Mii de moldoveni au fost schingiuiți, deportați și chiar împușcați de bolșevici în imperiul sovietic. Cu toate acestea, mulți dintre urmașii acestora continuă să celebreze sărbătorile ocupanților. Oricât de stupid ar părea, în viziunea celor care sărbătoresc și astăzi, pe 23 februarie, Ziua Bărbaților, Armata Sovietică este ca o ceată de sfinți, care are o importanță mai mare decât amintirea părinților, buneilor și strămoșilor lor. Pentru a înțelege ce se întâmplă în realitate în mintea acestor cetățeni, TIMPUL a discutat cu oameni simpli, dar și cu unii demnitari, despre motivele bucuriei lor în așa-numita zi a bărbaților…

O „sărbătoare” implantată în ADN-ul moldoveanului

Maxim are una dintre cele mai nobile profesii din lume. Este pompier, însă la cei 30 de ani, pe care i-a împlinit, nu prea cunoaște istoria neamului său. Ne-a spus că nu trebuie să-l întrebăm dacă sărbătorește Ziua Bărbaților, pentru că răspunsul îi este scris pe chip. „În timpul Uniunii Sovietice, 23 februarie era considerată Ziua Apărătorului Patriei, dar nu Ziua Bărbaților. Majoritatea cetățenilor R. Moldova sărbătoresc această zi și eu sunt în rând cu ei. Este o sărbătoare implantată în ADN-ul moldoveanului. Noi nu ne uităm la lucrurile rele pe care le-au făcut bolșevicii, dar la cele bune”, afirmă convins tânărul.

De aceeași părere este și Iurie, fost polițist, care acum activează într-un domeniu, pe care îl ține în mare taină. El spune că, pe 23 februarie, închină de Ziua Bărbaților, pentru că este bărbat, iar pe 3 septembrie sărbătorește Ziua Armatei Naționale. „Eu am făcut serviciul militar în R. Moldova și n-am nimic cu represiunile și deportările bolșevicilor. Sărbătorim Ziua Bărbaților, pentru că trebuie să arătăm că suntem bărbați adevărați”, conchide Iurie.

„Când bolșevicii au făcut deportări, eu nu eram…”

În schimb, pentru Vasile, paznic la sediul unei instituții de studii superioare din Capitală, motivul acestei sărbătorii este că și-a făcut serviciul militar în Armata Sovietică. Bărbatul, în vârstă de 56 de ani, se arată indignat că mulți moldoveni „caută nod în papură” și nu se mai bucură de această zi. „De ce nu e corect s-o sărbătorim? Ce are 23 februarie cu deportările, foametea și represiunile? De ce înainte sărbătoream frumos, dar acum nu? Mie îmi place această sărbătoare”, a spus paznicul mai în glumă, mai în serios.

Deși are aproape 70 de ani, Valeriu lucrează și astăzi în calitate de șofer – meserie pe care ne anunță cu mândrie că a învățat-o în Armata Sovietică. Anume din această cauză, ne dă asigurări bărbatul, el continuă să sărbătorească ziua de 23 februarie. Culmea e că șoferul nu crede și basta că sovieticii s-ar fi purtat urât cu oamenii, din simplul motiv că nu a simțit acest lucru pe propria piele. „La mine în toată ziua e sărbătoare! Dacă e Ziua Bărbatului, de ce să n-o sărbătoresc? Am fost la armată, iar acolo se duc numai bărbați. Cei care nu fac armata nu-s bărbați, da-s „mamenki sînociki”, (feciorașii mamei – n.red.). Eu nu eram atunci când bolșevicii au făcut represiuni și deportări, m-am născut după aceea și nu le-am văzut. Dacă le-aș fi văzut, ți-aș fi spus. Dar cine te-a trimis la mine? Ghimpu?”, întreabă distrat bărbatul.

„Stalin a fost un soare, iar URSS – o mană cerească”

Valentin, un alt pensionar, este supărat rău pe guvernanții din R. Moldova. Ne povestește că s-a născut și a copilărit la Ocnița, unde apoi și-ar fi deschis o mică afacere, dar, în scurt timp, a falimentat. Atunci și-a luat inima-n dinți și a venit la Chișinău, unde a muncit până la pensionare. Îndoctrinat până în măduva oaselor, el susține că, pe timpul sovieticilor, pământul Moldovei a înflorit, iar Stalin a fost „un soare democrat și umanist”, care s-a comportat rău doar cu tâlharii. „Eu sărbătoresc Ziua Armatei Sovietice, deoarece URSS a fost o mană cerească pentru poporul moldovenesc. Ei ne-au dat statalitate și teritoriu, ne-au adus colectivizare, electrificare, industrializare. Noi am trăit conform unor standarde bune de viață, aveam medicină și învățământ gratuit. Am trăit fără exploatare, discriminare, inflație, corupție, globalizare, migrație și așa mai departe. Sovieticii au fost o adevărată salvare pentru moldoveni, nu ca nemernicii de acum, care trăiesc numai cu minciuna”, adaugă entuziasmat Valentin.

Să vezi și să nu crezi, Valentin este de acord chiar și cu fărădelegile săvârșite de bolșevici. El crede că au fost supuși chinurilor doar cei care erau împotriva URSS și nu doreau ca poporul să trăiască bine. „Au fost presați criminalii. Duceți-vă acum în închisorile R. Moldova și vedeți cum stau acolo mii de oameni nevinovați. Înainte de a veni puterea sovietică, 5% din populație o ducea bine, iar restul murea de sărăcie. De aceea cei care s-au împotrivit ca tot poporul să trăiască bine au fost presați pe bună dreptate. Mai pe scurt, hoții au fost duși acolo unde meritau. Nu era ca acum, când sunt lăsați să fure țara ca în codru”, conchide pensionarul.

„Armata Sovietică nu are nimic cu deportările”

Alături de acești simpli cetățeni, care, din păcate, nu-și cunosc istoria și se fericesc de ziua asupritorilor neamului lor, și unii deputați chefuiesc pe 23 februarie. Potrivit parlamentarului comunist, Oleg Reidman, PCRM va începe sărbătoarea încă de pe 22 februarie, când va organiza o adunare și un concert pentru membrii partidului și veteranii armatei sovietice. „La 23 februarie, noi sărbătorim 100 de ani de la formarea Armatei Sovietice și a Flotei Marine. Această armată puternică a câștigat fascismul și a garantat siguranța întregii țări. Armata Sovietică a educat tinerii în spirit multinațional. Mulți dintre acești bărbați au văzut țara anume datorită serviciului militar, în caz contrar, cel mai probabil, nu ar mai fi ieșit niciodată din satul natal. Ne vom aduna cu prietenii, vom depăna amintiri din timpul serviciului militar, vom bea câte un păhar de vodcă”, explică Reidman.

Deputatul consideră greșită redenumirea Zilei Armatei Sovietice în Ziua Bărbatului, deoarece, în Armata Sovietică, au fost înrolate și multe femei, printre care și mamă-sa. Mai mult, el ne asigură că această „sărbătoare” va dăinui încă mulți ani. Totodată, Oleg Reidman a refuzat să comenteze represiunile și deportările sovietice. El s-a limitat doar să afirme că acestea nu au nimic în comun cu Ziua Armatei Sovietice…

„Oamenii au dreptul să sărbătorească”

Colegul său socialist, Bogdan Țîrdea, recunoaște, pe de o parte, că în istoria URSS au fost și momente negative, cum ar fi deportările, de exemplu, dar, pe de altă parte, spune că oamenii încearcă să-și amintească doar lucruri pozitive. Având în vedere faptul că URSS nu mai există, nu putem avea o sărbătoare oficială a Armatei Sovietice, însă ar fi incorect să promovăm campanii de denigrare și hărțuire contra celor care sărbătoresc această zi, consideră deputatul. „Ei au făcut serviciul militar, au luptat și au avut prieteni cu care au sărbătorit. Și pentru ei această zi e plină de semnificații. În general, oamenii au dreptul să sărbătorească ceea ce le este mai aproape de suflet”, specifică Țîrdea.

Socialistul își amintește cu drag de adolescență, când primea cadouri de la fete pe 23 februarie și, în schimb, le oferea daruri pe 8 martie. „Cred că, de-ar fi să ne axăm doar pe niște momente geopolitice și pe ideologie, putem anula orice sărbătoare. Ziua de 8 martie o putem anula, pentru că a fost anunțată de Roza Luxemburg, la Florii și Bobotează am putea renunța, pentru că-s tradiții păgâne. Și astfel putem rămâne fără sărbători”, adaugă parlamentarul PSRM.

Menționăm că, numai în timpul marii terori staliniste din 1937 -1938, de-a lungul unui singur an, în URSS au fost executați prin împușcare peste 700 mii de oameni, iar 1 mln 700 de mii de persoane au fost închise, pe motive politice, în GULAG.

Preluat de la: Timpul.md