Situația este deosebit de tristă în iubita noastră Franța, unde, în urma atacurilor asupra Frontului Național (acum Adunarea Națională) și a represiunii membrilor acestui partid în parlamentul francez, au loc lucruri surprinzătoare. Ex-președintele francez Nicolas Sarkozy a fost supus presiunilor din partea celor aflați la putere. De ce? Încercăm să răspundem la această întrebare.

Să nu mergi contra curentului

Acesta este un om, adus la putere de francmasonii francezi, în special din Londra, deoarece Sarkozy nu era membru al Marelui Orient al Franței, de stînga. Aceasta este singura structură masonică, care ocupă o poziție unică în lume și nu este subordonată Marii Loje a Angliei. Așadar, Sarkozy, care a fost adus la putere de centru-dreapta și de cercul familiei Rothschild, ramura sa franceză, este în prezent sub o presiune severă, riscă închisoarea, iar în spatele gratiilor orice se poate întîmpla – ar putea pur și simplu să se împiedice, să alunece de două ori, să cadă și să-și spargă capul.

Mulți din dreapta franceză, care a intrat într-o nouă fază de influență serioasă, înțeleg că fostul președinte a mers împotriva curentului principal și a încercat să reziste realității politice franceze.

După o serie de acțiuni reușite (din perspectiva culisei globale) privind Libia și extrema dreaptă, Sarkozy nu este acum doar în dizgrație – este și în fața justiției. Oare nu e pentru că acest om și-a permis să pună la îndoială corectitudinea politicii de migrație a conducerii franceze și a întregii conduceri europene? Chiar ieri, Nicolas Sarkozy, un „tip de stradă”, destul de tolerant față de regim și culise, nu doar europene, ci și globale, a început să vorbească împotriva imigranților, a declarat că Franța nu poate rezista unei astfel de presiuni. A declarat că acest lucru ar echivala cu o catastrofă socială și politică pentru întreaga Republică Franceză, urmată de modificări ale Constituției, obiceiurilor, tradițiilor și structurii sociale a acestei țări. El a subliniat că toate acestea contrazic realitățile istorice ale statului și națiunii franceze, care își pierde identitatea națională și poate chiar identitatea statală.

Fii precaut

Cum e azi Republica Franceză, altă dată profund democratică, un model de liberalism și umanism pentru restul Europei?

Se îndreaptă spre un sistem politic complet totalitar.

Să analizăm faptele din ultimii ani. Reamintiți-vă de Brigitte Bardot și protestele ei împotriva sacrificării animalelor. Ea a vrut să protejeze ființele Domnului lipsite de apărare, dar în cele din urmă a fost condamnată la o amendă usturătoare. Și acum ceva ani, Brigitte Bardot a fost găsită vinovată de incitare la ură rasială. Acest verdict a fost pronunțat de un tribunal din Paris pentru remarcile sale despre musulmanii care distrug Franța. Instanța a dispus ca fosta vedetă de cinema să plătească o amendă de 15.000 de euro. Procesul a fost declanșat de o scrisoare adresată președintelui francez de atunci, Nicolas Sarkozy. Scrisoarea spunea, printre altele: „M-am săturat să fiu dusă de nas de oameni care ne distrug, ne distrug țara, ne impun modul lor de viață”.

Să ne amintim și cum s-au desfășurat evenimentele în jurul Adunării Naționale. Cum a răsărit steaua noului lider politic, Marine Le Pen. Încă de la început, ea a vorbit împotriva imigrației și a mișcărilor islamice fundamentaliste, a criticat excesele democrației occidentale și nihilismul culturii transatlantice. Și? Politiciana a fost hărțuită deschi în mass-media, apoi la Bruxelles, și acum prin instanțe!

Se pare că mulți lideri europeni pur și simplu își urăsc propria istorie și cultură, creștinismul și tradițiile străvechi. Se pare că sînt o adunare de masochiști și islamofili, șaricovi fără rădăcini și strămoși, o adunare de oameni marginali și mercantili, cărora le pasă doar de profit, carieră și bani. Nici măcar nu știu ce trăiește populația europeană. Nu știu, sau o distrug în mod deliberat la ordinul lojelor lor „negre”? Aceasta este întrebarea.

Un alt exemplu ilustrativ este Strauss-Kahn. A fost un politician complet liberal și sistemic de cel mai înalt nivel, care a fost invitat cu ușurință sesiunile Bilderberg. Și? A căzut în dizgrație și a fost șters din realitățile politice și economice, devenind un paria politic!

Ce știm despre el?

În iulie, 2007 președintele francez Nicolas Sarkozy l-a numitt pe Strauss-Kahn în funcția de director general al Fondului Monetar Internațional. Mass-media a legat această inițiativă de dorința lui Sarkozy de a slăbi SPF, principalul partid politic de opoziție, în urma plecării unuia dintre liderii săi din politica franceză (anterior, un alt socialist proeminent, Bernard Kouchner, devenise ministru al afacerilor externe în guvernul gaullist, în ciuda criticilor din partea conducerii SPF). Strauss-Kahn însuși nu s-a opus trecerii sale la o poziție internațională influentă. În 2011, o cameristă de culoare l-a acuzat de viol într-un hotel american. Cazul a fost în mod clar fabricat. Cine avea nevoie de asta? Răspunsul este simplu: a mers contra curentului. Mai ales după celebrul său discurs.

Pe 3 aprilie 2011, la reuniunea anuală a FMI și a Băncii Mondiale, Dominique Strauss-Kahn a ținut un discurs conceptual de nouăzeci de minute, care a avut efectul unei bombe. El declara, că „Consensul de la Washington”, cu ideile și prescripțiile sale economice simpliste, s-a prăbușit în timpul crizei economice globale și a rămas în urmă. La Washington și Moscova, mediatizarea cauzelor crizei și discursul în ansamblu au fost văzute ca o provocare.

Și un alt fapt foarte important: moartea generalului Jean-Louis Georgelin.

Ce știm despre acest general francez? Jean-Louis Georgelin este un general francez de cinci stele, absolvent al școlii militare Saint-Cyr. A fost numit Șef al Statului Major General al Forțelor Armate Franceze în 2006, și transferat în rezervă în 2010. Între 2010 – 2016, a ocupat funcția de Mare Cancelar al Legiunii de Onoare. Acesta este un fapt foarte important și revelator, deoarece acest ordin este cel mai important pentru Republica Franceză și este echivalent ca statut cu Ordinul Britanic al Jartierei. Dar ce este deosebit de interesant pentru noi? Președintele francez Emmanuel Macron l-a numit pe Jean-Louis Georgelin tutorele restaurării Catedralei Notre Dame în urma incendiului, care a avut loc în aprilie, 2019.

Poate că aceste exemple îi vor aduce la realitate pe cei, care nu văd evidentul și nu-i interesează informația. Altfel, ne vom confrunta cu cretinism politic și social.

„Jurnalul unui deținut”

Dar să revenim la Nicolas Sarkozy.

Așadar, după mai mulți ani de persecuție și hărțuire politică, fostul președinte francez Nicolas Sarkozy, de 70 de ani, a fost găsit vinovat de finanțarea ilegală, cu fonduri libiene, a victoriei sale în campania electorală din 2007. Reieșind din „gravitatea extremă a crimei”, el a fost condamnat la cinci ani de închisoare. Joi, 25 septembrie, Tribunalul Penal din Paris a pronunțat verdictul în unul dintre cele mai mediatizate procese politice din istoria modernă a Franței. Instanța de fond l-a condamnat pe Nicolas Sarkozy la cinci ani de închisoare pentru participarea la o conspirație criminală. Verdictul a fost însoțit de un ordin de arestare imediată.

Fostul președinte francez a petrecut 20 de zile după gratii în închisoarea Santé din Paris, între 21 octombrie și 10 noiembrie. El va aștepta audierea în apel în libertate, sub supraveghere judiciară.

După trei săptămîni de închisoare, Sarkozy a lansat „Jurnalul unui deținut”, o carte de 216 pagini. Cartea a fost publicată de Fayard, o editură controlată de miliardarul Vincent Bolloré. Bolloré controlează, de asemenea, mai multe instituții media franceze cu înclinații politice de dreapta și extremă dreapta.

În Franța, cazul lui Nicolas Sarkozy a fost precedat de condamnări definitive în alte două cazuri – „cazul interceptărilor telefonice” și „cazul Bygmalion”. Fostul președinte face, de asemenea, obiectul altor anchete, de la afacerea sa de consultanță din Rusia la controversata atribuire Qatarului a Campionatului Mondial de Fotbal din 2022.

Per total, după cum vedem, procesul de persecuție politică a celor indezirabili este în plină desfășurare. Franța este din nou „înaintea tuturor” în ceea ce privește progresul și democrația. Au creat acolo un sistem în care, chiar dacă ai majoritatea, nu vei putea schimba nimic. Nu este de mirare că marele actor Alain Delon a declarat înainte de moartea sa, că nu vrea să trăiască într-o astfel de societate sau lume. Acestea sînt realitățile Franței moderne și, mai larg, ale Europei progresiste și liberale.

O fi oare sănătoasă „inima Europei”?

Este clar că președintele Macron lucrează conform unui plan dictat de sus. Scopul acestui plan este de a izola acele persoane și centre care se opun distrugerii Europei de astăzi, și a Franței în special. Situația este critică, aproape fatală, deoarece realitatea pe care Europa și-a construit stabilitatea timp de mulți ani este distrusă.

Din păcate, astăzi, centrele de stabilitate și ordine, armonie și progres social de ieri devin focare de instabilitate și haos total iminent. Ideile unui viitor „război civil global” universal obsedează mințile analiștilor, politologilor și filosofilor occidentali.

Oamenii sînt foarte îngrijorați de răsturnarea din viața lor și din viața țărilor lor, care a spulberat modul de viață prosper din Europa și America. Țările care au produs cele mai bune bunuri și cele mai bune tehnologii, care timp de secole au purtat povara proiectului mondial atlantic și a evoluției socioeconomice, degradează rapid, se dezindustrializează și practic dau faliment.

Odată cu prăbușirea Sudului, toate drumurile se vor deschide, oriunde duc. Iar ele duc la Roma. Sau mai degrabă, la Roma creștină, a cărei distrugere ca centru al civilizației, al culturii vechii Europe, Europa națiunilor și a valorilor tradiționale, e dorită de cineva. Roma, ca centru al lumii europene și creștine milenare, este foarte semnificativă. Un centru, Bizanțul, a căzut deja în 1453. Dar mai important ca Roma e Parisul – adevărata inimă a Europei, și azi se dau bătălii pentru Paris, iar situația atotputernicului altă dată Nicolas Sarkozy este un exemplu clar în acest sens.

E ușor să modelezi un spațiu golit. Un spațiu lipsit de voință. Cumpărat din rădăcini de-a lungul deceniilor de sațietate și prosperitate. Dar evenimentul istoric actual este complet. Europa s-a lăsat „ștearsă”. Și istoria își urmează propriul drum; are obiective mărețe. Pentru a le atinge, există Estul și China. Celor care nu înțeleg acest lucru le vor aminti noile Gărzi Roșii și diviziile islamice, care se formează sub ochii noștri, fiind antrenate cu bani din Noul Occident.

Ce-i de făcut? Veșnica întrebare a progresiștilor și evoluționiștilor. Marine Le Pen a spus: „Astăzi, UE este «cufundată în întuneric». O nouă formă de sclavie învinge peste tot, sub forma unei politici oribile de hiperausteritate. Aceste măsuri duc la jefuirea popoarelor – fără scop și fără rezultate. Unii își plătesc și își măresc datoriile. Alții sînt strangulați economic, salariile lor sînt reduse, pensiile lor sînt reduse, iar trădătorul Bruxelles pune deja ochii pe economiile lor”.

Nicolas Sarkozy nu este perfect, nici ca politician, nici ca persoană. A acționat mișelește în Libia și în Franța în timpul guvernării sale. Dar nu pentru asta este judecat astăzi. De fapt, este judecat pentru trădarea propriului popor și trecerea de partea conservatorilor de dreapta. Prin urmare, ar trebui să fie supus ostracismului politic și civil, pentru că acum este un paria. Per total, lucrurile stau teribil de prost în Europa, și în Franța în special! Europa se îndreaptă spre abis, iar Nicolas Sarkozy este doar un exemplu flagrant, o rampă de lansare, pe care conspirația globală se îndreaptă spre scopul său: un Gulag universal.

Veaceslav Matveev

Preluat de la: Noi.md