„De când l-au arestat pe Alexei Navalnîi, la întoarcerea sa din Germania, și l-a băgat în grabă în închisoare, autoritățile ruse au transformat politica țării într-o afacere binară: eşti fie cu Navalnîi, fie cu președintele Vladimir Putin. Iar acesta este un concurs în care Putin nu mai este încrezător că poate câștiga”, scrie Andrei Kolesnikov, pentru Project Syindicate.

<< De când rușii au început să protesteze împotriva încarcerării liderului opoziției, Alexei Navalnîi, forțele de securitate au părut să aibă un cec în alb pentru arestarea manifestanților – şi au procedat în consecință, operând arestări cu miile. Dacă rușii claxonează, în semn de solidaritate cu protestatarii, riscă repercusiuni personale. Răspunsul oficial la proteste depășește represiunea de data trecută, pusă în scenă de Kremlin. E război.

Navalnîi a fost mult timp un adversar proeminent al președintelui Vladimir Putin. Dar arestarea sa – imediat după întoarcerea la Moscova, din Germania, unde își petrecuse luni bune pentru a se recupera după o (probabil) otrăvire comandată de Kremlin – l-a transformat (la fel ca pe tovarășii de arme, mulți dintre aceștia fiind și ei arestați) şi într-o autoritate morală.Acum, când a fost condamnat la aproape trei ani de închisoare – termen care poate fi prelungit dacă autoritățile îl acuză de mai multe infracțiuni – statutul moral al lui Navalnîi este la egalitate cu al disidenților sovietici precum Andrei Saharov. Rușii care până în urmă cu câteva săptămâni nu-şi imaginaseră vreodată că vor risca arestarea pentru un imperativ moral, ies acum în stradă. Iar mulți dintre cei care stau acasă urmăresc cu simpatie știrile despre proteste și situația dificilă a lui Navalnîi.

Desigur, regimul lui Putin s-a mai confruntat cu proteste. În 2011, rușii au inundat străzile pentru a protesta împotriva rezultatelor alegerilor legislative, iar demonstrațiile au continuat până în prima jumătate a anului 2012. Dar atunci, răspunsul Kremlinului a fost foarte diferit. În timp ce unii protestatari s-au confruntat cu acuzații penale, demonstrațiile nu au fost strivite într-un mod atât de crud. La sfârșitul anului 2011, au existat chiar zvonuri conform cărora Putin ar fi pregătit să se angajeze într-un dialog autentic cu societatea civilă, trezind speranța că devine disperat și chiar că regimul său ar putea fi în pragul colapsului.

Acel colaps nu a venit. De data aceasta, Kremlinul nu dă niciun semn că va negocia cu manifestanții. Gărzile înconjoară zona Kremlinului și cartierul general al Serviciului Federal de Securitate, iar poliția și Rosgvardiia (garda națională) au arestat atât de mulți protestatari, încât centrele de detenție plesnesc pe la încheieturi.

Dar, pentru cei care ar dori să-l vadă pe Putin picând, acesta ar putea fi un rezultat mai promițător decât ceea ce s-a întâmplat acum un deceniu, deoarece arată că președintele este în defensivă. În esență, Kremlinul a devenit buncăr. Putin a evitat tot timpul să răspundă la acuzațiile de corupție, a negat chiar deținerea palatului opulent de pe Marea Neagră, pe care Navalnîi l-a prezentat, recent, într-un videoclip devenit viral.

Această schimbare reflectă evoluțiile din Rusia, de la anexarea Crimeei, în urmă cu șapte ani. Treptat, sancțiunile occidentale impuse ca răspuns la această mișcare au erodat economia Rusiei. Și pentru că intervenția statului în economie este esențială în menținerea unui regim autocratic – o abordare care se încheie aproape inevitabil cu încercări de reglementare a prețurilor – a urmat, curând, erodarea politică. Bine ați venit la finalul Uniunii Sovietice.

În Rusia de astăzi, politica economică devine din ce în ce mai primitivă: strângi bani de la contribuabili și îi cheltuiți pentru tot ceea ce doresc Putin și colegii săi, cum ar fi forțele de ordine și birocrația (o sursă principală de patronaj). Asta înseamnă servicii de securitate puternice și polițiști anti-revoltă cu căşti negre care îi urmăresc pe tineri, pe străzi, și îi bat cu bastoane. Înseamnă judecători care pronunță orice sentință dorește Kremlinul. Și înseamnă o mașinărie birocratică masivă, cu milioane de angajați care recită pe de rost linia Kremlinului (de exemplu, că otrăvirea lui Navalnîi a fost organizată de Occident).

Aparent, o economie funcţională este mai puțin importantă. De când Rusia a invadat Ucraina, investitorii privați și străini și-au pierdut interesul. Cu o creștere economică puţin peste zero, veniturile reale au scăzut cu 10,6%, din 2014. Pentru 2020, guvernul rus raportează o scădere a PIB-ului cu 3,1%, dar acest lucru este exprimat în ruble, iar rubla slăbește pe zi ce trece. Măsurat în dolari SUA, PIB-ul Rusiei, în 2020, a fost cu 10% mai mic decât în ​​2019.

Economiștii spun că rubla este subevaluată din cauza „factorilor politici”. Dar acești factori sunt creați de Kremlin. Respingerea totală de către Putin nu doar a democratizării și liberalizării economice, ci a oricărei încercări de modernizare, a adus economia în genunchi.

Și nu doar economia suferă. Sistemul judiciar al Rusiei nu mai este credibil. Universitățile își pierd vigoarea intelectuală, pe măsură ce personalul din facultății se înfrânează, iar studenţii activiști sunt excluşi. Chiar și birocrația de stat se deteriorează. Dacă ministerul de externe nu poate purta negocieri productive cu Occidentul, la ce mai foloseşte? Unicul său scop este cel de a produce propagandă brută, în stil stalinist?

Această descompunere instituțională reflectă măsura în care regimul lui Putin a devenit depășit – moral, politic și tehnologic. Portretele lui Genrih Yagoda, directorul temutului NKVD (poliția secretă a Uniunii Sovietice), atârnă în incinta poliției (a fost vizibil în timpul unuia dintre procesele lui Navalnîi). O statuie a lui Lavrenti Beria – cea mai înspăimântătoare figură din istoria Rusiei secolului al XX-lea, după Stalin, este pregătită pentru sala de expoziții a Coroporaţiei de Stat pentru Energie Atomică .

În timp ce statul se agață de trecut, societatea rusă se modernizează. În asta constă adevăratul conflict din Rusia de astăzi: cei învechiţi și cei moderni concurează pentru inimile și mințile rușilor obișnuiți. În acest război, nu vor exista concesii. Activitatea opoziției este tratată ca o infracțiune. Organizațiile nonprofit și mass-media independente sunt etichetate ca agenți străini.

Autoritățile cred că, prin trimiterea lui Navalnîi la închisoare, i-au înăbușit influența. Dar au obținut rezultatul opus, consolidându-i popularitatea chiar și în rândul celor care anterior nu-l plăcuseră prea mult. Navalnîi a devenit o autoritate morală pentru mulți, atrăgând un interes enorm pentru el însuși și pentru proteste. În același timp, el a expus brutalitatea autorităților. Dar ratingul său de dezaprobare a crescut totuși, deoarece loialiștii lui Putin îl consideră o amenințare reală la adresa stabilității.

Totuși, același sondaj arată că Navalnîi se bucură de un mare sprijin în rândul tinerilor, în special al celor cu vârste cuprinse între 18 și 24. Cu alte cuvinte, Putin începe să piardă bătălia pentru generațiile viitoare, în față de Navalnîi.

Protestele au transformat politica rusă într-o afacere binară: eşti fie cu Navalnîi, fie cu Putin. Iar acesta este un concurs în care Putin nu mai este încrezător că poate câștiga. >>

Andrei Kolesnikov 

Preluat de la: Timpul.md