Un scandal privind ascunderea de știri negative despre Joe Biden și rolul giganților tehnologici în campania electorală americană, redeschide dosarul cenzurii și al excesivei politizări a societăților încă deschise.

Ce mai e azi nepolitic în democrații? Bisericile? Ei, aș! Un pelerinaj la Iași în condiții de pandemie a devenit recent cel mai disputat și otrăvit măr al discordiei politice românești din ultima vreme. Papa de la Roma? Nici atât. Recenta lui enciclică socială, intitulată afectuos “Fratelli Tutti”, a devenit, în numele unei presupuse fraternități, un inflamat apel naționalist-peronist, populist de stânga și colectivist în contra drepturilor individuale, precum cel la proprietate, în contra economiei de piață și a globalizării.

Iubirea și ura de aproape

De parcă nu economia bazată pe inițiativă liberă ar hrăni omenirea mai consistent decât oricând în istorie. Și de parcă punerea pe butuci a capitalismului din cauza pandemiei n-ar amenința cu foametea sute de milioane de vieți, 150 de milioane de oameni fiind, potrivit ONU, condamnați ”de corona la sărăcie absolută”. Cum rămâne deci cu iubirea de aproape?

Întrebată, împreună cu alți copii, despre iubire, o fetiță de șase ani a replicat, adorabil: „dacă vrei să înveți să iubești mai bine, ar trebui să începi cu un prieten pe care-l urăști”. Peter Albu, prietenul româno-american care a difuzat această știre, a comentat-o, afirmând că ”mai avem nevoie de câteva milioane de astfel de copii pe această planetă”.

”Prietenul” pe care, cu tot cu America și capitalismul, îl urăște actualmente cordial stânga globală, e actualul președinte al Statelor Unite. Copilărosul, narcisistul și de mai toată presa vituperatul Donald Trump stă pe moment în sondaje chiar mai rău decât în aceeași perioadă a campaniei electorale de acum patru ani, în care era considerat sigur înfrânt.

Presa, giganții tehnologici și neiertarea: pentru unii ciumă

Cu toate acestea, Trump rămâne ținta principală a agendei politice a stângii, în condițiile în care mare parte din presa mainstream refuză să-l ierte ori să-l slăbească pe președintele american. Altfel se comportă în schimb mass-media cu adversarul său politic democrat. Care beneficiază, în continuare, și de sprijinul neprecupețit al rețelelor de socializare.

Mai nou, în ciuda Constituției americane, care garantează libertatea de opinie și a presei, ca și în pofida legii electorale și a unei norme a telecomunicațiilor intitulată ”Communications Decency Act”, care împiedică pedepsirea platformelor pentru conținuturile transmise de terți, Twitter a blocat informații publicate de ziarul New York Post. Iar Facebook le-a încetinit masiv și perceptibil retransmisia. E vorba de știri despre prezumtive nefăcute ale familiei Biden în Ucraina, unde juniorul, Hunter, ar fi profitat de funcția de vicepreședinte al SUA a tatălui său, pentru a încasa lunar multe zeci de mii de dolari, deși n-avea absolut nicio calificare în domeniul de activitate al concernului oligarhului care l-a angajat.

Informațiile reluate de publicația new-yorkeză și cenzurate de Twitter, care a blocat și conturile, încercând să le retransmită, între altele purtătoarei de cuvânt a Casei Albe, se bazează pe memoria unui laptop. Fusese dat la reparat, a rămas nerecuperat de către client, care pare să fi fost Hunter Biden, fiul candidatului democrat la președinția SUA, ajungând în atenția Congresului SUA și pe masa de lucru a investigatorilor autorităților americane.

Informațiile stocate în memoria lui sugerează că Hunter Biden și Joe Biden ar fi mințit în legătură cu afacerile și responsabilii concernului energetic ucrainean Burisma, investigat pentru corupție de procuratura din Kiev. Potrivit taberei republicane, după repetate întâlniri ale reprezentanților firmei oligarhului ucrainean Mykola Zlochevsky, între care și Hunter, cu înalți oficiali americani, această investigație de corupție ar fi suscitat intervenția politică și presiunile lui Joe Biden.

Vicepreședintele SUA din administrația Obama a cerut la finele anului 2015 și a și obținut demiterea procurorului general ucrainean Șokin, în condițiile în care Ucraina, agresată de Rusia, avea enormă nevoie de ajutor american. Joe Biden susține că ar fi solicitat-o în interesul combaterii corupției, nu, așa cum afirmă acuzatorii lui, pentru a torpila lupta cu frauda și mita de care ar fi beneficiat fiul său. Chestiunea s-a situat și în miezul încercării eșuate a taberei democrate de a-l suspenda din funcție pe președintele Trump, acuzat că ar fi exercitat la rândul lui presiuni asupra Ucrainei, menite să ducă la redeschiderea investigațiilor de corupție împotriva firmei Burisma și, implicit, a lui Biden.

Spectrul hâd al cenzurii

Campania electorală vine și trece, dar rețelele sociale rămân. Mai grave, deci, decât acuzele de minciună și corupție planând asupra mult favorizatului candidat democrat la președinția SUA și a fiului său, despre care Joe Biden a stăruit, deloc credibil, că n-ar fi știut nimic, sunt învinuirile de cenzură, încălcare a neutralității și de lezare a corectitudinii alegerilor, confruntând social media.

Că, după o furtună de proteste iscate de trecerea Rubiconului prin cenzurarea informațiilor în cauză, patronul Twitter, Jack Dorsey, a admis, greșeli de comunicare” în blocarea de linkuri și conturi conținând articolul blocat, pe baza prezumției că textul publicat de NYP s-ar baza ”pe spargeri de computere”, nu rezolvă absolut nimic. Întreagă rămâne problema părtinirii, de către giganții tehnologi, a campaniei democrate.

Nesoluționat rămâne, de asemenea, statutul marilor rețele de socializare, devenite, din ”social media”, inchiziție. Dat fiind monopolul lor asupra pieții informației digitalizate, sunt ele platforme, obligate să transporte neutru conținuturi, ori actori politici și edituri, în drept să se lase guvernate de bunul plac al patronilor lor?

Nu e prima dată că giganții tehnologici, șantajați la rândul lor cu retragarea publicității, de către concerne amenințate și ele cu acțiuni de boicot de către grupuri de extremă stânga, sunt acuzate credibil, inclusiv în Congresul american, de partizanat politic, de favorizare a taberei progresiste și de oprimare, ori suprimare a opiniilor conservatoare.

În condițiile în care și presa mainstream tinde, accelerat, să-și abandoneze orice urmă de obiectivitate și să-și asume activism și militantism marxist, soarta democrației, nu doar a alegerilor e în joc. Fiindcă baza eternă a ambelor e libertatea de gândire, de opinie, de exprimare și de presă, garantate între altele de Constituția SUA.

Efectele fatale ale excesului de activism

Aici se închide cercul politizării totale și, în siajul ei, al ferecării progresive a societății cândva deschise. O agendă progresistă tot mai radicală își permite s-o blocheze. Închide societatea în numele ”diversității” și al unei prezumtive ”științe”, în care crede cu o pioșienie religioasă, așa cum crede că dogmele religiei ei seculare ar îndreptăți-o să nu mai tolereze nicio opinie divergentă, nicio teorie științifică neortodoxă și niciun lider care îndrăznește să i le pună la îndoială.

Această agendă și promotorii ei nu mai au timp și spațiu pentru libertățile și drepturile individuale, singurele care, de fapt, conteză. Răbdarea și înțelegerea lor s-a epuizat și pentru religiile tradiționale, împinse să devină, din instituții orientate spre Sacru, ONG-uri corecte politic, practicând un soi de marxistă teologie a eliberării, dragă Papei Francisc, de când, exportată în America Latină de agenții șefului KGB Andropov, a luat contact cu ea ca iezuit argentinian.

Ce face acest activism din biserici? Instanțe de îngropat propria spiritualitate, tradiție și autoritate. Din social media și presă? Foruri de omorât propria credibilitate. Dar din democrație și societăți deschise? Un morman de ruine.

PETRE M. IANCU / https://www.dw.com/ 

Preluat de la: Timpul.md