Această operă, impregnată de dragoste pentru orașul natal, era cunoscută locuitorilor Babilonului și era folosită pe scară largă în învățămîntul școlar. Cu toate acestea, odată cu căderea civilizației, imnul s-a pierdut.

Doi cercetători — profesorul Enrique Jimenez de la Universitatea din München și doctorul Anmar Fadhil de la Universitatea din Bagdad — au reușit să reconstituie o mare parte a textului. Cercetătorii au descoperit peste 30 de tăblițe cu text cuneiform, datate din secolele VII-I î.Hr. Din cele 250 de versuri ale imnului, au reușit să descifreze aproximativ două treimi.

Imnul îl slăvește pe zeul protector Marduk, templul său Esagila și Babilonul însuși – centrul religiei și culturii Mesopotamiei. Versurile menționează și viitura de primăvară a Eufratului, care aducea fertilitate și belșug.

Preluat de la: Noi.md