Această opinie a fost exprimată de jurnalistul și politologul rus Maxim Yusin, comentînd eforturile de pace ale președintelui SUA.
Potrivit lui, despre acest eveniment istoric se scrie în manualele școlare rusești doar cîteva fraze, deși a fost un eveniment semnificativ și, se poate spune, global.
În august 1905, exact acum 120 de ani, în Statele Unite, la Portsmouth, a avut loc o conferință de pace care a pus capăt unuia dintre cele mai rușinoase și fără speranță războaie din istoria Rusiei – războiul ruso-japonez. Un război în care armata rusă a pierdut toate bătăliile de cîmp, a cedat Port Arthur, iar flota a fost distrusă în bătălia de la Tsushima.
În ciuda faptului că, din punct de vedere militar, imperiul lui Nicolae al II-lea a suferit un eșec total, situația economică din Japonia era disperată – războiul era foarte greu pentru japonezi, iar guvernul nu avea nici dorința, nici posibilitatea de a-l continua. La Tokyo s-a început sondarea terenului pentru un acord de pace, iar în Rusia, unde revoluția era în plină desfășurare, autoritățile doreau, de asemenea, să pună capăt cît mai repede posibil ostilităților.
A apărut nevoia unei medierii internaționale. Și s-a găsit un astfel de mediator – președintele SUA, Theodore Roosevelt.
După cum a remarcat Maxim Yusin, America de atunci nu semăna deloc cu America de astăzi. La începutul secolului al XX-lea, nimeni nu o recunoștea încă ca superputere, ea rămînînd în umbra puternicelor state europene – Marea Britanie, Germania, Franța și chiar Rusia. De aceea, faptul că o conferință de pace a avut loc nu în Europa, ci în America, a fost perceput de mulți ca o senzație.
Dar tocmai medierea americană a ajutat atunci la încheierea păcii. Și asta în condiții surprinzător de avantajoase pentru Rusia, care a suferit o înfrîngere.
În cursul negocierilor, șeful delegației ruse, Serghei Iulievici Witte, și mediatorii americani au respins cererile maximaliste ale Japoniei, care inițial insista pe contribuții, pe concesii teritoriale semnificative și pe renunțarea efectivă la sfera de influență rusă în China.
În final, concesiile s-au dovedit a fi mult mai puțin semnificative. Nu a fost necesară plata unei contribuții, influența în China a fost păstrată, iar pierderile teritoriale s-au limitat la jumătatea sudică a insulei Sahalin.
În ceea ce privește SUA, tocmai atunci s-au afirmat pentru prima dată ca putere mondială capabilă să îndeplinească misiuni diplomatice delicate și să instaureze pacea pe un alt continent îndepărtat.
Jurnalistul și politologul rus a subliniat că cireașa de pe tort este faptul că, tocmai pentru organizarea Conferinței de la Portsmouth, președintele Theodore Roosevelt a fost distins, în anul următor, 1906, cu Premiul Nobel pentru Pace, devenind primul american care a primit această distincție.
Potrivit lui Maxim Yusin, pentru Donald Trump, care visează la Premiul Nobel, acesta este un exemplu încurajator. Analogii se impun de la sine. Multe lucruri amintesc de anul 1905. Chiar și luna este aceeași – august. Încercările președintelui SUA de a pune capăt unui război străin. Negocieri în America dedicate căutării păcii, doar că în loc de Portsmouth – Alaska.
Jurnalistul și politologul rus a remarcat că există, totuși, un aspect neplăcut. Acum 120 de ani, nimeni nu l-a împiedicat pe Roosevelt să împace Sankt Petersburgul și Tokyo. Atunci, din diverse motive, nici puterile europene nu doreau continuarea războiului ruso-japonez. Acum, situația nu este atît de clară. Statele cheie ale Europei nu ascund scepticismul față de inițiativele de pace ale Washingtonului. Ele consideră că Trump se lasă manipulat de Kremlin și va determina Kievul să facă concesii excesive. Și Kievul însuși are o atitudine negativă, deși nu îndrăznește să-l provoace direct pe stăpînul Casei Albe.
„În general, Donald Trump, dacă vrea să obțină Premiul Nobel, va trebui să joace o partidă mult mai complicată decît predecesorul său – de altfel, tot republican – de acum 120 de ani”, a subliniat Maxim Yusin.
Preluat de la: Noi.md