Noua Strategie Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2025–2030 marchează o repoziționare clară a modului în care România își definește mediul de securitate, iar Republica Moldova apare mai pregnant ca oricând în centrul acestei viziuni. Documentul nu tratează R. Moldova ca pe un stat vecin printre altele, ci ca pe un spațiu esențial pentru stabilitatea și securitatea României. Această abordare pleacă de la un element pe care Bucureștiul îl definește explicit: legătura de limbă, cultură și identitate conferă României o responsabilitate specială față de Republica Moldova, iar parcursul european și reziliența Chișinăului devin parte directă a intereselor strategice ale statului român.
Strategia este construită în jurul conceptului de „independență solidară”, prin care România își afirmă capacitatea de a-și apăra propriile interese, rămânând însă ferm integrată în alianțele sale strategice – NATO, Uniunea Europeană și parteneriatul cu Statele Unite. În acest model, Republica Moldova este poziționată ca un reper constant, ca un beneficiar direct al sprijinului românesc și ca o zonă în care Bucureștiul își asumă un rol proactiv. Strategia vorbește deschis despre România ca „apărătorul cel mai activ al intereselor Republicii Moldova”, o formulare rar întâlnită în documente de acest tip, care fixează fără ambiguitate responsabilitatea politică, economică și de securitate pe care Bucureștiul și-o asumă față de Chișinău. Această frază nu este doar o declarație sentimentală, ci o poziționare strategică, iar stabilitatea Republicii Moldova este tratată ca parte integrantă a securității României.
Documentul analizează în detaliu amenințările din regiune, iar Federația Rusă este desemnată drept principala sursă de risc strategic. Pentru România, agresiunea militară împotriva Ucrainei, militarizarea Mării Negre, destabilizarea prin instrumente hibride și menținerea trupelor ruse pe teritoriul Republicii Moldova, în Transnistria, compun tabloul general al unei amenințări multidimensionale care nu se oprește la granița estică a României.
De fapt, partea română subliniază că Republica Moldova este unul dintre primele ținte ale acestor presiuni, iar vulnerabilitatea Chișinăului devine o vulnerabilitate pentru București. În acest sens, strategia avertizează că o eventuală prăbușire a frontului ucrainean sau o extindere a ocupației ruse până la gurile Dunării ar expune direct și Republica Moldova, și România. Nu întâmplător, documentul remarcă că o amânare prelungită a integrării europene a Chișinăului ar crește riscurile de securitate pentru România. Din această perspectivă, aderarea Republicii Moldova la UE nu este doar un obiectiv politic pentru București, ci un element direct de protecție strategică.
Sprijinul României pentru Republica Moldova este formulat în termeni concreți. Strategia prevede susținerea stabilității economice și a dezvoltării Chișinăului printr-un proces de integrare sectorială tot mai accentuată. Asta înseamnă că domenii precum energia, infrastructura, transporturile, educația sau digitalizarea vor fi tot mai coordonate între București și Chișinău. România își asumă rolul de ancoră economică și instituțională pentru Republica Moldova, într-un moment în care aceasta trebuie să-și reducă vulnerabilitățile generate de dependențele istorice față de Rusia. Interconectările energetice finalizate în ultimii ani, trecerea Moldovei pe piața europeană de electricitate, conexiunile de gaze și investițiile în infrastructura de frontieră sunt prezentate ca exemple de consolidare a rezilienței regionale, nu doar ca proiecte de dezvoltare economică.
Un alt pilon al strategiei îl reprezintă combaterea amenințărilor hibride. Războiul informațional, manipularea spațiului public, presiunile politice indirecte și destabilizarea prin instrumente economice fac parte din arsenalul cu care România consideră că Federația Rusă încearcă să influențeze Republica Moldova. Strategia românească include în mod explicit obligația de a sprijini Chișinăul în întărirea capacităților sale instituționale, în lupta împotriva corupției, considerată și ea risc de securitate, și în apărarea spațiului informațional. În logica Bucureștiului, o Republică Moldova puternică instituțional, proeuropeană și rezilientă reprezintă un câștig strategic direct pentru România.
Pe acest fundal, vizita premierului Republicii Moldova, Alexandru Munteanu, la București, din 13 noiembrie 2025, a venit ca o confirmare practică a direcțiilor stabilite în Strategie. A fost prima vizită externă a premierului Munteanu, iar faptul că a ales Bucureștiul nu este o simplă formalitate diplomatică, ci un semnal al priorităților imediate ale Chișinăului. Întâlnirile cu președintele României și cu premierul României au avut o agendă aproape suprapusă peste textul strategiei: energie, infrastructură, parcurs european, reziliență la presiuni hibride și proiecte comune pe termen mediu.
Președintele României a reafirmat că Bucureștiul rămâne „cel mai sincer și ferm susținător al Republicii Moldova”, subliniind sprijinul pentru modernizare și integrare europeană. A fost un mesaj coerent cu poziția oficială din Strategie, în care România își asumă rolul de avocat al Chișinăului în cadrul Uniunii Europene. Premierul Munteanu, la rândul său, a fost foarte clar în declarații, și anume că parcursul european al Republicii Moldova este o „mișcare de supraviețuire și de securitate națională”. Vizita a inclus și discuții despre modernizarea infrastructurii transfrontaliere, precum podurile de la Prut, proiecte care au atât valoare economică, cât și relevanță pentru mobilitatea strategică. Totodată, oficialii au convenit asupra extinderii cooperării în domeniul securității informatice și al combaterii dezinformării, tocmai pentru a contracara presiunile hibride ce afectează ambele state.
Agenda discuțiilor dintre Munteanu și autoritățile române a confirmat faptul că direcțiile din strategie nu sunt doar obiective teoretice, ci linii de acțiune deja implementate și accelerate. Republica Moldova beneficiază de un regim de sprijin distinct în politica externă a României, diferențiat de relațiile cu alți vecini și bazat pe o combinație de responsabilitate strategică, solidaritate culturală și interes național. Dincolo de simbolism, vizita de la București a fost un exercițiu de coordonare practică, în care ambele guverne au reafirmat că stabilitatea Republicii Moldova și integrarea sa europeană sunt proiecte strategice comune.
Atât Strategia Națională de Apărare, cât și întâlnirea cu premierul Munteanu transmit același mesaj, și anume pentru România, stabilitatea și direcția proeuropeană a Republicii Moldova sunt inseparabile de propria securitate. Moldova nu mai este privită ca o zonă tampon sau ca un stat vulnerabil la marginea UE, ci ca o extensie naturală a spațiului de securitate românesc și european. În următorii cinci ani, relația București–Chișinău se conturează ca o axă strategică esențială pentru întreaga regiune, în care sprijinul politic, integrarea economică și cooperarea în domeniul securității vor merge mână în mână. Într-un context geopolitic volatil, în care Rusia își menține ambițiile de influență în regiune, iar războiul din Ucraina continuă să redeseneze harta vulnerabilităților, această apropiere nu este doar o alegere politică, ci o necesitate strategică pentru ambele state.
Preluat de la: Timpul.md