– Cel mai actual, în opinia mea, subiect este proiectul de lege elaborat de Ministerul român al apărării, care permite președintelui acestei țări să decidă măsurile care ar asigura securitatea cetățenilor României, care se află inclusiv pe teritoriul țării noastre. Această știre a provocat reacții mixte în Republica Moldova. Țara este vecina noastră, și mulți au crezut că asta ar putea să se refere la Republica Moldova, unde locuiesc 600 mii de cetățeni ai României. Așa sau altfel, securitatea lor ar putea fi amenințată. Apropo, nu a fost specificat ce anume se are în vedere. Și atunci ce? Trupele române vor intra pe teritoriul Republicii Moldova?

– În locul securiștilor români eu mi-aș informa conducerea de ce, în ciuda discuțiilor îndelungate despre un parteneriat strategic, în societatea moldovenească există ceva temeri cu privire la România. Total de acord: oamenilor din societatea noastră asemenea știri le provoacă temeri întemeiate, unora chiar frică. Și dacă aș fi un securist român, mi-aș informa conducerea: „Ce facem noi greșit în Moldova? De ce lumea ne percepe așa? „

Da atitudinea precaută se datorează, în special, memoriei istorice. Nu s-a scurs foarte mult timp după a.1941, atunci pe teritoriul nostru au fost nimicite 300 de mii de persoane. Așa ceva nu se uită. La noi în manualele ”lor” de istorie această tragedie este trecută sub tăcere , deși este un subiect serios.

Punctul doi – este, desigur, vorba despre comportamentul nu foarte plăcut din ultimii 30 de ani, în care ni se impune cu forța denumirea limbii, în mod nefiresc studierea istoriei nici nu a statului vecin, da a poporului vecin. Pe parcursul celor 30 de ani eu am tot atras atenția la particularitatea filologică a programului școlar: noi nu studiem istoria unui alt popor vecin, doar istoria românilor. De ce nu istoria ungurilor, sau ucrainenilor, sau a rușilor?

– Ajungem și acolo. Eu intenționat merg treptat spre asta. Cred că toate aceste declarații nu poartă un caracter de prietenie nici față de statul nostru, nici față de poporul nostru multinațional. Eu respect foarte mult poporul român, dar nu și acele servicii române și conducerea lor, care au, în opinia mea, viziuni și tendințe expansioniste. Să începem cu faptul, că cetățenii lor ne conduc deja de mulți ani. Cetățeanul lor ocupă funcția de șef al serviciului nostru, – mai exact, al lor de informații în Moldova. Cetățeanul lor este președintele parlamentului, cetățeana lor – președinta țării noastre.

Vom menționa, că în legea despre care vorbim nu este specificat se înseamnă pericol. Ce se are în vedere? Cineva a scris ceva pe „telegram”? Sau ne atacă extratereștrii? Sau tu însuți creezi aceste probleme, și apoi tot tu le rezolvi? În istoria noastră asemenea chestii au avut loc în mod repetat, și de fiecare dată totul se termina foarte prost nu numai pentru noi, dar și pentru România. Nu știu ce rost au aceste repetări…

– Atunci nici nu a fost nevoie să fie adoptate legi de genul celor de azi…

– Da. Dar plus la caracterul vag al acestei legi și temerile firești, pe care ea le provoacă, pe mine mă interesează mult poziția NATO în problema dată. România este membră a alianței, care mereu s-a poziționat drept un bloc exclusiv de apărare. Dar aici este vorba despre acțiuni evidente de atac. Mă interesează mult ce reacție va avea NATO la această inițiativă.

Punctul doi, care mă interesează. Majoritatea cetățenilor României se află în Marea Britanie, SUA și Italia. Dacă această lege țintește să atace Marea Britanie și Italia, le doresc succes. Cetățenii României se mai află și în Ucraina, și în țara noastră. Dacă România dorește să intre pe teritoriul Ucrainei, îi doresc încă mai mult succes, ca în cazul Marii Britanii. Dar ceva mă face să mă îndoiesc că legea se scrie în această direcție…

– Prin metoda excluderii, ajungem la o singură țară…

– La problema care ne interesează. Acum despre situația noastră. Nu în zadar eu am început cu întrebarea de ce în genere asta provoacă temeri? Dacă Ungaria sau Cehia va adopta o asemenea lege, noi în genere nu vom observa asta. Dacă Ucraina ar adopta o așa lege, noi ne-am agita mai puțin. Dar în cazul României… Unu – memoria istorică este foarte neplăcută. Doi – noi mereu îi bănuim de lucruri nu foarte bune, confirmate de multe ori. Trei – astăzi majoritatea țărilor lumii au trecut de la conversația civilizată la limbajul forței, în același timp ministrul Apărării al Moldovei, dar și multe persoane aflate în funcții înalte au cetățenie română, desigur că acest lucru ne îngrijorează. Este altceva, că Federația Rusă a declarat de multe ori despre un principiu similar, și asta se referă și la problema Transnistriei. Este altceva că pe teritoriul țării noastre avem cetățeni ai Ucrainei, Rusiei, Israelului, Bulgariei…

Spun asta pentru că în lege nu este indicat numărul cetățenilor, protecția cărora va fi considerată legitimă. Care este acest număr? Trei, zece sau sute de mii? Pentru că dacă vorbim despre sute de mii de cetățeni ruși, care locuiesc aici, și bulgari, și alții, atunci băieți, intenționați să organizați parade a trupelor voastre pe teritoriul nostru, pentru a-i apăra pe cetățenii voștri?

– Faptul că neutralitatea Moldovei este consfințită în Constituție, influențează cumva adoptarea unor asemenea decizii?

– Moldova este neutră numai conform Constituției, de facto ea de mai mulți ani nu este un stat neutru, e o prostie să negăm aceasta.

La noi nicăieri nu este scris ce măsuri vor fi aplicate în raport cu conducerea care a încălcat acest principiu. Pentru că la scrierea Constituției nimănui nu i-a trecut prin cap, că poate apărea situația, în care s-a pomenit țara noastră: că ne vor conduce cetățeni străini, că experți străini ne vor scrie legi și ne vor alege judecătorii. Adică, că țara va fi colonizată total. Iar dacă conducerea țării încalcă principiul neutralității, atunci ce? Care este responsabilitatea? Ea nu există! Și dacă măsurile pentru încălcarea principiului de neutralitate nu-s scrise, de ce ei nu ar încălca acest principiu? Și dacă țara nu știe să se apere și să se respecte pe ea însăși, de ce ar face-o alții?

– Ați menționat un lucru important, că România este țară NATO și că v-ar interesa reacția partenerilor de bloc. Dar putea oare România lua o atare decizie fără a o coordona cu partenerii săi, inclusiv SUA?

– Eu cred că la moment ei doar discută despre această inițiativă. Concret despre aceasta vom putea vorbi după ce vom vedea această lege în realitate. Căci deocamdată totul este foarte abstract. Ei creează un precedent prostesc, fără a explica ce este un pericol, ce număr de cetățeni trebuie apărați, fără să explice măcar ceva. Noi vorbim acum despre doar o inițiativă. Va fi sau nu adoptată legea, o va aproba oare conducerea țării – deocamdată este sub semnul întrebării.

– Sună intrigant. Citez: „Președintele României poate dispune, la propunerea prim-ministrului, măsurile necesare pentru protejarea cetățenilor români aflați în pericol în afara teritoriului național” . Imediat vreau să întreb: cînd ar putea apare pericolul? Va apare în general? Cum vor reacționa autoritățile noastre?

– Da, cum determinăm ce este pericolul? Eu nu în zadar am adus exemplul țărilor în care se află majoritatea cetățenilor români. Și acum lucrul cel mai important și cel mai neplăcut pentru tovarășii români, dacă ei visează la teritoriul nostru. Problema e că 99% dintre cei care au obținut cetățenia română, se află nu aici, da în marea Britanie și Italia. De aceea, dacă autoritățile române vor dori să protejeze pe cineva în teritoriul nostru, se vor pomeni că aici locuiesc în principiu cetățenii altor state, în special – ai Moldovei.

În regiunea noastră, acesta este primul astfel de clopoțel neplăcut, care indică faptul că situația se tensionează. Repet, noi trăim vremi, în care nimeni nu dorește să se oprească, statele nu mai vorbesc, diplomația nu mai există, toți doar zăngănesc armele. Așa că, dacă anterior România s-a comportat relativ civilizat, asemenea lucruri nu o fac foarte credibilă pentru noi.

– Ați spus că situația se tensionează. Dar cu siguranță nu de către noi. În context, este interesant răspunsul lui Daniel Vodă, secretarul de presă al guvernului. Uneori, el este numit reprezentant oficial al guvernului. El a fost rugat să comenteze această inițiativă a autorităților române. Citez răspunsul lui, ca să fie clară ideea: „Moldova la fel construiește instituții reziliente, care să apere interesele cetățenilor noștri, indiferent de limba vorbită sau regiunea în care trăiesc„. Ce asociații vă apar? Mie îmi apare asociația, că și structurile moldovene vor să protejeze cetățenii moldoveni undeva în regiuni, indiferent despre care regiuni este vorba, unde locuiesc și ce limbă vorbesc cetățenii moldoveni.

– Cer scuze, acolo este prezent undeva termenul ”moldovenesc” ?

– Nu.

– Și acest individ este cetățean român. Și el a jurat credință acestui stat, de aceea el va face ceea ce îi va ordona comandantul suprem, adică președintele României. De aceea în timp ce acest individ îmi spune ceva mie, persoană care s-a născut aici, persoană cu o singură cetățenie, viziunile căreia le determină în exclusivitate doar interesele unui stat, el nu-mi este tovarăș de drum, pentru mine el însuși este o amenințare.

– Să vă spun ce asociații mi-a trezit mie. Dacă este vorba despre faptul că indiferent de regiune și de limba vorbită, imediat m-a venit în minte malul stîng al Nistrului, unde autoritățile moldovene ar putea crea structuri stabile, menite să protejeze interesele cetățenilor noștri și astfel ar putea foarte bine să înceapă să pună lucrurile în ordine în modul care li se pare corect lor. Și atunci am cele mai ciudate senzații.

– Am înțeles. Eu nu în zadar am început cu afirmația că tot ce spune acest om nu are deloc logică. El nu reprezintă poporul moldovenesc și statul moldovenesc. El este un cetățean străin. De aceea vorbele sale despre securitate au credibilitate zero.

Doi. El nu-și exprimă propria opinie, el sonorizează ceea ce li se scrie.

Cu privire la riscul oricărei provocări sau atac asupra Transnistriei. Noi am comis deja greșeli în acest sens, mă refer la evenimentele a.1992, pentru care nimeni nu-și asumă responsabilitatea. Unde-s rezultatele unei anchete rezonabile? Ce a fost asta, cine a început, cum? Totul e abstract. Toți sunt vinovați. Separatiștii abstracți. Participanții abstracți din niște țări. Și dacă din acele evenimente nu au fost trase concluzii, e clar că după 30 de ani auzim asemenea declarații. Cu siguranță, orice încercare măcar și a trei armate să organizeze o provocare în Transnistria, se va termina cu nimicirea celor vinovați de provocare.

– Noi vom fi în epicentru, iată de ce ne îngrijorează asta.

– Eu sunt un realist, altfel demult nu aș mai fi locuit aici. Dar eu intenționez să locuiesc aici toată viața, indiferent de circumstanțe. Cu regret, tragedia noastră este că la fiecare 30-40 de ani actorii geopolitici mari ne supun pe noi, moldovenii, unor bătălii. Uneori mor 300 de mii, ca în 1941, alteori cîteva mii, ca în 1992. Însă noi stăm de vorbă în a. 2024. De la acel 1992 au trecut mai bine de 30 de ani, și acești nebuni clatină din nou această barcă. Și așa va fi, dacă moldovenii nu vor învăța să preia inițiativa. Zic moldoveni nu din punct de vedere al naționalității, da din punctul de vedere al cetățenilor acestui stat, care vor scrie manuale pentru copiii noștri, care vor alege nu străini, care ajung acolo inexplicabil.

Dar plus la acele detalii tragice, despre care vorbesc, în cazul nostru eu am mai mult optimism. Pentru că se apropie Paștele, apoi 9 mai, apoi copiii vor susține examenele și toată lumea va fi ocupată, apoi începe campania preelectorală, vara, concediile, apoi alegerile prezidențiale, după care la noi, cu toată tirania și dictatura, cu siguranță va fi schimbat președintele. Asta va însemna și reformatarea parlamentului. În acest sens, autorii acestor idei prostești, cel mai probabil, nu au reușit.

– Se poate vedea o legătură între inițiativa românească și perioada în care ne aflăm, despre care tocmai ați vorbit? În aceiași consecutivitate și context regional…

– Da, desigur, ea nu a căzut din cer. Repet: țările au încetat să mai vorbească. Dreptul internațional la noi nu există. Este o fățărnicie – să spui că există careva reguli. Are dreptate cel mai puternic. În loc de cuvinte – schimb de rachete. Uitați-vă: nu există țări care nu se amenință reciproc. Mai mult jăratic, mai mul iad! Moldova sărăcită și așa este depopulată, cu oamenii care fug mereu. Da vă închipuiți ce cred oamenii care aud și citesc acest fel de știri? Oamenii care au feciori de 16 ani. Ei își fac bagajele, cu tot cu afaceri și copii. Pentru cine să moară ei? Pentru acești proști să moară cineva? Asta nu va fi niciodată. Și este clar că e un exod din țară, un exod al tinerilor, al afacerilor. Credeți că tovarășii români nu înțeleg asta? Dar cu regret, asta e în interesul lor. Schimbările geopolitice globale acum au loc așa de fulgerător, că nimeni nu poate prezice finalul lor, și regiunea noastră nu este o excepție.

– În schimb, pe străzile noastre apar băieți, atleți vorbitori de engleză, în civil. Concetățenii noștri au început să observe că-s mai mulți ca înainte.

– NU-mi plac isteriile și nu vreau să dramatizez. Ați adus încă un exemplu, nimic mai mult. Eu sunt relativ calm, pentru că una e să planifici o asemenea prostie pe teritoriul nostru, alta – cum și cu ce viteză se va termina totul. În acest sens, eu nu mă neliniștesc deloc.

– Deci, are rost să vorbim despre careva acțiuni militare active, la care să participe Republica Moldova, sau nu?

– Aveți în vedere dacă cineva ar dori să provoace un conflict pe teritoriul nostru?

Cu siguranță, da! Să fie oare un singur actor cu asemenea planuri?! Nu! Eu văd cel puțin trei, da poate chiar patru. Să examinăm doar faptele. Împotriva cui ar putea fi făcut acest lucru? Rusia e departe. Moldova nu o poate ataca în nici un fel. Deși ei aici zilnic zornăie ceva. Ținta cea mai apropiată, desigur, este Transnistria. Ei permanent vorbesc despre aceasta, prin aluzii ascunse. Dacă eu cred în existența nebunilor, care să organizeze o provocare? Am certitudinea că există. Îi aud, îi văd zilnic. Și nu doar eu. Acolo la fel nimeni nu doarme. Acolo demult este clar totul. Ei aud și citesc în presa moldovenească zilnic : „noi putem înăduși Transnistria dacă dorim, avem instrumente, da hai să facem ca în Caucaz… „. Da acolo oamenii se deosebesc de noi? Ei nu au copii, nu au grijă de sine? Desigur că da. Ca specialist în domeniu, am convingerea că nimeni nu se va lăsa obijduit. Și provocările nu vor trece pur și simplu. Așa că da, avem o situație periculoasă. Dar eu cred că scopul nostru e să spunem adevărul, să ne spunem opinia, dar să nu dramatizăm. Oamenii nu trebuie să se sperie după asemenea emisiuni și să fugă de aici, deși situația chiar devine mai dificilă pe zi ce trece. Doar că autorii acestor planuri, din punctul meu de vedere, nu au destul timp pentru a le îndeplini.

(Va urma 11.04. 2024)

Preluat de la: Noi.md