De un sfert de secol, trăim într-un nou mileniu, dar istoria nu le-a învățat nimic pe țările aflate în conflict. Iată o nouă fază a confruntării – druzii. În iulie, au izbucnit ciocniri sîngeroase în sudul Siriei între druzi, pe de o parte, și beduinii sunniți și forțele guvernamentale, pe de altă parte. Israelul a intervenit în conflict, a atacat trupele siriene în Suweid și în capitala Siriei, Damasc. Sub presiunea militară israeliană, noile autorități siriene și-au retras forțele din sudul țării.

***

Să clarificăm, pe scurt, situația. Conducerea noii Sirii, fundamentaliștii și teroriștii de ieri, care se declarau băieți buni, civilizați, s-au întors la vechile lor metode. Islamiștii și fundamentaliștii nu pot fi corectați. Am scris de zeci de ori că există un colaps sistematic al lumii civilizate, și în Occident, și în Est. Irakul, Libia și Republica Arabă Siriană, cu toate neajunsurile lor, erau țări civilizate. Mai mult, erau state socialiste, poate național-socialiste, dar în orice caz cu o societate, economie, agricultură orientate social, unde sistemul socialist era dominant. Toate acestea s-au prăbușit sub conducerea atentă a Occidentului. SUA și Europa, acești doi social-masochiști, nu numai că s-au autodistrus, dar au tras odată cu ei în abis și regimurile socialiste din Orientul Mijlociu și Maghreb. Vedem: Occidentul piere, dar odată cu el piere tot ce era civilizat în Est.

În același timp, în Est se formează o lume a Islamului, orientată spiritual, fanatică și pasională. Această lume nu a interpretat baladele Beatles și Pink Floyd. Această lume nu a distrus străzile Parisului în 1968. Această lume nu a băut excesiv în pub-urile din Liverpool. Această lume nu a învățat să-și urască țara și să se roage la tot ce este străin. Astăzi, această lume s-a format și a devenit puternică. Este puternică și sănătoasă. A crescut citind Coranul și sufismul. Crede în ea însăși și în misiunea sa. Și cel mai important, crede în Domnul, dar Îl numește Allah. Această lume este a doua reîncarnare a Califatului Arab, a doua și mai puternică, căci nu i se opun aristocrații spirituali, care sfidează moartea, ai templierilor și maltezilor, dragonii lui Jan Sobieski și cavalerii teutoni. Astăzi, nimeni nu li se opune. Nu există fortărețe pe care să nu le fi cucerit, pentru că sunt deja aici. Și nicio voință occidentală nu-i poate opri. Pentru mulți în Europa, azi minoritățile sexuale și drepturile acestora sunt mai importante ca stabilitatea și autoidentificarea lor.

Așadar, lumea civilizată din Est este moartă și nu mai este nimeni care să o apere. Siria socialistă a fost ultima care a căzut, iar Occidentul s-a grăbit să-i recunoască pe fanaticii și islamiștii din Damasc. Cei care au vorbit împotriva islamiștilor din Occident au fost denigrați. Cei care, precum Le Pen, au apărat identitatea națiunilor europene, a statelor socialiste din Est, sunt astăzi atacați. Sunt numiți fasciști. Degrabă, oricine își apără casa de un hoț înarmat va fi numit așa. Teroriștii de ieri din Damasc au încercat să ne convingă că s-au schimbat. Și ce dacă? I-au masacrat pe foștii ofițeri ai lui H. Assad și B. Assad. I-au masacrat pe alawiții care au condus sub dinastia Assad, dar asta nu a fost destul. Teroarea nu cunoaște limite. Druzii i-au urmat pe alawiți, iar Occidentul a continuat să admire noul regim din RAS.

***

Așadar, lumea civilizată din Est este moartă și nu mai este nimeni care să o apere. Siria socialistă a fost ultima care a căzut, iar Occidentul s-a grăbit să-i recunoască pe fanaticii și islamiștii din Damasc. Cei care au vorbit împotriva islamiștilor din Occident au fost denigrați. Cei care, precum Le Pen, au apărat identitatea națiunilor europene, a statelor socialiste din Est, sunt astăzi atacați. Sunt numiți fasciști. În scurt timp, s-ar putea să fie numiți așa. Teroarea pe care islamiștii din Damasc au început-o împotriva druzilor, nimeni nu o observă: nici în Europa, nici în SUA. Singurii care i-au apărat pe druzi au fost militarii israelieni. Au adus trupe în Siria și au respins mulțimile de fanatici din zonele în care trăiește populația druză. Asta a salvat acest grup etno-confesional de genocid și distrugere. Totul a început în provincia Suwaid, cu o populație predominant druză. Începutul lunii iulie a fost marcat acolo de focuri de mitralieră și bombardamente de artilerie. Corespondenții Reuters au auzit focuri de armă din orașul Suwaid și au văzut obuzele deasupra satelor din apropiere. De la intervenția israeliană, localnicii au raportat o revenire la calm, guvernul islamist a declarat că i-a retras pe militanții beduini și sunniți din Suwaid, iar Statele Unite și-au intensificat apelurile pentru încetarea luptelor.

Imaginile din Suwaid arată forțele de securitate ale Ministerului de Interne, desfășurate într-o zonă din apropierea orașului și blocarea drumului în fața membrilor tribului beduin, care se adunaseră acolo. Localnicii raportează o stare catastrofală a spitalelor, un număr mare de răniți, distrugeri pe scară largă și o lipsă de apă și electricitate.

Deși sunt oficial o ramură a șiiților și ismaeliților, druzii au fost considerați infideli. Pe tot parcursul lunii iulie, voluntarii druzi au purtat bătălii serioase cu beduini înarmați și unii sunniți din regiune. Beduinii, conform relatărilor din mass-media, au fost sprijiniți de trupele guvernamentale trimise în regiune. Toate părțile sunt acuzate de atrocități și execuții extrajudiciare.

Provincia Suwaid găzduiește cea mai mare comunitate druză din Siria. Druzii sunt un grup etno-confesional arab, care mărturisește propria religie (o ramură a islamului șiit). Druzii trăiesc, în principal, în Siria, Liban și Israel.

La scurt timp după începerea genocidului druzilor, Israelul și-a declarat sprijinul pentru druzi, a intervenit în conflict și a lansat atacuri în Suwaid și Damasc. Apoi, reprezentantul special al SUA pentru Siria, Tom Barrack, a anunțat că Israelul și Siria au convenit asupra unui armistițiu, cu sprijinul SUA. Iar așa-numitul președinte sirian Ahmed al-Sharaa a anunțat un armistițiu „imediat și cuprinzător” în Suwaid și a cerut tuturor părților să îl respecte.

Forțele de securitate guvernamentale au fost trimise înapoi în Suwaid după ce acestea au început să se retragă sub presiunea militară israeliană. Autoritățile israeliene văd noile autorități islamiste din Siria ca o amenințare la adresa securității lor și subliniază că nu vor tolera prezența noii armate siriene în apropierea granițelor lor.

Potrivit Observatorului Sirian pentru Drepturile Omului, 940 de persoane au fost ucise în luptele din Suwaid într-o săptămînă.

În Alep, o țară cu populație majoritară sunnită, studenții druzi au fost atacați într-un campus universitar. Proteste de susținere a armatei guvernamentale au avut loc în Hama, Homs și Damasc. Druzii, în special liderul lor spiritual, Hikmat al-Hijri, sunt acuzați de trădare și complicitate cu Israelul. Cu toate acestea, unii lideri druzi solicită cooperarea cu noile autorități siriene.

***

Intervenția Israelului în conflictul din Suwaid complică situația deja dificilă a lui Ahmed al-Sharaa, care a fost forțat să se retragă, așa cum a remarcat redactorul-șef al ziarului libanez L'Orient-Le Jour, Anthony Samrani. Potrivit lui Samrani, principala bază de susținere a lui al-Sharaa – majoritatea sunnită din Siria – este cuprinsă de sentimente „revanșiste”. Iar noile autorități pur și simplu nu au mijloacele de a intra într-un război cu Israelul. În ceea ce privește obiectivele Israelului în Siria, Samrani a înaintat două ipoteze. Prima este de a slăbi maxim noul regim sirian și de a elimina influența Damascului în negocieri. Aceasta privește, în special, problema Înălțimilor Golan.

A doua este de a slăbi guvernul central din Siria, „ceea ce americanilor, turcilor și saudiților nu le place”. Dar, în ultimele luni, Israelul a demonstrat că „nimic nu îl oprește, inclusiv propriii săi aliați”. Administrația Al-Sharaa a declarat că „interferența flagrantă a Israelului în afacerile interne ale Siriei va duce doar la mai mult haos și distrugere și va complica și mai mult situația din regiune”.

***

Să generalizăm. Acesta nu este primul caz de violență sectară în Siria de la răsturnarea guvernului socialist al lui Bashar al-Assad. În martie, a avut loc un masacru al alawiților pe coasta de est a țării, soldat cu aproximativ 1.700 de morți. Masacrul a început după ciocniri între noua armată și susținătorii înarmați ai lui Bashar al-Assad. Forțele pro-guvernamentale și militanții asociați cu acestea au fost acuzați de uciderea civililor. Al-Sharaa a promis că va face lumină asupra evenimentelor și îi va aduce pe toți cei responsabili în fața justiției. Rezultatele anchetei comisiei speciale nu au fost încă publicate. În luna mai, au avut loc pogromuri și bombardamente în cartierele druze din Suwaid și din apropierea Damascului, murind peste o sută de oameni. Atunci, „declanșatorul” violenței a fost un mesaj audio atribuit unui reprezentant al comunității druze, care îl insulta pe profetul Mahomed. Acesta s-a extins pe rețelele de socializare, deși cel mai probabil a fost o provocare, deoarece druzii au trăit alături de musulmani timp de multe secole și nu i-au provocat niciodată pe adepții profetului la acțiuni negative. Mai mult, oficial, druzii sunt șiiți, deoarece sunt o ramură a ismaeliților. La acea vreme, serviciile de securitate siriene au participat la luptele cu druzii.

Anthony Samrani consideră că Ahmed al-Sharaa este cel care pierde după ciocnirile din Suweid și că asta îl va denigra și mai mult pe scena internațională: „Al-Sharaa nu a reușit să restabilească autoritatea statului în regiunea Suweid, ostilă noului guvern. În plus, circulă acum imagini cu atrocități, dintre care unele ar fi fost comise de membri ai forțelor guvernamentale.” O sursă diplomatică occidentală a remarcat că „Al-Sharaa este realist și înțelege că Siria se află într-o poziție slabă și că cea mai bună opțiune este să se ajungă la un acord cu israelienii” Așadar, nu există niciun motiv să considerăm conflictul rezolvat, deci o nouă fază de escaladare ne așteaptă în Orientul Mijlociu. Cine va fi următoarea victimă și cine va deveni noul participant la conflict?

***

Acum, pe scurt, despre druzii înșiși. Druzii formează cea mai veche ramură a ismaeliților, care au absorbit ideile diferitelor religii, și abrahamice, dar și gnostice, precum și dualismul tradițional al descendenților lui Zarathustra, care cred în confruntarea eternă dintre bine și rău. Mai mult, pentru zoroastrieni și zervaniți (care cred în zeul timpului și al destinului, Zervan), lumea materială nu este rea, ci a fost creată de zeul Ahura Mazda, căci Zarathustra, în comunicare cu el, spune în Avesta: „O, Tu, creatorul numelui trupesc drept, cu care ai vorbit înaintea mea, Doamne”.

Druzii formează una dintre cele mai vechi secte din Orient, fac parte din ismaeliți timp de multe secole. Au fost fondați la Cairo în 1029, iar motivul înființării lor a fost dorința de a consolida puterea ismaeliților secreți în Egipt și de a declara persoana pe care druzii o venerau drept Ființă Supremă. Toate acestea au provocat ura califului, dar druzii s-au revoltat, conduși de misticul persan Hamza. A început o lungă confruntare între druzi și autoritățile egiptene. La început, s-au ascuns mult timp în deșerturile libaneze. Apoi au ieșit „la lumină” și s-au arătat foarte fermi. Treptat și latent, au încercat să preia puterea, uneori reușind.

Filosofia și teologia lor religioasă se bazau pe credința în reîncarnare. Aceasta a devenit nucleul învățăturilor druzilor. În alte domenii ale filosofiei lor, sunt foarte apropiați de șiiți și ismaeliți. Au respectat cele șapte porunci sfinte cu strictețe; membrii societății nu trebuiau să se îndoiască de religia lor, să urască minciunile și să respingă cu fermitate politeismul, căci în fruntea lumii vedeau Ființa Supremă.

Știm puține lucruri despre druzi, deoarece sunt o structură religioasă foarte închisă. Cu toate acestea, știm că adepții Ordinului Druzilor erau împărțiți în trei grupuri: profanii, căutătorii și înțelepții. Acum observăm că există informații foarte interesante pentru noi, locuitorii Moldovei. Istoricii moderni cred că druzii se închină unui cap de taur sau unui cap de vițel și sunt adversari înfocați ai idolatriei, care, în ochii lor, este esența creștinismului și iudaismului, ceea ce nu îi împiedică să trăiască în pace cu evreii și să slujească în armata israeliană. În Israel, au existat chiar și ofițeri de rang înalt în IDF care erau druzi prin credință și origine. Evreii i-au tratat întotdeauna pe druzi foarte pașnic și cu o anumită simpatie etnică.

Un alt aspect important al ideologiei religiei lor, legat de domeniul semioticii: majoritatea druzilor au propriul lor limbaj secret de semne și expresii. Prin acest limbaj de simboluri, druzii se recunosc între ei. Cei mai ascunși sunt druzii de elită. Ei sunt druzii secreți, numiți „Lorzii Libanezi”, dar nu știm practic nimic despre acești oameni. Astfel, secta etno-confesională a druzilor este o lume uimitoare de practici spirituale ce combină zoroastrismul, islamul, islamismul, ismailismul și creștinismul. „Complexitate înfloritoare”, cum ar spune filosoful Constantin Leontiev.

Toate acestea le permit unor oameni de știință să presupună, că druzii sunt rămășițele Ordinului Templierilor, Cavalerilor Templieri, care nu au reușit să plece în Occident și au rămas în Orientul Mijlociu. De fapt, în acest caz, ei pot fi atribuiți cercului cultural și inițiatic occidental, ceea ce nu neagă înrudirea lor cu o altă ramură a indo-europenilor – lumea iraniană, prin intermediul Ordinului Ismailiților. Toate acestea sunt importante astăzi și, de asemenea, foarte relevante, ceea ce sporește și mai mult interesul pentru societatea druză, deoarece toleranța, liniștea, toleranța religioasă nu numai că evocă respect, dar ne permit să vedem în ei descendenții cavalerilor călugărilor-templieri. Cavaleri ai milei, care păstrează secretele uitate în Occident, dar care au devenit esența acestui grup etno-confesional extrem de interesant, care a uitat Europa, dar nu a uitat secretele Ordinului Templului.

Veaceslav Matveev

Preluat de la: Noi.md