Republica Moldova, cu mai puțin de 2,5 milioane de locuitori și aproape 900 de primării, rămâne una dintre cele mai fragmentate administrativ țări din Europa, în pofida angajamentelor de reformă. Până în 2026, statul ar trebui să treacă de la fuziuni voluntare la amalgamare prin lege, astfel încât, la localele din 2027, harta administrativă să fie deja redesenată. Pe hârtie, obiectivul pare ambițios și necesar, în condițiile în care multe localități nu-și pot acoperi nici cheltuielile de bază.
Strategia oficială prevede comasarea a cel puțin unei treimi dintre localități, tocmai pentru a reduce fragmentarea și a crea primării mai mari, capabile să gestioneze eficient serviciile publice. În realitate însă, lucrurile se mișcă mult mai încet decât în documente. Expertul în politici publice Adrian Ermurachi estimează că progresul real abia ajunge la aproximativ 7,5%, o cifră care arată clar ruptura dintre planurile declarate și ceea ce se întâmplă efectiv în teritoriu.
Până acum, doar două grupuri de localități au reușit să finalizeze procedurile de fuziune: unul în raionul Leova și altul în raionul Fălești. Aceste cazuri sunt prezentate ca exemple pozitive, dar ele rămân excepții, nu regulă. Restul localităților ori se află în etape preliminare, ori evită subiectul, fie din motive politice, fie din cauza rezistenței locale, unde primarii și consilierii se tem să-și piardă funcțiile și influența.
Abordarea bazată exclusiv pe voluntariat nu reușește să creeze masa critică necesară pentru o schimbare de sistem. Atunci când fiecare decizie de amalgamare depinde de negocieri locale fragile, de orgolii politice și de temeri legate de pierderea autonomiei, procesul se blochează. Fără un cadru ferm, cu termene clare și reguli previzibile, reforma rămâne vulnerabilă la amânări și blocaje.
În plus, fondurile prevăzute pentru susținerea reformei – pentru studii, consultări, modernizarea infrastructurii sau armonizarea serviciilor – se absorb greu. Lipsa de capacitate administrativă, birocrația și neîncrederea autorităților locale în promisiunile Guvernului fac ca banii să ajungă greu în comunități. În loc să vadă beneficii concrete – drumuri mai bune, servicii modernizate, instituții consolidate – oamenii aud, deocamdată, mai ales discursuri tehnice și termene împinse în viitor.
Fără reguli clare, criterii transparente și o comunicare onestă cu cetățenii despre ce câștigă și ce pierd prin amalgamare, reforma riscă să rămână doar pe hârtie. Locuitorii trebuie să înțeleagă nu doar că vor exista primării mai mari, ci și că vor avea acces mai bun la servicii, administrație mai eficientă și proiecte de dezvoltare cu șanse reale de finanțare. Altfel, schimbarea va fi percepută ca o simplă „reformă de dragul reformei”, bifată în rapoarte, dar eșuată în viața de zi cu zi a comunităților.
Preluat de la: Timpul.md