Viceprimara Irina Gutnic a devenit subiect de indignare publică după ce în spațiul online au apărut imagini și detalii despre stilul ei de viață, unul care contrastează puternic cu statutul de funcționar plătit din bani publici. În timp ce salariul de bugetar nu lasă loc pentru extravagante, garderoba viceprimarei include rochii prezentate drept „replici” după branduri de zeci de mii de euro, genți și pantofi de firmă, vacanțe în destinații scumpe și acces la mașini pe care nu le deține, dar le „folosește”. Toate acestea sunt, potrivit explicațiilor oficiale, perfect legale, justificate și conforme cu declarațiile de avere.

Realitatea de pe teren arată însă o ruptură tot mai mare între discursul din birourile Primăriei și rutina oamenilor obișnuiți. Chișinăuienii continuă să aștepte în frig troleibuze întârziate, să numere banii pentru facturi și să trăiască într-un oraș sufocat de trafic, șantiere interminabile și servicii publice care nu țin nici pe departe pasul cu promisiunile. Contrastul dintre luxul afișat și precaritatea resimțită de cetățeni ridică întrebări legitime despre moralitatea persoanelor aflate în funcții publice și despre credibilitatea unei administrații care cere răbdare și înțelegere, dar afișează ostentativ exact opusul.

Criza de încredere nu vine doar din fotografii sau detalii despre viața personală, ci din percepția tot mai răspândită că funcțiile publice se transformă în privilegii, nu în responsabilități. În timp ce Primăria justifică legalitatea și transparența veniturilor, mulți oameni se întreabă cum poate un înalt funcționar să ducă un astfel de stil de viață în condițiile în care orașul pe care îl administrează are nevoie de investiții urgente, de politici coerente și de lideri credibili.

Cazul Gutnic devine, astfel, un simbol al unei probleme mai vechi: discrepanța dintre condițiile reale de trai ale oamenilor și confortul celor care iau decizii în numele lor. Într-un moment în care încrederea în instituții este deja fragilă, fiecare episod de opulență afișată nu face decât să adâncească ruptura dintre cetățeni și administrație. Iar pentru chișinăuieni, rămâne aceeași întrebare: dacă totul este atât de „legal”, de ce nu arată și moral?

Preluat de la: Timpul.md