Despre cele mai eficiente sfere de aplicare a super-computerelor, despre riscurile posibile și despre aceea dacă va fi vreo dată creat analogul computerizat al creierului uman a vorbit, într-un interviu pentru publicația «Эксперт» academicianul AȘR Igori Caleaev, specialist în domeniul sistemelor de calcul și control.

—Inteligența artificialăeste unul dintre trendurile de bazăîn dezvoltarea tehnică și științifică mondială. Fiecare stat dezvoltat economic găsește de datoria sa să formeze un program național în domeniul IA. Cine este în frunte în domeniul dat?

— Lider este China, care face cca 60% din investițiile mondiale în cercetări și elaborări în domeniul IA. Potrivit specialiștilor, implementarea tehnologiilor IA va asigura, către a.2030, dublarea ritmului de creștere a PIB în cele mai mari estete ale lumii și majorarea PIB mondial cu 15 trln. de dolari, Chinei revenindu-i 7 trln., iar SUA – 3,7 trln. Și Rusia încearcă să nu fie depășită de lideri. În octombrie, 2019 a fost aprobată strategia națională de dezvoltare a IA în țară, elaborată de Ministerul comunicațiilor și «Сбербанк». Proiectul federal, aprobat în a. 2021pentru realizarea strategiei prevede 24,1 mlrd. de ruble din buget, și 5,1 mlrd. de ruble din alte surse.

—Dacă baza fizică ainteligenței naturale este creierul uman, atunci baza fizică pentru crearea IA este computerul. Ați putea numi direcțiile promițătoare, din punctul Dvs. de vedere, în dezvoltarea tehnologiei de creare a IA?

— În prezent, procesele de creare a IA în baza tehnologiilor computerizate se dezvoltă în două direcții principale — logică și neuromorfă. Abordarea logică are ca scop crearea sistemelor de computer menite să soluționeze una sau un număr limitat de sarcini «inteligente». Abordarea neuromorfă – crearea sistemelor computerizate, care imită activitatea creierului uman și într-un final – crearea analogului artificial al acestuia. Însă trebuie să înțelegem clar, că majoritatea succeselor IA, inclusiv cele promovate în mod special, nu este asociată cu o creștere a „inteligenței” mașinilor, ci pur și simplu cu o creștere a performanței acestora, și ca urmare – cu posibilitățile procesării unor masive tot mai mari de date într-o perioadă mai scurtă de timp.

—Vot putea oare computereleatinge o performanță suficientă pentru a crea un analog computerizat al creierului uman?

— Teoretic este posibil, dat fiind că azi cunoaștem, în linii mari, cum funcționează un neuron al creierului uman, ce legătură există între acești neuroni, cum fac ei schimb de semnale, iar asta permite modelarea computerizată a creierului uman în întregime.

În a. 2018 cu ajutorul celui mai rapid la acel moment computer Sunway Taihulight (RPC) cu performanța 10¹⁷ flops, s-a reușit simularea unei secunde de activitate a 1% din creierul uman, și pentru această simulare super-computerul a avut nevoie de cca 4 minute. De aici putem concluziona, că pentru simularea sută la sută a activității creierului uman în timp real este necesar un super-computer cu performanța 10²¹ flops. Reieșind din ritmul dezvoltării tehnologiilor avansate, putem presupune că super-computerul cu a așa performanță va apare după a. 2030.

Reieșind din posibilitățile tehnologiilor de azi, super-computerul cu performanța 10²¹ flops va avea dimensiunea unei clădiri de 300 pe 300 metri la bază și nălțimea de 50 metri, și va consuma cca 15 gigawați de electricitate, e comparabil cu volumul consumat zilnic de orașul Moscova. În același timp, creierul uman ocupă un volum de doar 0,0013 m³ și consumă cca 20 Wați. De aceea eu cred, că toate încercările de a crea un analog al creierului uman cu ajutorul tehnologiilor computerizare moderne este un drum spre nicăieri, dat fiind că creierul funcționează conform unor principii cu totul diferite, neînțelese nouă. Și dacă înaintăm pe acest drum în continuare, ne îndepărtăm tot mai mult de scopul nostru final – crearea analogului creierului uman. Această circumstanță ne face să căutăm căi alternative de realizare a IA, inclusiv pe principii fizice noi, lucru de care-s preocupați azi savanții din întreaga lume, inclusiv în țara noastră.

—În care ramuri va avea IA cel mai mare impact economic?

— În industrie IA poate fi eficientă la prognozarea cererii, optimizarea logisticii livrărilor de consumabile, la planificarea și optimizarea proceselor de producere, la crearea întreprinderilor fără personal. În sistemele de transport și logistică posibilitățile ei pot optimiza transportul de mărfuri, crea vehicule fără pilot, oferi șoferilor instrumente de realitate virtuală și augmentată pentru a reduce accidentele. În energetică, IA va prognoza congestionarea rețelei și va redistribui energia, va reduce defecțiunile echipamentelor. În sectorul financiar și bancar va fi de neînlocuit la pronosticarea dinamicii piețelor financiare, depistarea riscurilor financiare și a comportamentului răuvoitor. IA poate avea o contribuție neprețuită în asigurarea securității și combaterea terorismului, în domeniul apărării.

— Tot mai des răsună vocile celor, care văd în IA o amenințare enormă pentru întreaga omenire. Nu mult înainte de a deceda, celebrul savant englez Stephen Hawking a spus: «Pentru omenire, dezvoltarea IA poate deveni și cel mai pozitiv, dar și cel mai groaznic factor ». Iar anul trecut un grup mare de savanți și antreprenori în frunte cu Elon Musk și Steve Wozniak, fondatorul Apple , a semnat o scrisoare colectivă în care îndemna toate laboratoarele de IA să suspende antrenamentul sistemelor IA mai puternice de GPT-4 din cauza riscurilor de a pierde controlul asupra produsului. Justificate aceste temeri?

— Pentru a înțelege în ce măsură ele-s justificate, trebuie să ne dumerim ce este totuși «inteligența artificială». Deși cercetările în domeniul IA au început încă în anii 1950, nici azi nu avem o definiție clară a ei. Există numeroase definiții ale IA, în majoritatea lor – foarte vagi și neclare.

Iată doar unele dintre acestea:

Reieșind din aceste definiții, putem concluziona că și o mașină de spălat posedă inteligență artificială, dat fiind că « îndeplinește funcții care sunt considerate în mod tradițional apanajul oamenilor ».

În Rusia, strategia națională de dezvoltare a IA folosește următoarea definiție: «IA— un complex de soluții tehnologice, care permit simularea funcțiilor cognitive ale omului (inclusiv auto-instruirea și căutarea unei soluții fără un algoritm predefinit) și obținerea , la îndeplinirea sarcinilor concrete, a unor rezultate comparabile cu rezultatele activității intelectuale a omului ».

Corectitudinea acestei definiții, cel puțin pentru mine, provoacă îndoieli serioase. Unu – pentru că sub incidența ei cade, să zicem, un calculator simplu, care îndeplinește funcțiile cognitive ale omului – calcule aritmetice și trigonometrice, iar la îndeplinirea lor calculatorul obține rezultate ce depășesc mult rezultatele activității intelectuale a omului. Deci, reieșind din această definiție, calculatorul posedă inteligență artificială. Evident, nu este așa.

Doi – nedumerește mult noțiunea «soluții ce permit simularea funcțiilor cognitive ale omului». Și un papagal poate imita funcțiile cognitive ale omului, și anume vorbirea umană, însă posedă el și intelect – este un mare semn de întrebare. Unde mai pui, că chatbot-urile moderne imită așa de bine comunicarea umană inteligentă, că este foarte greu de înțeles dacă vorbești cu un robot sau cu o persoană.

Mai există și definiția clasică a IA, propusă încă în a. 1950 de matematicianul Alan Turing în articolul «Mașinile de calcul și rațiunea». El a propus o procedură care, în opinia sa, permite să determinăm dacă mașina de calcul poate fi comparată cu intelectul omului. Iată esența ei: «O persoană interacționează cu un computer și cu un om. O persoană interacționează cu un computer și cu o persoană.

Pe baza răspunsurilor la întrebări, ea trebuie să stabilească cu cine vorbește: cu omul sau computerul. Sarcina programului de calculator este să inducă în eroare persoana, ca ea să facă o alegere greșită ». În a. 2014 pentru prima dată programul «Jenea Gutman», care simula comunicarea cu un băiat de 15 ani din Odesa, a fost supus testului lui Turing. Reieșind din definiția lui Turing, rezultatul testului permitea să se considere, că IA a și fost creată.

În realitate lucrurile stau cu totul altfel, dat fiind că programul «Jenea Gutman» este un chatbot foarte bun, care «poate induce persoana în eroare», nimic mai mult.

În principiu, tot ce azi se numește «inteligență artificială» este un program de calculator, creat de om. Computerul în sine nu poate lua decizii proprii și nici nu posedă propria voință de a decide, el doar realizează programul, pe care i l-a introdus omul. De aceea să avem frică de IA este egal cu să avem frică de orice alt program computerizat, de care în epoca computerelor au fost create zeci sau chiar sute de milioane. Trebuie să avem frică de oamenii care creează aceste programe, pentru că anume de voința lor depind urmările negative pe care le poate avea un program sau altul.

— Dvs. personal ce subînțelegeți prin IA ?

— De la începutul epocii IA au fost propuse numeroase definiții, formale și neformale, ale IA. Dacă le generalizăm, le putem împărți în două abordări filozofice principial diferite. Conform primei dintre ele, IA este capacitatea sistemului computerizat de a rezolva o anumită problemă «intelectuală», adică o problemă, rezolvarea căreia necesită o inteligență umană nu mai mica ca cea a omului. În comunitatea științifică, sistemele care corespund acestei definiții de obicei se numesc sisteme cu IA „slabă”. Spre exemplu, savantul Marvin Minschii încă în a. 1968 a propus următoarea definiție: «IA este știința despre crearea mașinilor capabile să îndeplinească sarcini care ar necesita intelect, dacă ar fi îndeplinite de oameni ». E de menționat aici, că reieșind din această definiție nu e obligatoriu ca mașina în sine să posede IA, principalul e ca ea să poată îndeplini sarcinile, care necesită intelect în caz că le îndeplinește un om.

Însă această filozofie a avut un rezultat uimitor — sistemele moderne de IA, care deseori rezolvă anumite sarcini mai bine ca omul, de regulă nu posedă deloc intelect. Aici putem aduce exemplul jocului de șah. Dacă omul joacă șah la nivel de mare maestru, putem presupune cu încredere, că el este foarte inteligent. Dar nu putem spune același lucru despre programele, care azi îl pot învinge pe campionul mondial de șah, deoarece ele fac acest lucru nu datorită unui fel de inteligență proprie, ci datorită inteligenței programate de creatorii lor, precum și datorită acțiunii rapide a super-computerelor pe care ele au fost realizate.

Conform celei de-a doua abordări filozofice, IA este capacitatea sistemului computerizat de a îndeplini diverse sarcini «intelectuale» fără ajutorul omului, inclusiv cele pentru care el nu a fost pregătit și instruit din timp. Sistemele care corespund acestei noțiuni, de obicei se numesc sisteme cu IA «puternică». Cercetătorul francez Francois Chollet a propus următoarea definiție: IA este capacitatea sistemului de a dezvolta independent abilități (algoritmi) pentru a îndeplini sarcini, pentru care nu a fost pregătit în prealabil, în baza abilităților, cunoștințelor și experienței acumulate anterior. În linii mari, accept această definiție a IA, dat fiind că ea presupune capacitatea sistemului de a se isprăvi cu o categorie vastă de sarcini necunoscute fără ajutorul omului, ceea ce de fapt necesită prezența propriei inteligențe, în timp ce sistemele de tipul unu cu IA «slabă» nu posedă deloc inteligență proprie, ele doar realizează inteligența creatorilor lor, formalizată în programele incluse în ele.

Dar trebuie să menționăm, că în prezent nu există sisteme reale, care corespund acestei definiții a IA, de aceea cred că este prematur să vorbim despre o IA «puternică» capabilă să decidă de sine stătător și să «captureze întreaga lume».

Preluat de la: Noi.md