La Teatrul Național „Satiricus Ion Luca Caragiale” sînt 35 de actori, care muncesc zi de zi pentru a-și bucura publicul cu producțiile lor. Acestea, spune Sandu Grecu, directorul instituției, ascyund în spate o mujncă adesea istovitoare, dar nimeni nu se plînge, or, aceasta este menirea unui slujitor al Melpomenei.
„Lumea vine la zece și pleacă la zece din teatru. Spectatorul vede doar produsul gata, iar în spatele acestui produs există o echipă întreagă. În afară de actori, pictori, scenografi, regizori, sunet, sînt și atelierele, tîmplăria, sudorii, o echipă întreagă, care muncește mult zi de zi. Teatrul trebuie să producă într-o stagiune în jur de 4-8 premiere. Noi avem 45 de spectacole în repertoriu, diferite ca formă, ca gen, ca stil. Actorii lucrează cîte 12 ore în zi”.
Ritmul de muncă și de viață al unui actor este aproape nebun, or, acest fapt presupune, implivit, și anumite sacrificii, a mai adăugat Sandu Grecu.
„Ceea ce vede spectatorul în scenă este rezultatul unor repetiții lungi, istovitoare, uneori, pînă la lacrimi. Un actor nu muncește cu sapa, cu tîrnăcopul sau cu un alt instrument. Singurul instrument, pe care îl au actorii este sufletul. Și ei obosesc, de aceea spunem că ard, practic, ca o lumînare, pentru că sînt devorați de acest ritm. Un actor, dacă îl întrebi cînd vede soarele, îi va veni greu să-ți răspundă. Muncim mult, avem un regim alert ca să scoatem producțiile puse în plan la timp. Timpul este limitat, iar tu ești legat de toți colegii, de toate planurile teatrului, or, tocmai de asta nu poți lua niște hotărîri în afara colectivului. Spectatorul a cumpărat bilete, iar noi trebuie să ieșim la rampă și să satisfacem acea plăcere a spectatorului de a vedea produsul nostru final”.
Actorii de la „Satiricus” repetă zi de zi pentru a fi buni și foarte buni și asta pentru că există o concurență enormă între teatre și între producțiile acestora, mai precizează Sandu Grecu.
„Trebuie să muncești zi de zi ca să fii mai bun, nu trebuie să uiți de performanță, care, pînă la urmă, îți aduce și acel cîștig și acea doleanță a ta de a fi cel mai bun. Actorii au în cap cîte 45 de texte învățate pe de rost, astăzi joacă Julieta, mîne joacă Baba Cloanța, poimîine – Anna Karenina. Așa că este foarte greu astăzi să joci comedie, mîine dramă, poimîine tragedie. Apare, oricum, o transformare de suflet, și fizic. De aceea corpul unui actor poate da, la un moment dat și un anumit rebut. Și atunci din mers trebuie reparat. Asta e menirea unui actor, oricît de greu este, se mișcă înainte”.
Preluat de la: Noi.md