În acele vremuri îndepărtate eu, veterană a sportului republican, lucram la departamentul propagandă al Comitetului Republican pentru Cultură Fizică și Sport și eram captivată de jurnalismul sportiv. L-am ajutat activ pe soțul meu, membru al Uniunii Jurnaliștilor din URSS Victor Șimanovschii, care a fost acreditat să reflecte Jocurile Olimpice de la Moscova.
Cum au început toate
În confortabilul tren Sofia-Moscova, eu și soțul meu am fost printre norocoșii care au avut ocazia să fie martorii victoriilor și recordurilor olimpice. Împreună cu noi, au fost verificați cu atenție și au primit acces turiștii olimpici de la Moscova, jurnaliștii, fanii sportului și emisarii din mai multe țări socialiste. Trebuie să menționez că, înainte de începerea Jocurilor, capitala fostei noastre patrii a fost curățată definitiv de comercianții pieței negre, alcoolici, persoane fără adăpost – adică, de toți, cei a căror prezență la Moscova în timpul competițiilor era nedorită. Astfel de oameni au fost trimiși dincolo de „kilometrul 101”, chiar și pentru elevi recomandarea era să fie trimiși în tabere de pionieri sau în sat la bunici.
Meteorologii s-au pregătit special pentru Jocurile Olimpice. Au studiat condițiile meteorologice din Moscova timp de 100 de ani și au luat o decizie: perioada optimă pentru desfășurarea competițiilor este între 19 iulie și 3 august. În această perioadă vremea este cea mai favorabilă.
Timp de șaisprezece zile, pasiunile sportive au făcut ravagii pe arenele olimpice din Moscova, Kiev, Leningrad, Minsk și Tallinn. Timp de șaisprezece zile, lumea a trăit Jocurile Olimpice. Pentru sute de milioane de fani ai sportului, aceste jocuri au fost un fel de film de televiziune captivant în 16 părți, unde, spre deosebire de multe filme reale, rezultatul cu greu putea fi prezis pînă la ultimul cadru. Dar pentru noi, care ne aflam chiar în inima Jocurilor Olimpice, aceste șaisprezece zile s-au contopit într-o singură zi lungă și tensionată, dar de neuitat.
Înving ideile olimpice de pace și unitate a popoarelor de pe cinci continente
Se știe, că peste 50 de țări au boicotat acele Jocuri Olimpice din cauza introducerii trupelor sovietice în Afganistan, în a.1979. Deși unii sportivi din țările care au boicotat Jocurile au venit totuși la Moscova și au concurat sub steagul olimpic, absența delegațiilor sportive din partea principalelor țări din SUA și Occident, precum și China, la Jocurile Olimpice de la Moscova ar fi putut face ca Jocurile de la Moscova să fie de importanță secundară. Cu toate acestea, Spania, Italia, Marea Britanie și alte țări occidentale și-au trimis sportivii la Jocurile de la Moscova. Și nu au dat greș. Scandalul politic nu a putut opri ideile olimpice de pace, fraternitate și unitate a popoarelor de pe cinci continente. Jocurile s-au desfășurat cu demnitate – 36 de recorduri mondiale și 74 de recorduri olimpice. Sportivi din 25 de țări au obținut medalii de aur. Reprezentanții a 36 de țări ale lumii au devenit campioni Olimpici. Peste jumătate din totalul medaliilor de aur le-au revenit sportivilor din URSS (80) și RDG (47).
Impresionantă a fost și ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice. Aceasta a avut loc la Marea Arenă Sportivă a Stadionului Central din Lujnichi, unde sus, în cupă, s-a aprins inima înflăcărată a Jocurilor Olimpice. În numele tuturor participanților, jurământul olimpic a fost rostit de eroul Jocurilor de la Montreal, gimnastul Nicolai Andrianov, iar în numele juriului – de celebrul luptător sovietic Alexandr Medvedi. Pe panoul informativ al stadionului a apărut o imagine cu cosmonauții sovietici Leonid Popov și Valerii Riumin. Aceștia i-au salutat pe olimpici din spațiu și le-au urat starturi fericite.
Una după alta, echipele naționale olimpice au defilat pe pista de alergare a stadionului. Peste 16.000 de sportivi, artiști amatori și profesioniști, inclusiv dansatori moldoveni celebri, au participat la scenele de dans și sport ale ceremoniei de deschidere, care a durat aproximativ trei ore. Aceștia au interpretat o horă înflăcărată.
În caleidoscopul olimpic al evenimentelor – sportivii din Moldova
În ajunul Jocurilor Olimpice din 1980, antrenorii echipei naționale a URSS s-au confruntat cu o sarcină dificilă – să decidă în ce barcă va evolua Larisa Popova. Cert este că la campionatul național a luat două medalii de aur: la dublu vîsle și la simplu vîsle. S-a decis alegerea probei de dublu vîsle, la care Larisa a concurat cu Elena Hlopțeva din Belarus. În proba feminină de canotaj academic de 1000 de metri, victoria echipajului nostru a fost asigurată nu doar de un start reușit. Fetele au parcurs primii 250 m ai distanței de 1kilometru în 45,99 secunde, dar echipajul rivalelor lor din RDG și-a mărit brusc viteza și a început să se apropie de liderele noastre în cursă. Cu toate acestea, Elena Hlopțeva și Larisa Popova au terminat primele cursa, cu un avantaj vizibil. Rezultatul lor a fost 3:16,27. Aceasta nu era primul succes al Larisei la Jocurile Olimpice. A devenit medaliată cu argint la cvadruplu vîsle la Jocurile Olimpice, ediția XXI (1976), campioană mondială în 1981, 1982 și 1983 la cvadruplu vîsle, de cinci ori campioană a URSS: 1976 și 1980 la simplu, de trei ori campioană la dublu vîsle.
Maestra Emerită a Sportului la aruncarea greutății, atleta din Moldova Svetlana Dovjenko-Cracevscaia, antrenată de tatăl meu, Antrenorul Emerit al Moldovei N.A. Curennîi, a participat la Jocurile Olimpice de la München, Montreal și Moscova. La a XXII-a ediție a Olimpiadei a fost medaliată cu argint pentru locul doi la aruncarea greutății, cu un rezultat de 21m 42 cm.
O altă atletă din Moldova, Stella Zaharova, discipola Antrenorului Emerit al Moldovei și Ucrainei, Vladimir Kuksa, a avut performanțe excelente la Jocurile Olimpice. Acesta a crezut în talentul ei și a convins-o să se apuce de gimnastică în serios. În 1979, la 15 ani, Stella, cea mai tînără membră a echipei URSS, a cîștigat Cupa Mondială de gimnastică de la Tokyo, devansînd campioanele olimpice Nelly Kim și Nadia Comaneci. În 1980, compatrioata noastră, gimnastă, a cîștigat o medalie de aur la Jocurile Olimpice de la Moscova, performînd la fel de bine la toate aparatele, dar a avut succes în special la sol, unde a demonstrat combinații acrobatice unice. După această victorie, i s-a acordat titlul de Maestru Emerit al Sportului. În același an, a devenit campioană mondială absolută, câștigînd argintul la sărituri și bronzul la paralele. În plus, Stella Zaharova este de 12 ori campioană a URSS. Chișinăul este pe bună dreptate mîndru de campioana olimpică, crescută aici.
Membrul echipei olimpice de decatlon, medaliat cu argint la Campionatul URSS din 1980, Valerii Caceanov este originar din Moldova. În 1970, a concurat pentru echipa națională de atletism a URSS, a fost medaliat cu argint la Universiada de la Sofia și a obținut Cupa Europeană. Nu voi uita niciodată cum la Moscova, în proba decatleților, atenția spectatorilor a fost concentrată asupra a trei sportivi din țara noastră și asupra lui Daley Thomson de 21 de ani, din Marea Britanie. Englezul și atleții sovietici Iurii Cuțenco, Valerii Caceanov, Serghei Jelanov au preluat imediat conducerea. Fanii l-au aclamat pe Valerii Caceanov de mai multe ori. Iată o serie de rezultate excelente ale sale: 100 m – 11,22 sec, săritura în lungime – 7 m 65 cm, aruncarea greutății – 14 m 77 cm, săritura în înălțime – 2 m 08 cm, 400 m – 48,6 sec, 110 m garduri – 14,40 sec, aruncarea discului – 46 m 02 cm. Părea că Valerii era la un pas de o medalie olimpică. Mai existau probe „de impact” pentru el – săritura cu prăjina, aruncarea suliței și alergarea pe 1500 m. Și dintr-o dată – un eșec regretabil. Din cauza unei accidentări la picior, Caceanov nu a mai concurat la săritura cu prăjina, medicii nu i-au permis să concureze în continuare. Cuțenco și Jelanov au luat argintul și bronzul. Thomson, devenit campion olimpic, a spus: „Îmi dedic victoria patriei mele, iar Moscova este un oraș fericit pentru mine, cucerește pe toată lumea cu ospitalitatea sa. Am un respect imens pentru organizatorii Jocurilor Olimpice”.
Ei bine, succesul Jocurilor Olimpice XXII a fost recunoscut în unanimitate de participanți și numeroși invitați: „Instalațiile sportive sunt magnifice, toate serviciile funcționează perfect, o atmosferă de prietenie și bunăvoință domnește în toate arenele sportive, în Satul Olimpic”.
Simbolurile Jocurilor Olimpice
Mascota Jocurilor Olimpice de la Moscova a fost Ursul Olimpic, autorul emblemei fiind ilustratorul moscovit de cărți pentru copii Victor Cijicov. Ursul nu a apărut întîmplător. Comitetul Organizatoric al Jocurilor Olimpice din 1980 a studiat un număr mare de propuneri. Artiștii au oferit o mulțime de opțiuni. Printre acestea s-au numărat personaje din basmele populare rusești: Calul Mic cu Cocoașă, Gogoașa, jucării tradiționale – Matrioșca, Vanica-Vstanica, Ceburașca. Dar ursul a învins totuși. Mii și mii de turiști din întreaga lume au visat să cumpere acest ursuleț drăguț. Diverse suveniruri au apărut pe rafturile magazinelor – insigne, brelocuri, șepci, tricouri cu imaginea Ursului Olimpic.
Pregătiri pentru Jocurile Olimpice din 1980
Cu patru ani înainte de deschiderea Jocurilor Olimpice din 1980, orașele Uniunii Sovietice au fost transformate ca prin magie. Ursul Olimpic și inelele multicolore atrăgeau privirile peste tot. La Moscova, care se pregătea să găzduiască Campionatul Mondial, au fost construite 99 de edificii noi – arene sportive și complexe rezidențiale. Inima lumii jurnalistice era noul Centru Principal de Presă cu șase etaje, situat pe Bulevardul Zubovschii, nr. 4. Aici, chiar în centrul capitalei, au fost create toate condițiile pentru munca a 3.500 de jurnaliști acreditați. Aici se țineau conferințe de presă cu vedetele Jocurilor Olimpice. Din acest sediu al corpului jurnalistic, trimiteam zilnic la Chișinău știri și reportaje despre bătăliile sportive.
Pentru transmisiunile Jocurilor, la Ostankino a fost construit un modern Complex Olimpic de Televiziune și Radio, cu un Centru de Comutare Olimpică, care includea 22 de studiouri de televiziune și sala centrală de control. Pe Miciurinschii Prospect a apărut sault olimpic – șaisprezece clădiri cu mai multe etaje, înconjurate de curți amenajate, cu săli de antrenament, ringuri de dans, o sală de concerte și zone de recreere. După încheierea triumfătoare a Jocurilor Olimpice, aceste apartamente au devenit casele a 14,5 mii de moscoviți.
În ajunul Jocurilor Olimpice, și-au deschis porțile Palatul Sportiv Dinamo, Hotelul Sportiv și complexul turistic Salut din Moscova. Un velodrom și o pistă de ciclism din asfalt betonat au apărut în Crîlatscoie, iar în apropiere se aflau un canal de canotaj și terenuri de tir cu arcul. De asemenea, s-a deschis cel mai mare complex sportiv din Europa, Izmailovo, cu o arenă pentru halterofili. Sub acoperișul complexului CSKA de pe Leningradschii Prospect au fost amplasate un teren de fotbal și o arenă de atletism. A fost construit Prospectul Olimpic, cu o piscină și cel mai mare stadion acoperit din Europa, al cărui acoperiș cu membrană, ca un cort gigantic, fără niciun suport, acoperea suprafața a patru terenuri de fotbal…
Obiecte ale traiului burghez
Jocurile Olimpice din 1980 au deschis o fereastră spre lumea bunurilor occidentale pentru mulți oameni sovietici. Casete audio japoneze SONY, țigări Marlboro, Coca-Cola, ketchup, gumă de mestecat, veselă de plastic de unică folosință și, bineînțeles, adidași de la compania germană Adidas au apărut pe rafturi. Această companie a îmbrăcat echipa sovietică, deși sigla Adidas nu era afișată deschis pe haine. Cu toate acestea, produsele Adidas au devenit incredibil de populare. Adidașii erau în culmea modei. Oamenii voiau să-i cumpere, erau invidiați. Exista chiar o zicală la Moscova: „Cine poartă Adidas își va vinde patria”. Dar, în ciuda acestui fapt, adidașii erau cumpărați și purtați de sărbători și în vizite, cu pantaloni și fuste. La un moment dat, tălpile erau tăiate și lipite de pantofi obișnuiți. Nici eticheta în sine nu era aruncată, ci cusută cu grijă pe alte haine.
Datorită Jocurilor Olimpice din 1980, magazinele din Moscova și Leningrad s-au umplut cu produse nemaivăzute: dulcețuri finlandeze de fructe, salam feliat și servelat, brînzeturi, sucuri cu pai, lichioruri și tincturi, bere la doză, muștar în tuburi, maioneză. Un pahar de Fanta putea fi cumpărat cu 20 de copeici la GUM sau VDNH. Fabrica de băuturi răcoritoare din Moscova a început să producă Coca-Cola în doze de aluminiu cu simboluri olimpice.
Surprize emoționante la ceremonia de închidere
Pe 3 august, steagul olimpic a fost coborît pe Stadionul Olimpic în acordurile imnului olimpic. Fete în tunici, ca și cum ar fi ieșit din fresce grecești antice, au înconjurat cupa cu flacăra olimpică. Flacăra se stingea încet. Pe ecranul, asamblat din scuturi colorate, a apărut imaginea lui Mișka, simbolul Jocurilor Olimpice din 1980. Inscripția: „Bon voyage!” a apărut, iar o lacrimă s-a rostogolit din ochiul ursului. Apoi, sportivii au intrat pe teren și au efectuat exerciții sincron, fiecare în propriul sport.
Dar principala surpriză îi aștepta pe invitați și telespectatori la încheierea ceremoniei. Un Mișka imens, cu un braț de baloane multicolore, a plutit spre mijlocul stadionului. A fluturat cu lăbuța și a început să se ridice încet spre cer, și așa a dispărut în zare. În timp ce ursul se ridica, răsuna o melodie compusă de Alexandra Pahmutova și Nicolai Dobronravov. În timpul interpretării melodiei, mulți spectatori nu și-au putut reține lacrimile.
Ludmila Șimanovschaia
Preluat de la: Noi.md