UPDATE – Diplomați din România, Lituania, Suedia, Cehia, Austria și din alte state europene au mers acasă la Svetlana Alexievici pentru a da un semnal puternic împotriva unei eventuale arestări a scriitoarei, relatează site-ul lituanian de știri LRT.
„Încălcările brutale ale drepturilor omului continuă, din nefericire în Belarus. Svetlana Alexievici, câștigătoarea Premiului Nobel, sub amenințarea detenției. Alți membri ai Consiliului de Coordonare fie au fost reținuți, fie deportați. Comunitatea Internațională nu poate rămâne tăcută!”, a scris președintele Lituaniei, Gitanas Nausėda, pe Twitter.
„Am primit informații că persoane necunoscute sună la apartamentul Svetlanei Alexievici, probabil reprezentanți ai serviciilor secrete sau poliției”, a declarat ambasadorul Lituaniei în Belarus, Andrius Pulokas.
Svetlana Alexievici, laureata Premiului Nobel pentru Literatură, s-ar afla în pericol în locuința sa din Minsk. Scriitoarea susține că primește telefoane necunoscute și mai multe persoane îi bat la ușă, cel mai probabil agenți sub acoperire ai regimului Lukașenko.
În acest sens, circulă mai multe apeluri pe Facebook, transmise de vecini din cartierul în care locuiește Svetlana Alexievici în capitala belarusă. Aceștia cheamă lumea în stradă pentru a împiedica o eventuală deportare a scriitoarei.
Practic, la ora actuală, Svetlana Alexievici este singura opozantă liberă din Consiliul de Coordonare, creat pentru a realiza o tranziție pașnică a puterii.
Mesajul scriitoarei
Regizorul de teatru Bogdan Budeș, care este și traducător din limba rusă, a tradus pe contul său de Facebook un anunț făcut pe Alexievici, postat pe site-ul PEN International.
Svetlana Alexievici: „N-a mai rămas nimeni dintre prietenii mei, tovarăși de idei, din Consiliul de Coordonare. Toți sînt fie în închisoare, fie izgoniți din țară. Astăzi l-au luat poe ultimul, pe Maxim Znak.
Mai întîi ne-au furat țara, acum îi răpesc pe cei mai buni dintre noi. Dar în locul celor smulși dintre noi, vor veni alții, cu sutele. Acum nu s-a ridicat un consiliu de coordonare. S-a ridicat țara. Vreau să repet ce am spus mereu. Nu am pregătit o lovitură de stat. Nu am vrut să rupem țara în două. Am vrut ca în societate să înceapă dialogul. Lukașenko spune că nu vorbește cu strada — cu sutele de mii de oameni care ies în stradă în fiecare duminică, în fiecare zi. Asta nu e strada. E poporul.
Oamenii ies în stradă cu copii mici pentru că cred în victorie.
Și mai vreau să mă adresez intelighenției ruse, cum i se zice după obiceiul vechi. De ce tăceți? Auzim în sprijinul nostru doar cîteva voci. De ce tăceți cînd vedeți cum e călcat în picioare un popor mic și mîndru? Sîntem, totuși, frații voștri.
Iar poporului meu vreau să-i spun că-l iubesc. Că mă mîndresc cu el.
Uite, iar îmi sună un necunoscut la ușă…”
Preluat de la: Timpul.md