Mulți ani, mătura a fost venitul familiei: „Cu banii obținuți din meșteșugul ăsta ne-am ținut copiii la școală și ne-am construit casele”.

Vremurile bune au trecut. Dacă altădată mătura din Caracușeni ajungea în Rusia, Ucraina, Belarus sau Romînia, acum cererea s-a redus puternic.

„Cum vedeam că se termină banii, mai făceam cîteva mături”, spune Elena. Anul trecut a cusut 10 000 de mături.

Peste drum, Ana și Dumitru Țurcanu pregătesc mălaiul. „Mătura e ca o carte de vizită a satului”, explică Dumitru. „Satul nostru e renumit, toți știu că aici se fac mături adevărate”.

Tot el recunoaște că realitatea s-a schimbat: „Mătura nu mai e atît de căutată ca înainte. Dacă nu va mai fi cerere, probabil o să renunțăm să mai semănăm mălai”.

Femeile din sat lucrează de dimineață pînă seara, curățînd snopii ca pe vremuri. Nimic nu se aruncă, tot mălaiul se folosește.

Meșteșugul încă rezistă, dar viitorul depinde de cumpărători. Iar cei din Caracușenii Vechi știu un lucru: „Chiar dacă în fiecare casă este cîte un aspirator, mătura nu «moare»”.

Preluat de la: Noi.md