor membre ale UE li se recomanda să legifereze căsătoriile între persoanele LGBT. Nu știu ce se va întîmpla că abia ia amploare fenomenul.

Trebuie să respectăm Constituția, în primul rînd, și noi nu trebuie să facem propagandă din această orientare.

Compatibilitatea dintre business și politică

-Ați candidat la Primăria Chișinău în 2015. Ați fost timp de un mandat întreg consilier municipal, apoi, în cel de-al doilea mandat, ați părăsit Consiliul Municipal Chișinău (CMC). Care au fost adevăratele motive, care au stat în spatele acelei decizii.

Eu am avut propuneri să intru și-n Guvern, și-n Parlament de multe ori, dar niciodată nu am acceptat acest lucru. Eu mă ocup cu un business, care are un trecut, un business, pe care trebuie să-l dezvolt. Cînd nu știu cum m-a convins Voronin să candidez, eu, în primul rînd, nu m-am gîndit să mă ocup cu politica. Cunoscînd foarte bine orașul nostru, pe care îl iubesc și-mi place cum este construit, cum este gîndit, îmi era foarte greu să văd degradarea lui. Dar știam ce trebuie de făcut ca să schimb lucrurile înspre bine și doar din acest punct de vedere eu am intrat în CMC, unde am reușit să facem multe lucruri. De exemplu, am elaborat un proiect de decizie, potrivit căruia nu se permite construirea a ceva în interiorul curților. De vreo 10 ani deja nu se întîmplă acest lucru. La fel, am aprobat un proiect de decizie, potrivit căruia nu se permite să construiești anumite anexe de-a lungul străzilor.

-La noi, erau foarte populare…

Și au mai rămas unele. Am pregătit tot ce este legat de prelucrarea deșeurilor. În acest sens, am pornit tot un proiect foarte interesant și multe altele. Avînd în vedere că eu nu mă ocup cu politica, dar m-am obișnuit să lucrez în Consiliu, am înțeles că se poate multe de făcut, mi-am dat acordul să intru din partea Partidului Socialiștilor, am fost pe locul doi după Ion Ceban și noi ne-am înțeles că eu intru și fac anumite proiecte, care să fie sută la sută proiecte municipale, fără business. Și una din condiții era să devin președintele unei comisii, dacă s-a primi. Eu am devenit președintele Comisiei arhitectură, construcții și probleme funciare. Fiind în această postură, nu am făcut prea multe, pentru că nu prea am găsit limbă comună cu arhitectul-șef și am avut probleme cu cineva. Atunci cînd a început războiul, pentru prima dată în ultimii 20 și ceva de ani, am fost cu soția în Rusia la un sanatoriu. Pe 22 februarie, noi am venit acolo, pe 24 a început războiul și noi cumva în trei zile tare greu am reușit să ne întoarcem acasă. V-am spus că aveam și rude acolo, care trebuiau aduse aici, a fost foarte greu. De exemplu, în Moloceansk, regiunea Zaporojie, la părinții soției, armata Rusiei a fost la ei în curte în trei zile. Și de toate aceste probleme m-am ocupat eu, mi-am spus că sînt probleme mai importante și pentru familia mea, și pentru viitorul companiei noastre. Deodată a intrat în criză și businessul nostru, nimeni nu înțelegea ce va fi. De aceea cînd am ajuns la Chișinău, deodată, am scris cerere și am ieșit.

-Dar mai departe ce planuri aveți? Și vă întreb direct, este adevărat că partidul recent creat Alianța «MOLDOVENII» îl are în spate pe Vasile Chirtoca, ideile și sprijinul său financiar? V-am văzut participînd la evenimentele acestui partid, fiind unul dintre liderii vorbitori și cel mai cunoscut om de acolo. Ce vă leagă?

Așa cum v-am mai spus, eu cred în viitorul acestei țări, care nu s-a format întîmplător. Poporul acesta moldovenesc este cel mai vechi în Europa, cu una dintre cele mai dezvoltate și bogate culturi naționale. De exemplu, puțini oameni cunosc că în vremurile sovietice Academia de Științe a acumulat 12 volume cu mituri, legende, povești populare moldovenești. Dacă e să ne referim și la portul moldovenesc, la fel, este unul bogat și frumos. Eu cunosc și alte culturi populare din Europa, dar știu că cultura noastră este una dintre cele mai bogate cu o limbă frumoasă. Această țară are tot temeiul să existe și să se dezvolte. Și eu cred că tot ceea ce fac politicienii în această țară, trebuie să fie făcut doar reieșind din interesele acestui stat. Noi trebuie să cunoaștem aceste interese ca țara să se dezvolte. Am cunoscut o echipă de tineri, care au aceeași atitudine, sînt moldoveni, trăiesc aici, în țară, unde fac ceva, creează ceva și iată i-am susținut pe ei, ideile lor, care urmau să se bazeze pe ideile site-ului moldovenii.md și să creeze acest partid. Nu eu am fost inițiatorul, dar mi-a plăcut ideea și i-am ajutat. Pe site-ul acestui partid sînt ideile formațiunii, care mi se par destul de interesante. A fost creată și o carte Strategia Dezvoltării…

-Da, am văzut-o și chiar am examinat capitolul ce se referă la industrializare, pentru că puține formațiuni au industrializarea în planul lor de dezvoltare.

Atunci cînd văd prostiile, care se fac și să mă scuze conducerea țării că mă exprim astfel. Dar vedem cum se lichidează școli, iar atunci cînd se întîmplă acest lucru, se lichidează și satele, unele dintre care au cîte 500-600 de ani. Acestea nu sînt deloc cheltuielile, pe care noi am putea economisi. Trebuie găsite alte variante, pentru că școală trebuie să fie în toate satele. Dacă noi conducem țara, reieșind din situația că va fi numai mai rău, atunci procedăm corect, închidem tot. Dar dacă noi conducem țara, reieșind din situația că trebuie să fie mai bine, că avem proiecte, strategie cum să fie mai bine, atunci trebuie de păstrat acest lucru.

-Un exemplu: s-a reparat o școală, s-a investit, s-a făcut sala de sport și peste un an s-a închis.

Este un nonsens. Repet, nu aici trebuie să se facă economie de cheltuieli. Dacă e să vorbim despre raioane, ele s-au format ca centre industriale, în jurul lor fiind cîte 30-35 de sate, cu un bun sistem de transport. Așadar, aceste centre de industrie trebuie să fie păstrate, dezvoltate. Avem un sistem teritorial-administrativ foarte bun, de care nu trebuie să ne atingem.

-Dar în condițiile, în care ne confruntăm cu o criză demografică fără precedent și nu se prevede nicio ameliorare, nu știu prin ce minune s-ar întoarce cineva sau să avem un boom demografic…

Noi așa conducem țara, dacă țara este condusă, reieșind din faptul că va fi mai rău, atunci poate guvernarea este cazul să se ocupe cu altceva.

-Domnule Chirtoca, de ce nu mergeți deschis în politică și nu faceți ceea ce credeți că ar ajuta această țară?

Au fost pornite multe proiecte și de business, și romantice, așa cum le spun eu. Cred că într-un astfel de mediu voi fi mai eficient decît în politică. Aceasta este cauza.

-Să trecem și la partea, care îi interesează în mod deosebit pe moldoveni, piața auto. Ce prognoze aveți referitor la prețurile pentru mașini și ce recomandați moldovenilor, care vor să-și facă o achiziție: să o cumpere anul acesta sau să o lase pe la anul?

V-am spus deja că l-am cunoscut pe actualul prim-ministru cu 20 de ani în urmă și mi s-a creat o părere ca fiind o persoană serioasă, așa și este, și dacă el a spus că nu va fi introdus TVA, înseamnă că așa și va fi. De aceea, de ce să ne grăbim, dacă TVA nu va fi, dacă prețul nu se va majora, nu trebuie de luat credit pentru a cumpăra o mașină. Dacă ai timp, trebuie să aștepți. Pe de altă parte, de ce să nu cumperi, sînt foarte buni vînzători de mașini, care își fac lucrul tare bine. Am mulți cunoscuți și prieteni, care se folosesc de serviciile noastre și cumpără mașini de la noi și foarte rar cineva este nesatisfăcut de serviciile noastre, poate o dată în an cineva mă sună și-mi spune că iată ceva acolo s-a întîmplat. Majoritatea însă mă sună și-mi spun «mulțumesc» și că deservirea este bună.

Așteptări de la anul 2026

-Dar, din prognoze, în 2026 nu ne așteptăm la mari schimbări de prețuri?

Eu cred că nu.

-Cum va fi anul 2026 pentru Republica Moldova? În presa internațională, se fac prognoze și un economist a menționat că va fi un an foarte greu.

Eu cred într-un viitor mai bun. Eu sînt un mare optimist.

-Unul incurabil…

Reieșind din situația că nu va fi mai rău și pornind cîteva proiecte investiționale și-n domeniul întreprinderilor industriale, și-n domeniul dezvoltării business-ului auto. Că tot veni vorba, poate ați văzut pe 14 noiembrie noi am dat în exploatare un centru auto LOTUS, o companie, care a fost cumpărată de Geely (China), dar care este o companie engleză. Noi le oferim oamenilor posibilitatea să cumpere și cu 10 mii de euro mașină, și cu 300 de mii de euro că doar nu este vinovat că are 300 de mii de euro (rîde). De ce să meargă undeva departe să cumpere această mașină, mai bine să o cumpere aici, în țară. Eu îi poziționez la un nivel și pe unii, și pe alții și trebuie să-i respectăm în aceeași măsură. În anul, care vine, avem în plan să deschidem două centre auto noi: unul la Cahul, unul la Bălți și, posibil, încă unul la Chișinău. Nu știm încă precis, ducem tratative. Noi credem într-un viitor mai bun și facem tot posibilul să fie așa. Înțelegem foarte bine că pentru un viitor mai bun noi trebuie să ne consolidăm ca națiune, să ne cunoaștem istoria. Românismul are o mare problemă: tot ceea ce se face timp de 160 de ani în domeniul istoriei, arheologiei se duce pe o cale falsă. Noi căutăm dovezi la o decizie, pe care am luat-o greșit: denumirea țării și națiunii, aceasta este o mare problemă. Aceasta nu este antiromânism, am mai spus-o că pentru mine 1 decembrie este sărbătoare, pentru că țara noastră frățească și-a reunit teritoriul său istoric, populația, ceea ce este sărbătoare pentru mine. Dar sînt și lucruri, care mă deranjează, de aceea noi trebuie să cunoaștem istoria noastră, trebuie să ne mîndrim cu ea, cu denumirea limbii, a țării, pe care trebuie s-o dezvoltăm. Pe site-ul moldovenii.md, este un Dicționar Rus-Moldo/Român, noi nu separăm limba. Și acolo, în dreptul cuvîntului în rusă, sînt 3-4-5 cuvinte moldo/române, cuvîntul vechi moldovenesc este semnat cu roșu, bucureștean – cu albastru și comun cu negru. Ce fac frații noștri? Ei nu folosesc cuvintele noastre vechi, ei folosesc cuvinte luate de la străini. Dar noi trebuie să păstrăm cultura noastră, limba noastră originală și pentru frații noștri români.

-Pe această notă optimistă, încheiem discuția noastră, dar eu o să vă aștept cu mult drag la noi în studio pentru a dezvolta toate temele, pe care le-am abordat pe scurt. Cred că aveți încă foarte multe de spus. Vă mulțumesc foarte mult.

Vă mulțumesc și eu.

Preluat de la: Noi.md