Tot mai mulți moldoveni nu mai cred în nimeni. Promisiunile politicienilor au ajuns simple zgomote de fond într-o țară în care realitatea zilnică este dominată de lipsuri, facturi imposibile și mese tot mai sărace. Încrederea în clasa politică este la minime istorice, iar cetățenii își exprimă tot mai des dezgustul față de cei care conduc.

De ce această neîncredere? Pentru că în loc de soluții, politicienii oferă sloganuri. În loc de locuri de muncă decente, oferă statistici false. Iar în timp ce poporul sărăcește, ei își votează privilegii, pensii speciale și salarii uriașe. Contrastele sunt atât de mari încât rațiunea începe să cedeze. Când ești flămând și umilit, nu mai judeci lucid – devii vulnerabil în fața manipulării, a minciunii și a promisiunilor deșarte.

Sărăcia nu afectează doar stomacul, ci și logica. Oamenii obosiți de mizerie ajung să voteze din disperare sau să nu mai voteze deloc. Democrația devine o farsă când alegătorii sunt forțați să aleagă răul mai mic pentru o pungă cu făină.

Clasa politică a eșuat în misiunea ei de a ridica nivelul de trai. Iar prețul nu este doar economic, ci și social: o țară apatică, divizată și tot mai lipsită de speranță.

Preluat de la: Timpul.md