Acest artefact ar fi putut fi păstrat în Muzeul Național din Irak cu inscripția obișnuită pentru astfel de cazuri – „întrebuințare neclară”, dacă Koenig nu ar fi observat asemănarea obiectului cu o baterie modernă.

Vasul de lut avea o înălțime de13 cm, cam de mărimea unui pumn de om. Gîtul era turnat cu bitum – o rășină dură folosită de obicei pentru hidroizolare.

Prin bitum trecea o tijă de fier. În interior, aceasta înconjura un cilindru de cupru, ale cărui margini erau lipite cu un aliaj de staniu-plumb.

Dacă vasul era umplut cu acid sau alcalin, cum ar fi oțet sau vin, se obținea o celulă galvanică primitivă, o baterie cu putere foarte mică. Abia dacă era suficientă pentru a produce un șoc electric oricît de slab și nu este potrivită nici pentru iluminat.

Satul Khujut Rabu aparține regatului parțian, care a existat între 250 î.Hr. și 220 d.Hr.

Preluat de la: Noi.md