Este o modalitate de a aminti lumii că ești încă acolo.
Max Holloway este pregătit să-l înfrunte pe Charles Oliveira — dar doar în condițiile sale.
Nu la Rio, nu pe terenul adversarului, ci undeva unde aerul miroase a șanse egale.

Doi veterani, un singur octogon

Oliveira, 35 de ani, a revenit spectaculos în centrul atenției.
La Rio de Janeiro l-a învins prin strangulare pe Mateusz Gamrot — chiar în acel octogon în care publicul nu strigă nume, ci destine.
Runda a doua — și totul s-a terminat. Brazilianul și-a îmbunătățit recordul la victorii înainte de limită și imediat l-a provocat pe Holloway.
„Vreau lupta pentru centura BMF”, a spus el. „Să fie acesta finalul meu.”

Holloway a zîmbit. Ca un om care a fost deja pe culme și încă știe să vorbească calm cînd alții țipă.
„Vom lupta în condițiile mele”, a spus el. „Am cîștigat deja la Rio. Acum e rîndul meu să aleg scena.”

Amintiri din vechiul meci

Cei doi s-au mai întîlnit.
Era anul 2015. Atunci, Oliveira s-a retras în prima rundă din cauza unei accidentări la gît. Povestea s-a oprit înainte să înceapă.
Zece ani mai tîrziu, istoria cere un remake.
Amîndoi știu că o a doua șansă nu va mai exista.

„Dacă nu în Brazilia — atunci oriunde”, spune Charles. „Martie sună perfect. De ce nu în Hawaii?”
Zîmbește — dar știe că e puțin probabil.

Hawaii — visul care n-a fost construit

Holloway s-a născut acolo unde soarele și oceanul nu obosesc niciodată.
Dar nici acolo nu s-a găsit o arenă pentru el.
„Nu va fi nicio luptă în Hawaii”, recunoaște el. „Șansele sînt zero. Asta e realitatea dură. Nu avem o arenă. Iar dacă s-ar construi una, ar dura ani.”
În vocea lui nu e plîngere, ci constatare.
Profesionalism fără dramă — marca Holloway.

O confruntare mai interesantă decît o centură

Miza este simplă: doi foști campioni, două legende ale unei ere și două stiluri care încă pot dicta ritmul.
Pentru Oliveira — o ocazie de a pune punct. Pentru Holloway — o șansă de a demonstra că este „Blessed” nu doar ca poreclă, ci ca esență.

Martie. Undeva între timp și loc.
UFC nu a anunțat încă arena, dar e deja clar: această luptă nu va fi despre un titlu.
Va fi despre memorie, mîndrie și arta de a rămîne mare chiar și după ce gloria pare trecută.

„O luptă pentru centura BMF?”, veți întreba. Nu.
Este o luptă pentru trecutul care încă respiră în prezent.

Preluat de la: Noi.md