Această decizie, care a intrat în vigoare în această vară, a pus sub semnul întrebării sistemul de interacțiune dintre un cetățean și un slujitor al legii. Experții se întreabă: poate o uniformă obișnuită face dovada fiabilă a autorității într-o lume, în care infractorii o pot falsifica cu ușurință? O astfel de practică prezintă o probabilitate sporită de erori și abuzuri, care pot duce în cele din urmă la conflicte grave, pot submina încrederea în poliție și pot crea riscuri pentru siguranța cetățenilor și a oamenilor legii.

Legea nr. 119 privind modificarea Legii privind activitățile poliției și statutul ofițerilor de poliție a fost adoptată pe 29 mai și publicată oficial pe 18 iunie. Aceasta clarifică organizarea și funcționarea poliției, atribuțiile și competența ei teritorială. În special, specifică faptul că un ofițer de poliție este obligat să nu execute ordinele și instrucțiunile superiorilor, dacă acestea „încalcă în mod evident drepturile și libertățile fundamentale ale omului”.

Conform noii versiuni a legii, dacă un ofițer de poliție, care poartă uniforma de serviciu, se adresează unui cetățean, „în prealabil el trebuie să se prezinte, să-și precizeze numele, prenumele, gradul special și unitatea de poliție din care face parte”. Dacă este în civil, prezentarea legitimației de serviciu este obligatorie. Autorii amendamentelor își motivează inițiativa prin faptul, că uniforma confirmă suficient statutul de ofițer de poliție.

De asemenea, separat, este stipulată o excepție, care-i permite de polițistului să amîne auto-prezentarea: „în cazuri excepționale, cînd există o amenințare iminentă la adresa siguranței unui ofițer de poliție sau a unei alte persoane, precum și dacă rezultatul intervenției poate fi pus în pericol, ofițerul de poliție își dezvăluie statutul cum numai asta devine posibil”.

Anterior, legea obliga polițistul nu doar să se prezinte și să furnizeze datele de identificare, ci și să-și arate legitimația de serviciu, dacă este necesar. După modificarea acestei reguli, prezentarea „actului” la cererea cetățeanului nu mai este obligatorie, fiind lăsată la discreția polițistului.

În același timp, legea conținea anumite garanții pentru ofițerii de poliție. Prezentarea legitimației de serviciu nu însemna că un cetățean putea solicita ofițerului să efectueze alte acțiuni – doar identificarea sa. Ofițerul de poliție avea dreptul să refuze, dacă siguranța sa sau a altora era în pericol. În unele cazuri, de exemplu, în timpul operațiunilor speciale sau dacă existau alte motive legale și justificate, se admitea ca legitimația să nu fie prezentată.

Experții notează, că ultimele schimbări provoacă critici serioase și, în cele din urmă, ar putea reduce semnificativ încrederea populației în poliție. În opinia lor, astfel de inițiative legislative trebuie elaborate cu atenție și discutate public, pentru a asigura un echilibru între interesele poliției și respectarea drepturilor cetățenilor. În caz contrar, în consecință ar putea crește neîncrederea și sentimentul de insecuritate a cetățenilor .

Una dintre probleme este că prezența uniformei de polițist nu garantează autenticitatea statutului unui ofițer de aplicare a legii. Există numeroase cazuri, în care infractorii au folosit uniforme la comiterea infracțiunilor. Anterior, o legitimație de serviciu acționa ca un instrument suplimentar și obligatoriu pentru confirmarea identității unui ofițer de poliție.

O altă problemă o reprezintă caracteristicile fizice ale anumitor persoane, cum ar fi deficiențele de auz, precum și posibilitatea unei prezentări neclare din partea ofițerilor de poliție. În plus, factorul lingvistic poate juca un rol. Toate acestea complică semnificativ procesul de identificare și sporesc riscul unor erori care pot duce la neînțelegeri și conflicte.

După cum arată publicațiile de pe rețelele de socializare, mulți cetățeni sunt precauți și neîncrezători față de faptul că ofițerii de poliție nu mai trebuie să își arate legitimația. Unii dintre ei cred că oricine se poate da drept ofițer de poliție, folosind o uniformă. Un utilizator observă că uniforma este doar un atribut extern, care poate fi ușor falsificat, în timp ce actul de identitate este o confirmare mai fiabilă a identității și autorității unui angajat.

Jurnalistul Alexandr Stahurschii scrie în Telegram, că principiul prezentării obligatorii a actului de identitate la cerere este în vigoare în întreaga lume, iar în Ucraina este prevăzută expres răspunderea pentru refuz. Potrivit acestuia, experiența străină arată că lipsa unui control adecvat asupra uniformelor, falsificarea documentelor și utilizarea unui formular similar cu cel real simplifică munca escrocilor.

„Există o practică mondială consacrată, în care infractorii poartă o uniformă și se prezintă drept ofițeri de poliție. De exemplu, pot încerca să intre într-o locuință pe motiv că e necesară o percheziție urgentă, «să-i urmărească» etc. Infractorii pot folosi uniforma și elementele formale de comportament pentru a fura bunuri sau a obține acces la datele personale (de exemplu, sub pretextul «verificării unui pașaport»)”, notează Stahurschii.

Jurnalistul nu exclude faptul. că această inovație controversată va fi urmată de o creștere a acțiunilor ilegale ale persoanelor în uniformă de poliție. El așteaptă ca activiștii pentru drepturile omului și opoziția să facă solicitări corespunzătoare, inclusiv structurilor europene, pentru explicarea motivelor unor astfel de schimbări legislative.

Activistul civic Denis Nedeolgo a încercat să modeleze o situație probabilă de comunicare între poliție și populație în condițiile acestor schimbări. Potrivit lui, dacă un ofițer de poliție în uniformă se adresează unui cetățean cu un anumit tip de solicitare și menționează verbal numele de familie, prenumele, gradul și unitatea din care face parte, o astfel de comunicare nu lasă urme și nu conține informații justificative. „În esență, aceasta este o declarație orală a unui ofițer de poliție. Declarația poate fi adevărată, dar și falsă”, scrie el.

Nedeoglo atenționează asupra riscului unei declarări false sau incorecte a propriei identități și autorități de către un ofițer de poliție, precum și asupra faptului, că un cetățean nu poate și nu ar trebui să știe exact cum arată o uniformă de poliție de modelul stabilit. În plus, potrivit lui, uniforma nu este supusă unei evidențe contabile stricte și identificării persoanei care o poartă, deoarece nu conține astfel de date de control și identificare. Aceasta înseamnă că poate fi purtată de o persoană care nu este ofițer de poliție sau care a fost odată ofițer de poliție, dar mandatul său a expirat.

„Un cetățean care nu este sigur de autoritatea unei persoane într-o uniformă similară cu cea de poliție are temeiuri legale depline să nu se supună cerințelor unei astfel de persoane. Aceasta înseamnă că, într-o instanță normală, un avocat normal va putea întotdeauna folosi pe deplin acest argument în interesul unui cetățean”, consideră activistul civil. Potrivit acestuia, un act de identitate strict responsabil, care indică datele de identificare și perioada de valabilitate, este singurul mijloc de confirmare a autorității unui ofițer de poliție.

Amendamentele aprobate în Republica Moldova ar provoca nedumeriri în majoritatea țărilor din întreaga lume, unde polițiștii sunt obligați să prezinte un act de identitate la comunicarea cu cetățenii. Această practică este comună în țările cu un sistem juridic dezvoltat și are ca scop asigurarea transparenței și securității în interacțiunile cu populația. Excepții se fac în mai multe țări cu o cultură juridică specială, unde astfel de cerințe sunt mai limitate.

În majoritatea țărilor europene, cum ar fi Germania, Franța, Spania și Portugalia, polițiștii sunt obligați să își arate „carnetul”, dacă se adresează cetățenilor. Această regulă are ca scop confirmarea autenticității ofițerului și creșterea încrederii publicului. De exemplu, în Portugalia, prezentarea unui act de identitate este obligatorie pentru orice control stradal, dacă poliția are suspiciuni.

În SUA, legislația variază: unele state au așa-numita lege „oprire și identificare”, care impune oamenilor să prezinte actul de identitate la solicitarea poliției în anumite situații. În același timp, polițistul însuși este obligat să își prezinte actul de identitate, dacă cetățeanul o cere, sau în cazuri specifice.

În Regatul Unit, Australia, Canada și Noua Zeelandă, cerința de a prezenta legitimația de polițist este limitată la situații specifice, cum ar fi o arestare sau alt temei juridic special. În majoritatea țărilor eurasiatice, un ofițer de poliție trebuie să își prezinte actul de identitate la solicitarea cetățeanului, precum și să își menționeze numele și funcția.

Potrivit experților, amendamentele controversate nu numai că nu îmbunătățesc activitatea oamenilor legii, dar creează și riscuri serioase pentru toate părțile implicate. Refuzul de a impune obligativitatea prezentării legitimației reduce nivelul de încredere a cetățenilor și deschide noi oportunități pentru abuzuri. În cele din urmă, acest lucru ar putea duce la o creștere a infracțiunilor care implică uniforme contrafăcute și ar putea crea conflicte juridice, care să complice protejarea drepturilor cetățenilor, dar și ale ofițerilor de poliție.

Victor Surujiu

Preluat de la: Noi.md