Marcel Ciolacu, toate fabricile de medicamente din țară, indiferent de capital, au nevoie de sprijin de la Guvern

România are în jur de 40 de situri de fabricație de medicamente, toate certificate la standarde internaționale de bune practici de fabricație, GMP. Avem fabrici cu capital românesc, ridicate de antreprenori care, în loc să deschidă un depozit și să importe, au făcut eforturi și au investit în centre de fabricație. Avem fabrici deținute de fonduri de investiții românești, avem o fabrică aflată în proprietatea Ministerului Sănătății și avem fabrici parte din grupuri internaționale cehești, ungurești, nemțești, indiene, bulgărești și altele. Nimeni niciodată, până la Ministrul Alexandru Rafila, nu a discutat cu reprezentanții acestora – miniștri ai sănătății, președinți ai casei de asigurări și alți lideri de opinie au preferat să discute cu importatorii de medicamente. Nimeni niciodată nu a discutat despre industria farmaceutică ca fiind un sector strategic până la Premierul Nicolae Ciucă. care a deschis o linie de comunicație cu fabricile din țară.

Diplomația economică este inexistentă în zona industriei farmaceutice, în contrast flagrant cu eforturile făcute de diplomații marilor țări industrializate care vin foarte des la ministere pentru a promova importurile din țările pe care le reprezintă. Nimeni niciodată – cu o singură excepție poate, în 2016, Premierul de atunci Victor Ponta – până la Premierul Marcel Ciolacu nu a considerat necesar să se implice pentru a stimula exporturile de medicamente fabricate în România.

O astfel de lipsă de viziune strategică se vede în sincopele permanente de medicamente banale, în dependența periculoasă a României de importuri și într-un deficit de balanță comercială din care 10% vine din industria farmaceutică.

Exporturile către Vietnam pot fi un început bun pentru internaționalizarea fabricilor de medicamente din România, dar este un început fragil, care vine foarte târziu. Doar declararea industriei drept sector economic de interes strategic poate crește vizibilitatea fabricilor din țară către piețe cu oportunități, cum ar fi Asia Emergentă, Africa și America de Sud. 1. Sisteme de finanțare pentru achizițiile de echipamente industriale; 2. dezvoltarea resursei umane de specialitate; și 3. sprijin guvernamental pentru internaționalizarea operațiunilor – iată trei puncte cheie pentru un sprijin real pentru industria farmaceutică, cu situri de fabricație în România. La o întâlnire cu investitorii străini – unde fabricile de medicamente sunt practic nereprezentate – Marcel Ciolacu a declarat că „tot ceea ce produce în România, angajează oamenii în țară și plătește taxe aici este companie românească”. Cele 40 de situri de fabricație de medicamente din România respectă perfect cele 3 condiții, astfel încât merită o atenție sporită de la nivelul Guvernului. Putem lua exemplu de la Ungaria, care de peste 10 ani a investit strategic în industria științelor vieții și a atras sute de milioane de euro investiții în situri de producție și centre de cercetare-dezvoltare de medicamente. Marcel Ciolacu, ar fi extraordinar ca, prin ajutorul Guvernului României și al diplomației economice,  în farmaciile din Vietnam dar și din multe alte țări să găsim mărci de genul Eubiotic, Bixtonim, Sindolor Gel, Fasconal, Patusin și multe altele de acest fel. Dar e o cale lungă până acolo, este nevoie de sprijin real. _____ Comentariu de Dragoș Damian, director general Terapia Cluj și director executiv PRIMER (Patronatul Producătorilor Industriali de Medicamente din România, reacție la anunțul premierului referitor la negocierile pentru a intra pe piața farmaceutică asiatică


Preluat de la: Timpul.md